ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3271/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 151 din 11 mai 2012, Tribunalul Dolj, secția I civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții L.M., L.N. în contradictoriu cu pârâții, Consiliul Local al Municipiului Craiova, Municipiul Craiova, prin primar; a anulat parțial hotărârea nr. 1 din 13 ianuarie 2011 emisă de Municipiul Craiova, Comisia pentru soluționarea cererilor formulate de proprietarii expropriați din imobilele situate în Craiova, str. A. și str. E.C. în vederea realizării obiectivului de investiții „realizare pasaj denivelat subteran pe sub intersecția str. A., cu str. A.I.C. și, respectiv, cu str. I.T., în vederea preluării traficului auto pe Bulevardul C.-str.

A. cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate pentru imobilul situat în Craiova, str. E.C. în suprafață de 62,04 m.p., compus din cameră de locuit, bucătărie, boxă, pivniță, holuri, WC expropriat, pe care le-a stabilit la valoarea de 245.876 RON; a obligat pârâții la plata, către reclamanți, a sumei de 2.700 RON, cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, prin hotărârea contestată în prezenta cauză, s-a aprobat acordarea despăgubirii pentru imobilul proprietatea reclamanților, expropriat, imobil situat în Craiova, str. E.C., în suprafață de 46,28 m.p., pentru care s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 185.700 RON. Întrucât, în conținutului actului de vânzare-cumpărare din 27 decembrie 2004 încheiat între Consiliul Județean Dolj, Sector Servicii Publice, în calitate de vânzător și reclamanții L.M.

și L.N., se prevede expres că suprafața imobilului situat în Craiova, str. E.C. este de 62,04 m.p. și nu de 46,28 m.p. așa cum s-a precizat în hotărârea contestată, instanța a dispus, în ședința publică din 8 aprilie 2011 ca la evaluarea imobilului expropriat, experții să ia în calcul această suprafață și nu pe cea de 46,28 m.p., stabilindu-se că valoarea imobilului expropriat este de 245.876 RON, respectiv, 57.772 euro, fiind o valoare superioară celei stabilite de către expropriator. Întrucât pârâții au căzut în pretenții prin admiterea cererii de chemare în judecată, aceștia au fost obligați la plata, către reclamanți, a sumei de 2.700 RON, cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, calificat ulterior ca apel, pârâții Consiliul Local al Municipiului Craiova, Municipiul Craiova, prin primar.

În motivarea apelului, pârâții au arătat că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Craiova, întrucât acesta este autoritatea deliberativă a administrației publice locale, ce are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, or, emiterea hotărârilor nr. 348/2010 și nr. 391/2010 nu atribuie acestui pârât calitate procesuală pasivă, nefiind identitate între pârât și partea care se obligă potrivit legii. Pe fondul cauzei, pârâții au arătat că instanța de fond nu a motivat de ce a ales să omologheze raportul de expertiză întocmit de expert tehnic I.C. și, de asemenea, nu a motivat de ce a respins obiecțiunile formulate de pârâtul Municipiul Craiova.

Astfel pentru ședința de judecata din data de 4 mai 2012, Municipiul Craiova a depus note de ședință, în care a reiterat obiecțiunile formulate de pârâți și asupra cărora expertul tehnic a evitat să formuleze un răspuns clar, solicitând să se ceară expertului tehnic I.C. să răspundă la acestea, în sensul refacerii raportului de expertiză. După respingerea acestei solicitări, pârâții au solicitat omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic C.F., propus de expropriator, la prețul despăgubirilor de 206.435 RON, întrucât acesta analizează prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, condiție prevăzută de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, solicitare, de asemenea, respinsă.

Pârâții au mai arătat că instanța de fond s-a pronunțat pe un petit care nu a fost solicitat de reclamanți, respectiv, aceștia au solicitat obligarea pârâților să achite despăgubirile legale la justa valoare pentru întreaga suprafață a imobilului supus exproprierii, însă instanța de fond a dispus anularea parțială a hotărârii nr. 1 din 13 ianuareie 2011 emisă de Municipiul Craiova, Comisia pentru soluționarea cererilor formulate de proprietarii expropriați (...).

