ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1662/2017

Asupra cauzei de față, constată armatoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 04.02.2011 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului Craiova, Consiliul Local al municipiului Craiova și Municipiul Craiova prin primar, solicitând să fie obligați pârâții să le achite despăgubiri legale și la justa valoare pentru întreaga suprafață a imobilului supus exproprierii, situat în Craiova, județul Dolj.

Prin sentința civilă nr. 151 din 11 mai 2012, Tribunalul Dolj, secția I civilă, a admis acțiunea, a anulat parțial hotărârea din 13 ianuarie 2011 emisă de Municipiul Craiova - Comisia pentru soluționarea cererilor formulate de proprietarii expropriați din imobilele situate în Craiova, str. Arieș și str. Eugeniu Carada, cu privire Ia cuantumul despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat, situat în Craiova, str. Eugeniu Carada, în suprafață de 62,04 mp, compus din cameră de locuit, bucătărie, boxă, pivniță, holuri, WC, pe care le-a stabilit la valoarea de 245.876 RON și a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 2.700 RON, cheltuieli de judecată. Prin aceeași hotărâre a fost respinsă acțiunea față de pârâta Primăria municipiului Craiova pentru lipsa capacității de folosință a acestei părți și a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al municipiului Craiova.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut ca prin hotărârea contestată s-a aprobat acordarea de despăgubiri în cuantum de 185.700 RON pentru imobilul expropriat, proprietatea reclamanților, situat în Craiova, str. Eugeniu Carada în suprafață de 46,28 mp.

Întrucât în cuprinsul actului de vânzare-cumpărare din 27 decembrie 2004 încheiat între Consiliul Județean Dolj - Sector Servicii Publice și reclamanții A. și B. se prevede expres că suprafața imobilului situat în Craiova, str. Eugeniu Carada este de 62,04 mp, și nu de 46,28 mp, așa cum s-a precizat în hotărârea contestată, instanța a dispus, în ședința publică din 08.04.2011, ca la evaluarea imobilului expropriat experții să ia în caicul această suprafață, și nu pe cea de 46,28 mp. S-a stabilit că valoarea imobilului expropriat este de 245.876 RON, respectiv 57.772 euro, fiind o valoare superioară celei determinate de expropriator, împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, calificat ulterior ca apel, pârâții Consiliul Local al municipiului Craiova și Municipiul Craiova, prin primar.

Prin decizia civilă nr. 87 din 13 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al municipiului Craiova și a respins acțiunea față de acest pârât, menținând restul dispozițiilor sentinței.

Instanța de apei a reținut că raportul juridic se derulează între expropriat și expropriator, astfel încât obligația de plată a despăgubirilor revine Municipiului Craiova prin primar, iar soluția primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului Consiliul Local al municipiului Craiova și de admitere a acțiunii, cu consecința obligării îa despăgubiri a acestui pârât, este nelegală.

Curtea a mai constatat că în mod corect prima instanță a omologat raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat de tribunal, acesta răspunzând cerințelor art. 26 din Legea nr. 33/1994. A apreciat că, deși reclamanții nu folosesc expres termenul de anuiare a hotărârii contestat, sub aspectul sumei stabilite cu titlu de despăgubire, este tară echivoc intenția lor de a se anula acest act, astfel că tribunalul s-a pronunțat în limitele învestirii.

Prin decizia nr. 3271 din 12 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Craiova împotriva deciziei civile nr. 87 din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Înalta Curte a apreciat că instanța de apel nu a analizat critica potrivit căreia la calculul despăgubirilor a fost avut în vedere un act normativ abrogat, și anume Decretul nr. 256/1984, ce consacră criterii de calcul total diferite de cele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, sens au fost încălcate dispozițiile art. 261 C. proc. civ.

Rejudecând cauza, prin decizia civilă nr. 326 din 14 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca lipsit de interes, apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Craiova împotriva sentinței civile nr. 151 din 11 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj și, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul Craiova prin primar împotriva aceleiași hotărâri. A obligat pârâtul Municipiul Craiova prin primar ia 1.500 RON cheltuieli de judecată către reclamanții A. și B.

Instanța de apel a reținut că exproprierea imobilului proprietatea reclamanților s-a făcut în temeiul Legii nr. 255/2010, așa încât, în temeiul art. 19 și 34 din acest act normativ, stabilirea cuantumului despăgubirilor se raportează la dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În cauză, prin hotărârea din 13 ianuarie 2011 expropriatorul a propus reclamanților acordarea unei despăgubiri în cuantum de 185.700 RON pentru partea din imobil deținută de aceștia în proprietate exclusivă, pentru 46,28 mp, rezultând un preț de 4.036 RON/mp (959 euro/mp).

