ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4133/2018

Ședința publică din data de 9 octombrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 17 noiembrie 2011 pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. x/2010, reclamanta Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public și a Fondului Locativ Craiova (R.A.A.D.P.F.L. Craiova) i-a chemat în judecată pe pârâții A. și B., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 6.050,88 RON, reprezentând contravaloarea folosinței spațiului locativ situat în în Craiova, județul Dolj, fără a deține un titlu valabil asupra acestuia și penalități de întârziere pentru perioada aprilie 2009 - iulie 2010, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 114/1996, art. 12 din Legea nr. 213/1998, art. 1073 și următoarele, art. 1082 și art. 1084 C. civ., precum și prevederile O.U.G. nr. 40/1999 și H.G. nr. 310/2007.

Prin sentința civilă nr. 8296 din 30 mai 2012, Judecătoria Craiova a admis acțiunea și i-a obligat pe pârâți să plătească reclamantei suma de 6.050,88 RON despăgubiri civile și suma de 476,5 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul A. a declarat recurs, care a fost constatat perimat prin decizia civilă nr. 2136 din 9 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 408 din 19 iunie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins recursul ca inadmisibil.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A., invocând dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 374 din 9 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 408 din 19 iunie 2015, dată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2010, în contradictoriu cu intimata Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public și a Fondului Locativ Craiova și intimatul B..

Pentru a decide în acest sens, curtea de apel a reținut, în esență, că motivele dezvoltate de autor în susținerea contestației în anulare nu se circumscriu prevederilor legale indicate și că acestea au fost indicate strict formal.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a declarat recurs, fără să indice vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 1-9 C. proc. civ. și fără dezvolte critici care să poată fi subsumate acestora, limitându-se să arate că instanța a ignorat, la pronunțarea hotărârii atacate, susținerile sale și cererile depuse la termenele din 19 octombrie 2017, 2 noiembrie 2017 și 9 noiembrie 2017.

La termenul din 9 octombrie 2018, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 316, raportat la art. 298 și la art. 137 alin. (1) C. proc. civ., deliberând cu prioritate asupra excepției netimbrării recursului, invocată din oficiu și analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac ca netimbrată, în considerarea următoarelor:

La 9 februarie 2018, petentul A. a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței judiciare prin avocat și a scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 RON și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON, stabilite în sarcina sa în vederea soluționării recursului declarat împotriva deciziei nr. 374 din 9 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Prin încheierea din 13 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, instanța supremă a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de petent.

Împotriva acestei încheieri, petentul a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea din 23 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Pentru termenul din 13 februarie 2018, recurentul-contestator a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 RON și a timbrului judiciar de 0,15 RON, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosar recurs, obligație pe care în mod nejustificat acesta nu și-a îndeplinit-o.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se achită și se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată sau insuficient timbrată, după caz.

Aceeași sancțiune este prevăzută și de dispozițiile art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.

Constatând că recursul nu a fost integral timbrat până la termenul stabilit, în condițiile în care cererea formulată de acesta privind acordarea de ajutor public judiciar la plata taxei judiciare de timbru a fost respinsă în mod irevocabil prin încheierea din 23 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, celor ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 modificată și celor ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 și să anuleze ca netimbrat recursul declarat de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 374 din 9 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 octombrie 2018.