Atribuțiile instanței sunt prevăzute expres în dispozițiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv, instanța va verifica dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru expropriere și va stabili cuantumul despăgubirilor și suma cuvenită fiecărei părți din cele menționate la art. 22. Hotărârea este supusă căilor de atac prevăzute de lege, astfel că instanța de fond trebuia să stabilească cuantumul despăgubirilor și suma cuvenită reclamanților, nu să anuleze parțial Hotărârea Comisiei anterior menționată. Prin decizia nr. 87 din 13 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Craiova și a respins acțiunea față de acest pârât; a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut, referitor la părțile raportului juridic în materia stabilirii despăgubirilor de către instanță, că, urmare a exproprierii pentru cauză de utilitate publică, dispozițiile legii sunt fără echivoc, în sensul că acest raport se derulează între expropriat și expropriator, respectiv, între titularul dreptului asupra imobilului supus exproprierii și stat, prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrările de interes național, și județele, municipiile, orașele și comunele, pentru lucrările de interes județean și, respectiv, local. De asemenea, Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local care stabilește cadrul juridic pentru luarea măsurilor necesare executării lucrărilor de utilitate publică, cuprinde dispoziții în același sens.

Prin urmare, rezultă că raportul obligațional există numai între expropriat și expropriator, respectiv, obligația de plată a despăgubirilor revine numai expropriatorului, care, în speță, este Municipiul Craiova, prin primar, soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Craiova și admiterea acțiunii, cu consecința obligării la despăgubiri, față de acest pârât, fiind nelegală. În ceea ce privește celelalte critici aduse sentinței, instanța de apel le-a apreciat ca fiind nefondate. Referitor la nemotivarea omologării raportului de expertiză întocmit de expert I.C.

și respingerea obiecțiunilor la acest raport, tribunalul a arătat expres, în practicaua sentinței (încheierea de amânare a pronunțării din 4 mai 2012) și în considerentele acesteia, motivele pentru care s-a respins cererea privind obiecțiunile pârâților la expertiză, respectiv, că expertul, prin răspunsul la obiecțiuni din 18 aprilie 2012, a răspuns solicitărilor pârâților, precum și motivele pentru care și-a însușit valoarea despăgubirilor stabilită de expertul desemnat de instanță, făcând trimitere, în acest sens, la suprafața reală a imobilului, de 62,04 m.p., care se regăsește și în raportul expertului I.C.

Instanța de apel a constatat că în mod corect tribunalul a omologat raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat de instanță, acest raport de expertiză răspunzând întocmai cerințelor art. 26 din Legea nr. 33/1994 republicată, care prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel, în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

De altfel, raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat de instanță, inginer I.C., a fost semnat fără obiecțiuni și de experții desemnați de părți, inginer C.F. și inginer B.C., însușindu-și, deci, concluziile acestui raport cu privire la cuantumul despăgubirilor, de 245.876 RON. Chiar și răspunsul la obiecțiuni la raportul de expertiză, din 18 aprilie 2012, a fost semnat și, respectiv, însușit, de cei doi experți desemnați de părți.