În speță, metoda folosită de experți pentru a evalua locuința ce a fost expropriata, având ca bază de calcul anexele 3 și 4 din Decretul nr. 256/1984, este una corectă, această parte din actul normativ nefiind abrogată. Dat fiind că art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 face trimitere la prețul de circulație al imobilelor pentru a se stabili despăgubirea cuvenită pentru imobilele expropriate, în apel experții au depus la dosar oferte de preț practicate pe piața imobiliară în anul 2013, arătând că pentru anul 2012 nu au fost găsite astfel de oferte, însă prețurile pieței nu au suferit modificări. Ca atare, instanța de apel a comparat aceste înscrisuri cu evaluarea făcută de experți și a constatat că valoarea medie a apartamentelor cu 3 camere situate în blocuri de locuințe este de 75.000 euro, la care se aplică un coeficient de corecție pentru suprafață și marja de negociere, rezultând o valoare de 60.000 euro. Așadar, valoarea de 57.853 euro, adică 933 euro/mp stabilită prin raportul de expertiză întocmit și completat în apel este chiar mai mică decât valoarea la care se vând locuințele de același tip, caz în care criticile formulate de expropriator nu sunt fondate.

Instanța de apel a mai reținut că apelul declarat de Consiliul Local al municipiului Craiova este lipsit de interes, deoarece soluția de respingere a acțiunii promovată împotriva acestei părți pentru lipsa calității procesuale pasive a devenit irevocabilă prin nerecurare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1431 din 15 mai 2014, a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Craiova prin primar împotriva deciziei civile nr. 326 din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a casat în parte decizia atacată și a trimis cauza aceleiași curți de apel spre rejudecarea apelului declarat de pârâtul Municipiul Craiova împotriva sentinței civile nr. 151 din 11 mai 2012 a Tribunalului Dolj, secția civilă.

În considerentele hotărârii, Înalta Curte a reținut că, fundamentându-și hotărârea pronunțată pe opinia exprimată în "completarea ia raportul de expertiză" depusă în faza de judecată a apelului, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Astfel, în cuprinsul acestei "completări" se menționează că au fost avute în vedere "anunțuri imobiliare" și că acestea nu sunt aferente anului 2012 (anul întocmirii raportului de expertiză), deoarece experții nu au identificat anunțuri imobiliare aferente acestui an. Sunt anexate, totodată, oferte publicate pe internet, nefiind tăcută nicio dovadă nemij locită a prețului cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Or, instanța avea datoria de a ordona administrarea de probe care să dovedească demersurile efectuate de părți pentru a obține înscrisuri prin care să probeze dacă în unitatea administrativ-teritorială s-au efectuat tranzacții imobiliare cu privire la imobile de același fel și prețul la care s-au tranzacționat astfel de bunuri la data efectuării raportului de expertiză.

Înalta Curte a statuat în sensul că instanța de apei, cu ocazia rejudecării, va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și va administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare pentru respectarea acelorași prevederi legale, prin care să poată fi determinat prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială în care se află terenurile în litigiu.

A mai constatat că rejudecarea litigiului de către instanța de apel se va limita la apelul declarat de pârâtul Municipiul Craiova, întrucât pârâtul Consiliul Local al municipiului Craiova nu a înțeles, Ia rândul său, să declarare recurs împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, astfel încât, în privința acestei părți, hotărârea curții de apel a intrat în puterea lucrului judecat.

Prin decizia nr. 4059 din 24 septembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis apelul declarat de Municipiul Craiova prin primar împotriva sentinței civile nr. 151 din 11 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Dolj, a schimbat sentința, în sensul că a admis acțiunea reclamanților A. și B., a anulat în parte hotărârea din 13 ianuarie 2011 emisă de Municipiul Craiova - Comisia pentru soluționarea cererilor formulate de proprietari expropriați din imobilele situate în Craiova, str. Arieș și str. Eugeniu Carada cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat situat în Craiova, str. Eugeniu Carada în suprafața de 78,69 mp, compus din: cameră de locuit, bucătărie, baie, pivniță, holuri, wc, pe care ie-a stabilit la valoarea de 224.131 RON (50.472 euro) și 37.000 RON (8.370 euro) contravaloare prejudiciu. A obligat apelantul la plata sumei de 7.100 RON, cheltuieli de judecată către intimații A. și B..

În rejudecare, instanța de apel a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză pentru stabilirea valorii reale a imobilului și a contravalorii despăgubirilor care se cuvin reclamanților, stabilindu-se că valoarea de piață determinată prin analiza comparativă, folosindu-se metoda comparației directe, este de 50.629 euro, reprezentând echivalentul sumei de 223.789 RON, iar valoarea prejudiciului cauzat de 8.370 euro, reprezentând echivalentul sumei de 37.000 RON.

Ca urmare a încuviințării obiecțiumior formulate de reclamanți, a rezultat, prin folosirea de către experții tehnici a metodei costurilor standard, că valoarea de circulație a imobilului expropriat, situat în Craiova, str. Eugeniu Carada este de 50.472 euro, respectiv 224.131 RON, care nu include echivalentul prejudiciului cauzat (prin metoda costurilor standard se ține seama de suprafețele efective, structura, uzura, amplasarea locuințelor, fiind cea care a stat și la baza evaluării prețului stabilit în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995, la data cumpărării imobilului în cauză).

