ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3271/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3271/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 151 din 11 mai 2012, Tribunalul Dolj, secția I civilă,

a admis acțiunea formulată de reclamanții

L.M., L.N. în contradictoriu cu pârâții, Consiliul Local al Municipiului Craiova,

Municipiul Craiova, prin primar; a anulat parțial hotărârea nr. 1 din 13

ianuarie 2011 emisă de Municipiul Craiova, Comisia pentru soluționarea cererilor

formulate de proprietarii expropriați din imobilele situate în Craiova, str. A.

și str. E.C. în vederea realizării obiectivului de investiții „realizare pasaj denivelat

subteran pe sub intersecția str. A., cu str. A.I.C. și, respectiv, cu str. I.T.,

în vederea preluării traficului auto pe Bulevardul C.-str. A. cu privire la cuantumul

despăgubirilor acordate pentru imobilul situat în Craiova, str. E.C. în suprafață

de 62,04 m.p., compus din cameră de locuit, bucătărie, boxă, pivniță, holuri, WC

expropriat, pe care le-a stabilit la valoarea de 245.876 RON; a obligat pârâții

la plata, către reclamanți, a sumei de 2.700 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul

a reținut că, prin hotărârea contestată în prezenta cauză, s-a aprobat acordarea

despăgubirii pentru imobilul proprietatea reclamanților, expropriat, imobil situat

în Craiova, str. E.C., în suprafață de 46,28 m.p., pentru care s-au stabilit despăgubiri

în cuantum de 185.700 RON.

Întrucât, în conținutului actului de vânzare-cumpărare

din 27 decembrie 2004 încheiat între Consiliul Județean Dolj, Sector Servicii Publice,

în calitate de vânzător și reclamanții L.M. și L.N., se prevede expres că suprafața

imobilului situat în Craiova, str. E.C. este de 62,04 m.p. și nu de 46,28 m.p. așa

cum s-a precizat în hotărârea contestată, instanța a dispus, în ședința publică

din 8 aprilie 2011 ca la evaluarea imobilului expropriat, experții să ia în calcul

această suprafață și nu pe cea de 46,28 m.p., stabilindu-se că valoarea imobilului

expropriat este de 245.876 RON, respectiv, 57.772 euro, fiind o valoare superioară

celei stabilite de către expropriator.

Întrucât pârâții au căzut în pretenții

prin admiterea cererii de chemare în judecată, aceștia au fost obligați la plata,

către reclamanți, a sumei de 2.700 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs, calificat ulterior ca apel, pârâții Consiliul Local al Municipiului Craiova,

Municipiul Craiova, prin primar.

În motivarea apelului, pârâții au arătat

că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive

a Consiliului Local al Municipiului Craiova, întrucât acesta este autoritatea deliberativă

a administrației publice locale, ce are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii,

în toate problemele de interes local, or, emiterea hotărârilor nr. 348/2010 și

nr. 391/2010 nu atribuie acestui pârât calitate procesuală pasivă, nefiind identitate

între pârât și partea care se obligă potrivit legii.

Pe fondul cauzei, pârâții au arătat că

instanța de fond nu a motivat de ce a ales să omologheze raportul de expertiză întocmit

de expert tehnic I.C. și, de asemenea, nu a motivat de ce a respins obiecțiunile

formulate de pârâtul Municipiul Craiova.

Astfel pentru ședința de judecata din data

de 4 mai 2012, Municipiul Craiova a depus note de ședință, în care a reiterat obiecțiunile

formulate de pârâți și asupra cărora expertul tehnic a evitat să formuleze un răspuns

clar, solicitând să se ceară expertului tehnic I.C. să răspundă la acestea, în sensul

refacerii raportului de expertiză. După respingerea acestei solicitări, pârâții

au solicitat omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic C.F.,

propus de expropriator, la prețul despăgubirilor de 206.435 RON, întrucât acesta

analizează prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

condiție prevăzută de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, solicitare, de asemenea,

respinsă.

Pârâții au mai arătat că instanța de fond

s-a pronunțat pe un petit care nu a fost solicitat de reclamanți, respectiv, aceștia

au solicitat obligarea pârâților să achite despăgubirile legale la justa valoare

pentru întreaga suprafață a imobilului supus exproprierii, însă instanța de fond

a dispus anularea parțială a hotărârii nr. 1 din 13 ianuareie 2011 emisă de Municipiul

Craiova, Comisia pentru soluționarea cererilor formulate de proprietarii expropriați

(...).

