ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2299/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2299/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 151 din 11 mai 2012, Tribunalul Dolj, secția I civilă, a admis acțiunea, a anulat parțial Hotărârea nr. 1 din 13.01.2011 emisă de Municipiul Craiova - Comisia pentru soluționarea cererilor formulate de proprietarii expropriați din imobilele situate în Craiova, cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat, situat în Craiova, în suprafață de 62,04 mp, compus din cameră de locuit, bucătărie, boxă, pivniță, holuri, WC, pe care le-a stabilit la valoarea de 245.876 RON și a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 2.700 RON, cheltuieli de judecată. Prin aceeași hotărâre a fost respinsă acțiunea față de pârâta Primăria municipiului Craiova pentru lipsa capacității de folosință a acestei părți și a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al municipiului Craiova.

Prin Decizia civilă nr. 87 din 13 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al municipiului Craiova și a respins acțiunea față de acest pârât, menținând restul dispozițiilor sentinței.

Prin Decizia nr. 3271 din 12 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Craiova împotriva Deciziei civile nr. 87 din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Rejudecând cauza, prin decizia civila nr. 326 din 14 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca lipsit de interes, apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Craiova împotriva sentinței civile nr. 151 din 11 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj și, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul Craiova prin primar împotriva aceleiași hotărâri. A obligat pârâtul Municipiul Craiova prin primar la 1.500 RON cheltuieli de judecată către reclamanții A. și B.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1431 din 15 mai 2014, a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Craiova prin primar împotriva Deciziei civile nr. 326 din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a casat în parte decizia atacată și a trimis cauza aceleiași curți de apel spre rejudecarea apelului declarat de pârâtul Municipiul Craiova împotriva sentinței civile nr. 151 din 11.05.2012 a Tribunalului Dolj, secția civilă.

Prin Decizia nr. 4059 din 24 septembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis apelul declarat de Municipiul Craiova prin primar împotriva sentinței civile nr. 151 din 11 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj, a schimbat sentința, în sensul că a admis acțiunea reclamanților A. și B, a anulat în parte Hotărârea nr. 1 din 13.01.2011 cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat situat în Craiova, în suprafața de 78,69 mp, pe care le-a stabilit la valoarea de 224.131 RON (50.472 euro) și 37.000 RON (8.370 euro) contravaloare prejudiciu. A obligat apelantul ia plata sumei de 7.100 RON, cheltuieli de judecată către intimații A. și B.

Prin Decizia civilă nr. 383 din 19 februarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de recurenții-pârâți Municipiul Craiova prin primar și Consiliul Local al Municipiului Craiova împotriva Deciziei nr. 4059 din 24 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. A casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin Decizia nr. 1685 din data de 27 iunie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis apelul declarat de apelantul-pârât Municipiul Craiova prin primar împotriva sentinței nr. 151 din li mai 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, a dispus schimbarea sentinței civile, în sensul respingerii contestației formulată de reclamanți împotriva Hotărârii nr. 1 din 13.01.2011 și a admis cererea formulată de apelanții reclamanți la data de 01.09.2014, precizată ulterior la data de 18.03.2015 și a obligat intimatul pârât către apelanții reclamanți la 60.000 RON, reprezentând c/valoare prejudiciu cauzat prin expropriere, aferent perioadei 2011 - iunie 2017.

Împotriva acestei decizii a formulat revizuire A., prin care a solicitat admiterea cererii și schimbarea în tot a hotărârii atacate, respectiv acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafață de 78,69 m.p. ce a fost expropriată.

Prin Decizia civilă nr. 810 din data de 14 martie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire, în motivare reținându-se că această decizie a fost comunicată revizuentului la data de 13.07.2017, conform dovezii de comunicare din acea dată, iar cererea de revizuire a fost depusă la Curtea de Apel Craiova la data de 14.02.2018, motiv pentru care revizuirea a fost formulată peste termenul de 1 lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs revizuentul, fără a indica niciun motiv de nelegalitate și susținând doar că termenul de revizuire nu a fost depășit.

Față de motivele prezentate mai sus, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocată din oficiu și pusă în discuția părților, în condițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., la termenul de judecată din 07.06.2018.

Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.

Potrivit art. 302

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre temeiurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs invocat.

În prezenta cauză, recurentul nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302 lit. c) C. proc. civ.

Acesta a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, fără a indica niciun motiv de nelegalitate și susținând doar că termenul de revizuire nu a fost depășit.

Susținerea recurentului, care nu face posibilă încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu este susceptibilă de a fi examinată pe fond, în lipsa unor argumente dezvoltate și pertinente cu privire ia motivarea deciziei atacate și, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de revizuent.