S-a mai reținut că, în speța de față a fost făcută dovada prejudiciului cauzat intimaților reclamanți, astfel că se impune obligarea apelantului pârât să suporte și contravaloarea acestuia; rezultatul expertizei a fost comparat cu oferta și pretențiile formulate de părți.

Prin decizia civilă nr. 383 din 19 februarie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de recurenții-pârâți Municipiul Craiova prin primar și Consiliul Local al Municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 4059 din 24 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. A casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că soluția instanței de apei este nelegală, fiind fundamentată pe o evaluare ce nu respectă exigențele impuse de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin aceea că, în determinarea cuantumului despăgubirii în condițiile nefurnizărîi de tranzacții de către părți sau instituțiile abilitate să ofere astfel de relații, comisia de experți a utilizat exclusiv comparabile constând în oferte de publicitate imobiliară și de pe internet, iar nu tranzacții concrete cu privire la imobile cu caracteristici similare imobilului expropriat, situate în aceeași unitate administrativ teritorială, așa cura impuneau prevederile normei legale indicate

În virtutea obligațiilor legale care îi incumbau, conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ., revenea instanței de apei sarcina de a se preocupa deplin pentru a asigura condițiile aplicării dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 (cu atât mai mult cu cât erau incidente prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ.), prin efectuarea de adrese către instituțiile deținătoare de înscrisuri comparabile (tranzacții), cum ar fi Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Primărie, Direcția de Taxe și Impozite Locale (în măsura în care aceste entități au o existență autonomă), urmând ca, pe baza informațiilor primite privind tranzacțiile încheiate în zonă, să procedeze la evaluare, luând în considerare prețurile din aceste tranzacții. Instanța de apel nu era obligată să se raporteze strict la existența unor tranzacții autentice de vânzare-cumpărare privind imobile de același fel încheiate conform Legii nr. 112/1995, în măsura în care astfel de înscrisuri nu există (cum reiese de relațiile comunicate de Primăria municipiului Craiova), putând opta pentru lărgirea ariei de căutare cu aplicarea corecțiilor necesare în funcție de datele obținute.

Numai în măsura în care informațiile culese în urma acestor verificări indicau neîncheierea de contracte de vânzare-cumpărare cu privire Sa imobile din aceeași unitate administrativ-teritorială, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța putea dispune efectuarea expertizei în raport de alte comparabile, cum ar fi ofertele de preț.

Cât privește întinderea suprafeței evaluate, Înalta Curte a reținut că, astfel cum se deduce din mențiunile înscrise în contractul de vânzare-cumpărare din 27 decembrie 2014. reclamanții au dobândit în proprietate exclusivă o suprafață de 62,04 mp, respectiv imobilul din Craiova, str. Eugeniu Carada. O dată cu locuința s-a vândut acestora, în baza Legii nr. 112/1995, și următoarele: două bucătării, holuri cotă parte; wc cotă parte; sas cotă parte; casa scării cotă parte; pivniță cota parte. Conform fișei tehnice de caicul anexă la contractul de vânzare-cumpărare din 27 decembrie 2004, în raport de care s-a calculat prețul locuinței vândute, imobilul înstrăinat era compus din suprafața utilă parter - 45,11 mp, suprafața utilă demisol - 16,93 mp și suprafața utilă pivniță - 16,65 mp, așadar în total suprafața de 78,69 mp.

În aceste condiții, reclamanții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri pentru întreaga suprafață expropriată, aflată în proprietatea acestora - exclusiv sau în indiviziune, de 78,69 mp, pentru care au făcut dovada dreptului de proprietate potrivit legii.

În speță, la data de 01.09.2014, respectiv 26.02.2015, în rejudecare, reclamanții au solicitat să se constate și valoarea prejudiciului suferit, determinat de îmbunătățirile efectuate ia imobil, respectiv de imposibilitatea utilizării acestui bun în scopuri comerciale, atașând la dosar înscrisuri în acest sens.

Potrivit încheierii de ședință din data de 02.03.2015, instanța de apel a dispus ca experții să evalueze și prejudiciul adus proprietarilor potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, apelanții neformulând observații în acest sens.

Prin raportul de expertiză omologat de instanța de apei se concluzionează, în lipsa indicării modului de caicul și a probelor avute în vedere de experți, că valoarea prejudiciului cauzat proprietarului prin neînchirierea imobilului expropriat pe perioada ianuarie 2011 - aprilie 2015 este de 8.370 euro, respectiv 37.000 RON.

Recurenți i-pârâți nu au criticat faptul că, inițial, cererea intimaților reclamanți nu a vizat și stabilirea prejudiciului cauzat prin expropriere, ci doar împrejurarea că valoarea acestuia nu a fost determinată în mod legal, prin raportare la prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

în aceste condiții, Înalta Curte a reținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea exigențelor impuse de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că nu a motivat în ce constă prejudiciul cauzat prin expropriere, care este baza legală de calcul a cuantumului stabilit prin hotărârea pronunțată în raport de felul prejudiciului invocat de reclamanți, reținând doar că are în vedere provederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și faptul că s-a făcut dovada prejudiciului cauzat reclamanților.