Atribuțiile instanței sunt prevăzute expres

în dispozițiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv, instanța va

verifica dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru expropriere

și va stabili cuantumul despăgubirilor și suma cuvenită fiecărei părți din cele

menționate la art. 22. Hotărârea este supusă căilor de atac prevăzute de lege, astfel

că instanța de fond trebuia să stabilească cuantumul despăgubirilor și suma cuvenită

reclamanților, nu să anuleze parțial Hotărârea Comisiei anterior menționată.

Prin decizia nr. 87 din 13 noiembrie 2012,

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,

a

admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Craiova și

a respins acțiunea față de acest pârât; a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

apel a reținut, referitor la părțile raportului juridic în materia stabilirii despăgubirilor

de către instanță, că, urmare a exproprierii pentru cauză de utilitate publică,

dispozițiile legii sunt fără echivoc, în sensul că acest raport se derulează între

expropriat și expropriator, respectiv, între titularul dreptului asupra imobilului

supus exproprierii și stat, prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrările

de interes național, și județele, municipiile, orașele și comunele, pentru lucrările

de interes județean și, respectiv, local.

De asemenea, Legea nr. 255/2010 privind

exproprierea pentru cauza de utilitate publică, necesară realizării unor obiective

de interes național, județean și local care stabilește cadrul juridic pentru luarea

măsurilor necesare executării lucrărilor de utilitate publică, cuprinde dispoziții

în același sens.

Prin urmare, rezultă că raportul obligațional

există numai între expropriat și expropriator, respectiv, obligația de plată a despăgubirilor

revine numai expropriatorului, care, în speță, este Municipiul Craiova, prin primar,

soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Consiliul Local al Municipiului Craiova și admiterea acțiunii, cu consecința obligării

la despăgubiri, față de acest pârât, fiind nelegală.

În ceea ce privește celelalte critici aduse

sentinței, instanța de apel le-a apreciat ca fiind nefondate.

Referitor la nemotivarea omologării raportului

de expertiză întocmit de expert I.C. și respingerea obiecțiunilor la acest raport,

tribunalul a arătat expres,

în practicaua sentinței (încheierea de amânare a pronunțării din 4 mai 2012) și

în considerentele acesteia, motivele pentru care s-a respins cererea privind obiecțiunile

pârâților la expertiză, respectiv, că expertul, prin răspunsul la obiecțiuni din

18 aprilie 2012, a răspuns solicitărilor pârâților, precum și motivele pentru care

și-a însușit valoarea despăgubirilor stabilită de expertul desemnat de instanță,

făcând trimitere, în acest sens, la suprafața reală a imobilului, de 62,04 m.p.,

care se regăsește și în raportul expertului I.C.

Instanța de apel a constatat că în mod

corect tribunalul a omologat raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat

de instanță, acest raport de expertiză răspunzând întocmai cerințelor art. 26 din

Legea nr. 33/1994 republicată, care prevede că despăgubirea se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite,

iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține

seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel, în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și

de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând

în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

De altfel, raportul de expertiză întocmit

de expertul desemnat de instanță, inginer I.C., a fost semnat fără obiecțiuni și

de experții desemnați de părți, inginer C.F. și inginer B.C., însușindu-și, deci,

concluziile acestui raport cu privire la cuantumul despăgubirilor, de 245.876 RON.

Chiar și răspunsul la obiecțiuni la raportul de expertiză, din 18 aprilie 2012,

a fost semnat și, respectiv, însușit, de cei doi experți desemnați de părți.

Referitor la pronunțarea instanței asupra

a ceea ce nu s-a cerut,

cu

trimitere la anularea parțială a hotărârii nr. 1/2011, instanța de apel a constatat

că o asemenea critică nu poate fi primită, raportat la obiectul cererii de chemare

în judecată, prin care se atacă tocmai cuantumul despăgubirii, stabilit prin această

hotărâre, de 185.700 RON, reclamanții solicitând instanței să stabilească despăgubirea

la „justa valoare”, precizând expres că nu sunt de acord cu hotărârea nr. 1/2011

și procesul-verbal nr. 1 din 13 ianuarie 2011, care au aprobat acordarea de despăgubiri

în sumă de 185.700 RON.