Referitor la pronunțarea instanței asupra a ceea ce nu s-a cerut, cu trimitere la anularea parțială a hotărârii nr. 1/2011, instanța de apel a constatat că o asemenea critică nu poate fi primită, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, prin care se atacă tocmai cuantumul despăgubirii, stabilit prin această hotărâre, de 185.700 RON, reclamanții solicitând instanței să stabilească despăgubirea la „justa valoare”, precizând expres că nu sunt de acord cu hotărârea nr. 1/2011 și procesul-verbal nr. 1 din 13 ianuarie 2011, care au aprobat acordarea de despăgubiri în sumă de 185.700 RON. Prin urmare, chiar dacă reclamanții nu folosesc expres termenul de anulare a hotărârii, sub aspectul sumei stabilită cu titlu de despăgubire, este fără echivoc intenția reală a acestora, de a se anula această hotărâre, așa încât, pronunțarea instanței sub acest aspect este conformă dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., tribunalul pronunțându-se în limitele investirii. Pe de altă parte, pronunțarea instanței cu privire la această hotărâre, sub aspectul cuantumului despăgubirii, prezintă interes pentru ambele părți, în sensul de a nu exista dispoziții contradictorii cu privire la suma datorată de expropriator. Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., pârâtul Municipiul Craiova, formulând următoarele critici: I. Hotărârea instanței de apel este nemotivată sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor acordate reclamanților, sens în care aceasta a apreciat greșit că expertul tehnic I.C.

a răspuns obiecțiunilor formulate de Municipiul Craiova, cu motivarea că expertul a stabilit despăgubirile la întreaga suprafață deținută de reclamanți, respectiv, 62,04 m.p., întrucât obiecțiunile pârâtului au vizat cu totul alte aspecte, și anume: stabilirea despăgubirii la prețul calculat la aceeași valoare de 2.620 RON/m.p. conform Decretului nr. 256/1984 pentru suprafața exclusivă aflată în proprietatea reclamanților, cât și pentru suprafața indiviză deținută de aceștia (hol de acces, scări de acces, subsol); aplicarea, în stabilirea prețului locuinței expropriate, a unui act normativ abrogat (Decretul nr. 256/1984 a fost abrogat prin Legea locuinței nr. 114/1996); neluarea în considerare a condiției impuse de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 cu privire la stabilirea despăgubirilor la nivelul prețului cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

În acest sens, recurentul-pârât arată că reiterează motivele invocate în fața instanței de apel cu privire la faptul că instanța de fond nu a motivat de ce a ales să omologheze raportul de expertiză întocmit de expert I.C. și nu a motivat de ce a respins obiecțiunile formulate de pârât. Expertul tehnic desemnat de pârât a depus extrase din ziare locale cu prețurile de vânzare ale unor apartamente similare, rezultând prețuri mai mici decât cel stabilit de expertul tehnic I.C. și acordat de instanța de fond, care în mod greșit a reținut că acesta a răspuns obiecțiunilor formulate de pârât, neluând în considerare notele de ședință depuse pentru data de 4 mai 2012, prin care s-a pârâtul a arătat că nu s-a răspuns obiecțiunilor formulate și că instanța trebuia să analizeze cuantumul despăgubirilor prin raportare la dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

II. Instanța de apel nu a analizat motivul de apel cu privire la abrogarea actului normativ în baza căruia expertul tehnic desemnat de instanța de fond a stabilit cuantumul despăgubirilor, respectiv, Decretul nr. 256/1984. III. În mod greșit instanța de apel a respins critica privind faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe un petit pe care reclamanții nu l-au formulat. Reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor legale la justa valoare pentru întreaga suprafață a imobilului supus exproprierii, însă instanța de fond a dispus anularea parțială a hotărârii nr. 1 din 13 ianuarie 2011 emisă de Municipiul Craiova, Comisia pentru soluționarea cererilor formulate de proprietarii expropriați, pronunțându-se, astfel, pe ceva ce nu s-a cerut.

Recursul este fondat și va fi admis, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituția României revizuită, cu referire la dreptul de proprietate privată garantat de stat: „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”. Reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziția menționată din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. l din acest act normativ legiuitorul statuând că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”.

Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”. La stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, „luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia (...)”. Este de observat că jurisprudența contenciosului european a statuat, în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Cu alte cuvinte ea trebuie să fie, în același timp, convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim și nedisproporționată față de acesta (C.E.D.O., hotărârea din 21 februarie 1986, cazul James și alții vs. Regatul Unit). Din dispozițiile legale și jurisprudența europeană anterior menționate, rezultă cu evidență că nicio expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri care să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea reală a bunului expropriat. Prin prezentul demers judiciar, reclamanții, nemulțumiți de despăgubirea stabilită de expropriator, s-au adresat instanței de judecată, conform dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 255/2010. Cu prilejul judecării cauzei în fond, în urma desemnării celor trei experți membrii ai comisiei desemnate conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a omologat raportul întocmit de expert I.C.

Potrivit acestui raport de expertiză „evaluarea se face conform buletin expertiză tehnică din mai 2011 care aplică pentru evaluarea clădirilor metodologia specifică ținând seama de legislația în vigoare, de indicele de inflație, de cursul valutar mediu, informații directe de la institutele de proiectare, antreprize de construcții și furnizori de materiale, materii prime și energie, care la punctul A precizează ca, pentru stabilirea prețului tehnic la locuințe se pleacă de la prețurile din anexele la Decretul 256/1984, la care se aplică coeficientul de actualizare de 9676.923”. S-a mai reținut, potrivit aceluiași raport, că în Decretul nr. 256/1984, Anexa 4, Tabel 1 se prevede o valoare de 2.620 RON/m.p.

de suprafață utilă, rezultând, pe baza acestei metode de calcul, o valoare de 245.876 RON, respectiv, 57.772 euro a imobilului expropriat. Apelul pârâților a vizat greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Craiova; greșita stabilire a cuantumului despăgubirii, în ceea ce privește modalitatea de calcul a acesteia, prin raportarea la un act normativ abrogat, respectiv, Decretul nr. 256/1984; greșita calificare a căii de atac de către instanța de fond; greșita pronunțare asupra unui petit care nu a fost solicitat, respectiv, anularea parțială a hotărârii de stabilire a despăgubirilor. Prin decizia pronunțată, instanța de apel a constatat întemeiată doar critica privind calitatea procesuală a Consiliului Local al Municipiului Craiova, sens în care, admițând apelul, a respins acțiunea față de acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Răspunzând celorlalte critici formulate de către pârâți, instanța de apel a omis însă a face referiri la critica potrivit căreia la calculul despăgubirilor a fost avut în vedere un act normativ abrogat, și anume, Decretul nr. 256/1984, ce consacră criterii de calcul total diferite de cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Astfel, în timp ce potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 se stabilește că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”, în raportul de expertiză întocmit de expert I.C.

se reține, că valoarea tehnică este dată de „costul de realizare a unei locuințe, determinată pe baza reglementărilor legislative în vigoare și actualizată la zi (...)”. Or, prin considerentele formulate, instanța de apel a concluzionat că raportul de expertiză în discuție este conform dispozițiilor legale sus citate, în condițiile în care acesta a fost întocmit nu pe baza dispozițiilor art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994, ci pe baza Decretului nr. 256/1984, abrogat prin Legea nr. 114/1996, acțiunea fiind introdusă la data de 4 februarie 2011. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că hotărârea recurată nu corespunde exigențelor art. 261 C. proc.

civ., situație față de care cauza va fi trimisă spre rejudecare, pentru ca instanța de apel să răspundă motivului de apel arătat și să justifice care este baza legală de calcul a stabilirii cuantumului despăgubirii ce se cuvine reclamanților ca efect al exproprierii, urmând să administreze toate probatoriile necesare, utile și concludente în acest sens. Referitor la critica recurentului-pârât privind pronunțarea, de către instanța de fond, asupra a ceea ce nu s-a cerut, prin faptul că a anulat parțial hotărârea de stabilire a despăgubirilor, deși reclamanții nu au solicitat în mod expres, aceasta nu poate fi primită, întrucât, schimbând cuantumul acestora urmare a probatoriilor administrate, instanța de judecată era obligată, în prealabil, să anuleze, total sau parțial, actul inițial de acordare.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Craiova, prin primar, împotriva deciziei nr. 87 din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2013.