Astfel, urmează ca instanța de apel să dispună efectuarea expertizei, de către comisia de experți constituită în condițiile art. 25 din aceeași lege, iar experții să stabilească despăgubirile cuvenite reclamanților în raport de "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același tel în unitatea administrativ-teritorială", la data exproprierii (ținând seama de decizia Curții Constituționale nr. 380 din 26 mai 2015 referitoare îa excepția de neconstituționaiitate a dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum și de cererea formulată de reclamanți în apel, la data de 18.03.2015), preț rezultat din contracte de vânzare-cumpărare autentice, iar nu din simple oferte de vânzare.

În vederea identificării unor atare comparabile, instanța are obligația de a manifesta rol activ prin efectuarea de adrese către instituțiile care dețin astfel de informații, dintre cele mai sus amintite, urmând ca pe baza informațiilor primite privind tranzacțiile încheiate în zonă să se procedeze la evaluare, luând în considerare prețurile din aceste tranzacții.

De asemenea, cu ocazia noii evaluări se va determina și eventualul prejudiciu suferit de reclamanți în urma exproprierii, urmând a fi avute în vedere acele prejudicii care decurg în mod direct din această măsură, în raport de cererile reclamanților și de situația și destinația concretă a bunului imobil, iar nu în funcție de eventuale ori potențiale destinații ce s-ar fi putut da acestui bun, care însă nu au avut o aplicare concretă până ia data exproprierii.

În rejudecare, instanța a dispus efectuarea de adrese către OCPI Dolj, Primăria Craiova - Direcția de Taxe și Impozite și Camera Notarilor Publici Craiova, în vederea identificării eventualelor tranzacții având ca obiect imobile cu caracteristici similare celui expropriat, încheiate în intervalul de timp 2010-2011, precum șiadminîstrarea probei cu expertiza tehnică, având următoarele obiective: stabilirea valorii despăgubirii cuvenite reclamanților, potrivit art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, calcularea contravalorii lipsei de folosință a bunului pentru intervalul ianuarie 2011- 2015, rezultată din imposibilitatea utilizării acestuia în scopuri comerciale, prin închiriere. Se vor avea în vedere contractele de închiriere depuse la filele 199-201 din dosar nr. x/2011 ** al Curții de Apel Craiova. De asemenea, s-a solicitat a se calcula separat și contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului de către reclamanți, conform precizării depusă ia data de 14.11.2016 de aceștia la fila nr. 19 în dosar nr. x/2011*** al Curții de Apei Craiova.

Instanța a pus în vedere experților să calculeze prețul de circulație al bunului imobil expropriat, la data exproprierii, potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 380 din 26 mai 2015, și să aibă în vedere, în principal, prețul rezultat din contractele de vânzare cumpărare autentice, care au fost efectiv încheiate, în măsura în care acestea vor fi evidențiate prin răspunsurile la adresele dispuse de instanță, și numai în subsidiar, în absența identificării unor atare comparabile, se vor raporta la oferte de preț practicate pe piața imobiliară la data exproprierii.

Totodată, li s-a pus în vedere experților să evalueze întreaga suprafață expropriată care s-a aflat în proprietatea reclamanților, atât în mod exclusiv, cât și în indiviziune de 78,69 mp, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare din 27 decembrie 2004.

La data de 14 noiembrie 2016 și ulterior, la data de 16.01.2017, intimații reclamanți au formulat o cerere prin care au precizat că prejudiciul suferit ca urmare a măsurii exproprierii constă în îmbunătățirile aduse imobilului expropriat și în imposibilitatea utilizării acestuia în scopuri comerciale, respectiv în contravaloarea lipsei de folosință a imobilului de la data exproprierii, prejudiciu care au solicitat sa fie calculat la zi.

Primăria Craiova și Camera Notarilor Publici au comunicat instanței că nu au identificat tranzacții efectiv încheiate în perioada de referință, iar OCPI Dolj a înaintat instanței două tranzacții efectiv încheiate având ca obiect imobile cu caracteristici similare cu cel expropriat, instanța solicitând comisiei de experți să le aibă în vedere ia efectuarea lucrării.

Expertul desemnat de expropriați, D., a stabilit prețul de circulație al imobilului expropriat, la momentul transferului dreptului de proprietate, prin folosirea algoritmului de evaluare reglementat de Decretul nr. 256/1984, motivând că cele două tranzacții identificate de OCPI Dolj nu sunt suficiente pentru calcularea valorii de piață prin metoda comparației directe.