Prin urmare, chiar dacă reclamanții nu

folosesc expres termenul de anulare a hotărârii, sub aspectul sumei stabilită cu

titlu de despăgubire, este fără echivoc intenția reală a acestora, de a se anula

această hotărâre, așa încât, pronunțarea instanței sub acest aspect este conformă

dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., tribunalul pronunțându-se în limitele

investirii.

Pe de altă parte, pronunțarea instanței

cu privire la această hotărâre, sub aspectul cuantumului despăgubirii, prezintă

interes pentru ambele părți, în sensul de a nu exista dispoziții contradictorii

cu privire la suma datorată de expropriator.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., pârâtul Municipiul

Craiova,

formulând următoarele

critici:

I. Hotărârea instanței de apel este nemotivată

sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor acordate reclamanților, sens

în care aceasta a apreciat greșit că expertul tehnic I.C. a răspuns obiecțiunilor

formulate de Municipiul Craiova, cu motivarea că expertul a stabilit despăgubirile

la întreaga suprafață deținută de reclamanți, respectiv, 62,04 m.p., întrucât obiecțiunile

pârâtului au vizat cu totul alte aspecte, și anume: stabilirea despăgubirii la prețul

calculat la aceeași valoare de 2.620 RON/m.p. conform Decretului nr. 256/1984 pentru

suprafața exclusivă aflată în proprietatea reclamanților, cât și pentru suprafața

indiviză deținută de aceștia (hol de acces, scări de acces, subsol); aplicarea,

în stabilirea prețului locuinței expropriate, a unui act normativ abrogat (Decretul

nr. 256/1984 a fost abrogat prin Legea locuinței nr. 114/1996); neluarea în considerare

a condiției impuse de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 cu privire

la stabilirea despăgubirilor la nivelul prețului cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză.

În acest sens, recurentul-pârât arată că

reiterează motivele invocate în fața instanței de apel cu privire la faptul că instanța

de fond nu a motivat de ce a ales să omologheze raportul de expertiză întocmit de

expert I.C. și nu a motivat de ce a respins obiecțiunile formulate de pârât.

Expertul tehnic desemnat de pârât a depus

extrase din ziare locale cu prețurile de vânzare ale unor apartamente similare,

rezultând prețuri mai mici decât cel stabilit de expertul tehnic I.C. și acordat

de instanța de fond, care în mod greșit a reținut că acesta a răspuns obiecțiunilor

formulate de pârât, neluând în considerare notele de ședință depuse pentru data

de 4 mai 2012, prin care s-a pârâtul a arătat că nu s-a răspuns obiecțiunilor formulate

și că instanța trebuia să analizeze cuantumul despăgubirilor prin raportare la dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

II. Instanța de apel nu a analizat motivul

de apel cu privire la abrogarea actului normativ în baza căruia expertul tehnic

desemnat de instanța de fond a stabilit cuantumul despăgubirilor, respectiv, Decretul

nr. 256/1984.

III. În mod greșit instanța de apel a respins

critica privind faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe un petit pe care

reclamanții nu l-au formulat.

Reclamanții au solicitat obligarea pârâților

la plata despăgubirilor legale la justa valoare pentru întreaga suprafață a imobilului

supus exproprierii, însă instanța de fond a dispus anularea parțială a hotărârii

nr. 1 din 13 ianuarie 2011 emisă de Municipiul Craiova, Comisia pentru soluționarea

cererilor formulate de proprietarii expropriați, pronunțându-se, astfel, pe ceva

ce nu s-a cerut.

Recursul este fondat și va fi admis, pentru

următoarele argumente:

Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituția

României revizuită, cu referire la dreptul de proprietate privată garantat de stat:

„nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită

potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”.

Reținându-se caracterul excepțional al

cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline

și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziția menționată din legea

fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. l din acest

act normativ legiuitorul statuând că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte,

se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă

despăgubire, prin hotărâre judecătorească”.

Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea

se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului

sau altor persoane îndreptățite”.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz,

altor persoane îndreptățite, „luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia

(...)”.

Este de observat că jurisprudența contenciosului

european a statuat, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, că o măsură privativă

de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului

general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Cu alte cuvinte ea trebuie să fie, în același timp, convenabilă pentru realizarea

țelului ei legitim și nedisproporționată față de acesta (C.E.D.O., hotărârea din

21 februarie 1986, cazul James și alții vs. Regatul Unit).