Experții desemnați de instanță și expropriator, care au realizat lucrarea în opinie majoritară, au arătat că cele două tranzacții înaintate de OCPI Doij au făcut obiectul analizei în procesul preliminar de selectare a comparabilelor, însă evaluarea nu s-a putut face prin raportare exclusivă, întrucât nu pot fi utilizate drept comparabile în evaluarea imobilului expropriat, date fiind diferențele foarte mari între prețul de vânzare, menționat în fiecare dintre cele două, pe de o parte, și configurația imobilelor, pe de altă parte, iar din punct de vedere al normativelor din materia evaluării imobiliare, evaluarea prin raportare la aceste două contracte de vânzare-cumpărare nu este posibilă și ar fi susceptibilă să conducă la un rezultat eronat din punct de vedere tehnic.

Experții care au întocmit lucrarea în opinie majoritară, E. și F., au învederat că metoda evaluării prin comparație dispusă de instanță nu a putui fi utilizată în mod exclusiv, întrucât cele două tranzacții efectiv încheiate prezentau diferențe foarte mari din punct de vedere al prețului practicat raportat la mp, și anume 951 euro/mp, respectiv 261 euro/mp. Ca atare, s-a procedat la o evaluare prin raportare la ofertele practicate pe piața imobiliară - metoda comparațiilor relative sau metoda abordării prin piață - așa cum s-a expus în lucrarea inițială, prețul final fiind obținut și prin aplicarea metodei constând în abordarea prin venit, astfel că estimarea finală este rezultatul utilizării celor trei metode complementare de evaluare.

Prin decizia civilă deciziei nr. 1685 din data de 27 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, s-a admis apelul declarat de pârâtul Muncicipiul Craiova prin primar, a fost schimbată sentința civilă, în sensul respingerii contestației formulată de reclamanți împotriva Hotărârii din 13.01.2011, emisă de expropriator și s-a admis cererea formulată de apelanții reclamanți Ia data de 01.09.2014, precizată ulterior la data de 18.03.2015, fiind obligat intimatul pârât către apelanții reclamanți la 60.000 RON, reprezentând c/valoare prejudiciu cauzat prin expropriere, aferent perioadei 2011 - iunie 2017.

În motivarea acestei decizii, instanța a reținut că toți cei trei experți au susținut că metoda exclusivă a comparației cu tranzacții efectiv încheiate (metoda comparației directe), cu referire particulară la cele două contracte de vânzare cumpărare înaintate de OCPl Dolj, este imposibil de utilizat în speță, din cauza diferențelor semnificative între prețul de vânzare stipulat în fiecare dintre ele, pe de o parte, și caracteristicile specifice ale bunului expropriat, din punct de vedere al regimului juridic al dreptului de proprietate asupra spațiilor de locuit - spații în proprietate exclusivă de aproximativ 60%, în raport de 40% spații în folosință comună cu alți proprietari din același imobil, iar pe de altă parte, de compartimentarea constructivă a apartamentului, structurat pe două niveluri, parter și subsol.

Prin urmare, instanța a reținut că metoda de evaluare bazată pe dispozițiile Decretului nr. 256/1984 nu poate fi validată de instanță, întrucât acest act normativ reglementează, în anexele 3 și 4, prețurile de vânzare, și respectiv de evaluare, ale locuințelor din fondul locativ de stat, precum și ale locuințelor care nu fac parte din fondurile statului, în raport de caracteristicile locuințelor, cu aplicarea unor indici (coeficienți) de corecție, iar, pe de altă parte, într-unui din ciclurile procesual anterioare, Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 326 din 15 mai 2014, a calculat valoarea despăgubirilor în raport de dispozițiile acestui act normativ, iar Î.C.C.J., sesizată cu recurs împotriva acestei hotărâri, a casat decizia pronunțată în apel, apreciind că s-au încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Cât privește modalitatea de stabilire a despăgubirilor constând în prețul de circulație al bunului, adoptată în opinie majoritară, instanța a apreciat că aceasta respectă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât estimarea finală este rezultatul utilizării celor trei metode complementare de evaluare, respectiv evaluarea prin comparație cu tranzacțiile efectiv meheiate(care a fost imposibil de utilizat în mod exclusiv, pentru argumentele detaliate de toți cei trei experți), metoda comparației cu ofertele de preț practicate pe piața imobiliară (metoda comparațiilor relative) la momentul transferului dreptului de proprietate, și metoda abordării prin venit.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că prețul de circulație al imobilului expropriat, la data exproprierii, este cei calculat de experții în opinie majoritară, de 137.700 RON, compus din 129.600 RON, valoarea imobilului, și 8100 RON contravaloarea îmbunătățirilor aduse acestuia, după intrarea bunului în patrimoniul reclamanților, suma însă inferioară celei acordate prin Hotărârea de expropriere din 13 ianuarie 2011, în cuantum de 185.700 RON.

În ceea ce privește contravaloarea prejudiciului produs prin expropriere, instanța a solicitat experților să calculeze contravaloarea prejudiciului produs prin expropriere reclamanților, în raport de contractul de închiriere în derulare la momentul transferului dreptului de proprietate, respectiv contractul înregistrat din 13 iunie 2008, prin care s-a pus la dispoziția locatarului o suprafață de 28 mp, și folosința unui grup sanitar, precum și a căilor de acces, în schimbul unei chirii lunare de 1.100 RON.