Din dispozițiile legale și jurisprudența

europeană anterior menționate, rezultă cu evidență că nicio expropriere nu poate

fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri care să fie dreaptă, adică să reprezinte

valoarea reală a bunului expropriat.

Prin prezentul demers judiciar, reclamanții,

nemulțumiți de despăgubirea stabilită de expropriator, s-au adresat instanței de

judecată, conform dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 255/2010.

Cu prilejul judecării cauzei în fond, în

urma desemnării celor trei experți membrii ai comisiei desemnate conform dispozițiilor

art. 25 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a omologat raportul întocmit de expert

I.C.

Potrivit acestui raport de expertiză „evaluarea

se face conform buletin expertiză tehnică din mai 2011 care aplică pentru evaluarea

clădirilor metodologia specifică ținând seama de legislația în vigoare, de indicele

de inflație, de cursul valutar mediu, informații directe de la institutele de proiectare,

antreprize de construcții și furnizori de materiale, materii prime și energie, care

la punctul A precizează ca, pentru stabilirea prețului tehnic la locuințe se pleacă

de la prețurile din anexele la Decretul 256/1984, la care se aplică coeficientul

de actualizare de 9676.923”.

S-a mai reținut, potrivit aceluiași raport,

că în Decretul nr. 256/1984, Anexa 4, Tabel 1 se prevede o valoare de 2.620 RON/m.p.

de suprafață utilă, rezultând, pe baza acestei metode de calcul, o valoare de 245.876

RON, respectiv, 57.772 euro a imobilului expropriat.

Apelul pârâților a vizat greșita respingere

a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului

Craiova; greșita stabilire a cuantumului despăgubirii, în ceea ce privește modalitatea

de calcul a acesteia, prin raportarea la un act normativ abrogat, respectiv, Decretul

nr. 256/1984; greșita calificare a căii de atac de către instanța de fond; greșita

pronunțare asupra unui petit care nu a fost solicitat, respectiv, anularea parțială

a hotărârii de stabilire a despăgubirilor.

Prin decizia pronunțată, instanța de apel

a constatat întemeiată doar critica privind calitatea procesuală a Consiliului Local

al Municipiului Craiova, sens în care, admițând apelul, a respins acțiunea față

de acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Răspunzând celorlalte critici formulate

de către pârâți, instanța de apel a omis însă a face referiri la critica potrivit

căreia la calculul despăgubirilor a fost avut în vedere un act normativ abrogat,

și anume, Decretul nr. 256/1984, ce consacră criterii de calcul total diferite de

cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Astfel, în timp ce potrivit dispozițiilor

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 se stabilește că „la calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate

de aceștia”, în raportul de expertiză întocmit de expert I.C. se reține, că valoarea

tehnică este dată de „costul de realizare a unei locuințe, determinată pe baza reglementărilor

legislative în vigoare și actualizată la zi (...)”.

Or, prin considerentele formulate, instanța

de apel a concluzionat că raportul de expertiză în discuție este conform dispozițiilor

legale sus citate, în condițiile în care acesta a fost întocmit nu pe baza dispozițiilor

art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994, ci pe baza Decretului nr. 256/1984, abrogat

prin Legea nr. 114/1996, acțiunea fiind introdusă la data de 4 februarie 2011.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată

că hotărârea recurată nu corespunde exigențelor art. 261 C. proc. civ., situație

față de care cauza va fi trimisă spre rejudecare, pentru ca instanța de apel să

răspundă motivului de apel arătat și să justifice care este baza legală de calcul

a stabilirii cuantumului despăgubirii ce se cuvine

reclamanților

ca efect al exproprierii, urmând să administreze toate probatoriile necesare, utile

și concludente în acest sens.

Referitor la critica recurentului-pârât

privind pronunțarea, de către instanța de fond, asupra a ceea ce nu s-a cerut, prin

faptul că a anulat parțial hotărârea de stabilire a despăgubirilor, deși reclamanții

nu au solicitat în mod expres, aceasta nu poate fi primită, întrucât, schimbând

cuantumul acestora urmare a probatoriilor administrate, instanța de judecată era

obligată, în prealabil, să anuleze, total sau parțial, actul inițial de acordare.

Pentru aceste considerente, în aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul,

va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul

Craiova, prin primar, împotriva deciziei nr. 87 din 13 noiembrie 2012 a Curții de

Apel Craiova, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

12 iunie 2013.