Expertul propus de expropriați a calculat contravaloarea prejudiciului în două variante, din 2011-2015, respectiv pentru intervalul 2011- la zi, prin luarea în considerare a unei chirii lunare, constante de 1.100 lei, iar ceilalți doi experți au cuantificat acest prejudiciu în raport de fluctuațiile chiriilor practicate pe piața imobiliară, aferente intervalului de timp 2011-2015. Astfel, au utilizat valoarea chiriei din contract, de 1.100 RON până în anul 2012, când s-a înregistrat o scădere la 5-6 euro/rnp a cuantumului lunar mediu practicat pentru chiriile aferente spațiilor cu destinație de birouri, așa cum era destinațiaconcretă a suprafeței închiriate la momentul transferului dreptului de proprietate.

S-a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, și ia acoperirea prejudiciului cauzat direct prin expropriere, constând în contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței închiriate, de 28 mp, începând cu data exproprierii, până la zi.

Este adevărat că împotriva deciziei pronunțate anterior în apel, prin care a fost obligat pârâtul la plata contravalorii despăgubirilor constând în prejudiciul cauzat prin expropriere, în cuantum de 37.000 RON, reclamanții nu au declarat recurs și astfel nu pot solicita în rejudecarea apelului, ca efect al admiterii recursului declarat de pârât, obligarea acestuia Sa o sumă mai mare cu acest titlu, aferentă perioadei 2011 -2015.

Susținerea apelanților reclamanți potrivit căreia prejudiciul cauzat prin expropriere se compune din contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului expropriat și din contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, nu este fondată, întrucât contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului a fost avută în vedere la stabilirea prețului de circulație al imobilului, la data exproprierii, prejudiciul cauzat prin această măsură, așa cum este reglementat de art. 26 din Legea nr. 33/1994, constând în speță doar în contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței închiriate.

împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Arată că instanța de apel a nesocotit îndrumările date prin decizia nr. 383 din 19 februarie 2016 a instanței supreme, pronunțând o hotărâre care încălca dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. Astfel, susține că experții nu au ajuns la o concluzie majoritară, că sunt discrepanțe privind cuantumul despăgubirilor, că. instanța de apel a menținut nivelul despăgubirilor acordate de expropriator, de 185.700 RON, însă acesta este aferent doar suprafeței de 46,28 m.p., iar nu pentra întreaga suprafață expropriată, de 78,69 mp, că evaluarea suprafeței aflate în indiviziune este derizorie și că nici cuantumul prejudiciului nu este unul corect evaluat, fiind inferior celui real.

Mai susțin că nu s-a ținut cont de cererea formulată în apel la data de 18.03.2015.

împotriva aceleiași decizii a declarat recurs și pârâtul Municipiul Craiova prin Primar, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate în sensul respingerii cererii formulate de către reclamanți având ca obiect c/valoare prejudiciu.

Arată că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 315 C. proc. civ., cu privire la îndrumările date de către Înalta Curte de Casație care vizează stabilirea prejudiciului care decurge direct din măsura exproprierii. Deși instanța omologhează raportul de expertiză în opinie majoritară, care stabilește prejudiciul în valoare de 46.300 RON, prejudiciu efectiv suferit de către reclamanți în mod direct ca urmare a exproprierii, așa cum a dat îndrumare Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare, obligă apelantul intimat la plata sumei de 60.000 RON reprezentând c/valoare prejudiciu.

Un alt aspect de nelegalitate a hotărârii recurate vizează faptul că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 294 alin. (2) C. proc. civ. atunci când a admis cererea și a obligat intimatul la plata sumei de 60.000 RON reprezentând c\valoare prejudiciu, întrucât hotărârea primei instanțe a fost dată la data de 11.05.2012, iar cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata prejudiciului produs prin expropriere a fost formulată pentru prima dată în apel, în ciclu procesual anterior, la data de 01.09.2014, fiind precizată ulterior la data de 18.03.2015. Consideră că nu-și găsesc aplicabilitate prevederile legale mai sus menționate, nefiind vorba de despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe, situația de fapt fiind aceeași și înainte de pronunțarea sentinței instanței de fond.

Mai mult, prin decizia casată se stabilise de către instanța de apel un prejudiciu în cuantum de 37.500 RON, iar reclamanții nu au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de către Curtea de Apel Craiova.

Instanța de apel înțelege să acorde suma de suma de 60.000 RON reprezentând prejudiciul pentru perioada 2011-2017, în condițiile în care lipsa de folosința a bunului expropriat după momentul exproprierii nu poate constitui o componentă a prejudiciului calculat.

Maî susține că soluția dată de către instanța de apel este eronată și sub aspectul în care a înțeles sa interpreteze raportul de expertiză. Despăgubirile acordate de către expropriator prin hotărârea din 13 ianuarie 2011 reflectă valoarea reală a acestora, comisia de expropriere aprobând acordarea unui cuantum total al despăgubirilor pentru imobilul expropriat fără a defalca m mod formal prejudiciul de valoarea despăgubirilor, deoarece legea nu prevede obligația unei astfel de defalcări.

Analizând recursurile formulate, ale căror critici comune sunt încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele;

Stabilirea valorii de circulație a imobilului supus exproprierii constituie unicul element necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste și echitabile în accepțiunea legii generale în materie, dar și a normelor constituționale (art. 44 din Constituție).

Reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziția menționată din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând că "exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauza de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească".

Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă și justă despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art. 44 din Constituție, dar și de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.

Valoarea de piață a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului, prin raportare atât îa amplasamentul acestuia, la destinația lui, cât și prin raportare la poziționarea acestuia față de alte localități și de căile de acces.

Criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere sunt prevăzute, în mod imperativ, de dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, normă invocată de reclamanți, iar nerespectarea acestora pune în discuție o problemă de încălcare a iegii.

Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Prin urmare, legea impune ca, la calcularea cuantumului despăgubirilor cuvenite proprietarului bunului supus exproprierii, experții, precum și instanța să țină seama de două criterii legale (instituite ca atare prin lege, în scopul cuantificării juste și echitabile a despăgubirii), și anume, "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele" și respectiv "daunele" aduse proprietarului, scop în care vor fi aduse și alte dovezi.

În ce privește valoarea reală a imobilului expropriat, primul criteriu în stabilirea cuantumului despăgubirii, experții, precum și instanța trebuie să aibă în vedere prețul plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare privind imobile de același fel din zonele locale situate în aceeași unitate administrativ teritorială.

În ceea ce privește al doilea criteriu ce trebuie avut în vedere la stabilirea despăgubirii cuvenite reclamanților - prejudiciul, este de observat, în primul rând, că despăgubirile la care se referă dispozițiile art. 26 includ și prejudiciul creat proprietarului, ceea ce presupune că acest prejudiciu este consecința exproprierii, întrucât dauna adusă proprietarului trebuie să acopere pierderea suferită de persoana afectată de măsura exproprierii.

În al doilea rând, compunerea prejudiciului este la latitudinea reclamanților, aceștia având obligația de a-l determina prin cererea de chemare în judecată, deoarece în temeiul principiului disponibilității procesului civil, reclamantul stabilește limitele învestirii. Instanța are obligația de a analiza dacă componentele sale reprezintă sau nu, un prejudiciu real, precum și întinderea acestuia, pe baza dovezilor prezentate.

De aceea, din perspectiva ceiui de al doilea criteriu ce trebuie avut în vedere la stabilirea despăgubirii cuvenită reclamanților - prejudiciul, este de semnalat că despăgubirea la care se referă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 include, într-adevăr, și prejudiciul creat proprietarului. Interpretarea textului legal denotă indubitabil împrejurarea că prejudiciul reprezintă consecința directă a exproprierii, atât timp cât dauna adusa proprietarului trebuie să acopere pierderea suferită de persoana afectată de măsura exproprierii. în acest context normativ, instanța are, însă, obligația să examineze dacă componentele acestuia reprezintă sau nu un prejudiciu cert și să stabilească întinderea acestuia, pe baza dovezilor prezentate. Așadar, prejudiciul adus proprietarului bunului expropriat poate include doar acele daune efective, certe, cunoscute și determinate sau determinabile la momentul exproprierii, nu și acele daunele eventuale, incerte, ipotetice, care nu pot fi determinate ori determinabile la momentul exproprierii.

Prin recursul declarat de către reclamanți s-a susținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre care încalcă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, întmcât s-a menținut nivelul despăgubirilor acordate de expropriator, de 185.700 RON, aferent doar suprafeței de 46,28 m.p., iar nu pentru întreaga suprafață expropriată, de 78,69 mp.

Înalta Curte constată că această critică se subsumează motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cu privire la acest aspect, se constată că instanța de apel a pus în vedere experților să evalueze întreaga suprafață expropriată care s-a aflat în proprietatea reclamanților, atât în mod exclusiv, cât și în indiviziune, de 78,69 mp, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare din 27.12.2004, iar din conținutul rapoartelor de expertiza, precum și din suplimentul la acestea, rezultă că despăgubirile au fost calculate pentru imobilul în suprafață totală de 78,69 mp.

Instanța de apel a reținut că prețul de circulație al imobilului expropriat, în suprafață de 78,69 mp, la data exproprierii, este cel calculat de experți în opinie majoritară, de 137.700 RON, compus din 129.600 RON, valoarea imobilului, și 8.100 RON contravaloarea îmbunătățirilor aduse acestuia, sumă însă inferioară celei acordate de către expropriator, în cuantum de 185.700 RON, motiv pentru care a respins contestația formulată de reclamanți împotriva Hotărârii din 13 ianuarie 2011. De asemenea, instanța de apel a admis cererea formulată de reclamanți la data de 01.09.2014, precizată ulterior la data de 18.03.2015, fiind obligat intimatul la plata către reclamanți a sumei de 60.000 iei, reprezentând contravaloare prejudiciu cauzat prin expropriere, aferent perioadei 2011 - iunie 2017.

Prin urmare, alegația reclamanților în sensul că s-ar fi calculat despăgubiri doar pentru suprafața de 46,28 mp nu poate fi primită, iar, în raport de dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, Înalta Curte constată că, în mod just, instanța de apel a respins contestația, menținând despăgubirile stabilite de expropriator.

De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea reclamanților în sensul că nu s-a ținut cont de cererea formulată de aceștia, în apei, la data de 18.03.2015, câtă vreme, astfel cum rezultă din motivarea și dispozitivul deciziei atacate, instanța de apel a obligat intimatul la plata sumei de 60.000 RON, reprezentând contravaloare prejudiciu cauzat prin expropriere, pentru lipsa de folosință a bunului, aferent perioadei 2011 - iunie 2017.

De altfel, prin cererea reclamanților formulată la data de 18.03.2015 s-a solicitat ca, la întocmirea raportului de expertiză să se țină cont de Decizia nr. 12/2015 a instanței de contencios constituțional, în sensul ca evaluarea bunului să se raporteze ca data exproprierii, iar în ceea ce privește lipsa de folosință, aceștia au solicitat calcularea acesteia de la data exproprierii până la data întocmirii raportului de expertiză.

Or, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, în rejudecare instanța de apel a dispus efectuarea expertizei în raport de "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială", la data exproprierii, ținând seama de decizia Curții Constituționale nr. 380 din 26 mai 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum și de cererea formulată de reclamanți în apel, la data de 18.03.2015.

Referitor la celelalte susțineri formulate de către reclamanți prin memoriul de recurs reclamanți, respectiv că experții nu au ajuns la o concluzie majoritară, că sunt discrepanțe privind cuantumul despăgubirilor, că evaluarea suprafeței aflate în indiviziune este derizorie și că nici cuantumul prejudiciului nu este unul corect evaluat, fiind inferior celui real, Înalta Curte constată că aceștia nu au dezvoltat critici argumentate și structurate punctual și juridic, nedetaliind care sunt, în concret, motivele de nelegalitate aduse deciziei atacate, ci simple afirmații.

Pentru aceste motive, Înalta Curte urmează va respinge recursul declarat de reclamanți, ca nefondat.

În ceea ce privește recursul declarat de către pârât, Înalta Curte constată că criticile acestuia vizează modul în care a fosî stabilit și acordat prejudiciul ce decurge din expropriere, cu referire la lipsa de folosință a imobilului.

Astfel, s-a susținut că în mod eronat a fost obligat la plata sumei de 60.000 RON întrucât lipsa de folosința a bunului expropriat după momentul exproprierii nu poate constitui o componentă a prejudiciului calculat.

Înalta Curte constată că, prin decizia recurată, instanța de apel a reținut că, la data exproprierii, era în derulare contractul de închiriere din 13 iunie 2008, prin care s-a pus la dispoziția locatarului suprafața de 28 mp și folosința unui grup sanitar, precum și a căilor de acces, în schimbul unei chirii lunare de 1100 RON. Aceste aspecte, care conturează situația de fapt, nu au fost contestate de pârât, criticile sale vizând modalitatea de determinare a prejudiciului, prin raportare la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Ca atare, în analiza acestei critici formulate de pârât în recurs se va porni de la premisa că, în speță, prin contractul de închiriere înregistrat din 13 iunie 2008, reclamanții au pus la dispoziția locatarului, pe o perioadă de 3 ani, respectiv până la data de 10.06.2011, folosința unei părți din imobilul expropriat, în schimbul unei chirii lunare de 1.100 RON.

Hotărârea nr. x, referitoare la imobilul în cauză, a fost emisă de Municipiul Craiova - Comisia pentru soluționarea cererilor formulate de proprietarii expropriați din imobilele situate în Craiova, str. Arieș și str. Eugeniu Carada la data de 13.01.2011, acesta fiind momentul exproprierii, precum și cel al transferului dreptului de proprietate.

Cadrul normativ legal vizează acel prejudiciu cert, concret și actual, generat de expropriere și nu un prejudiciu eventual și ipotetic, care nu poate da naștere la despăgubiri. în noțiunea de prejudiciu cauzat proprietarului, separat de contravaloarea imobilului care îi iese din patrimoniu, se includ și alte pierderi patrimoniale rezultate direct din faptul exproprierii, iar reparația acordată, astfel cum s-a statuat în jurisprudența Înaltei Curți, trebuie să pună pe proprietarul deposedat în situația în care nu ar fi avut loc lipsirea forțată de bunul său, deci să asigure o echivalență valorică a despăgubirilor cu ceea ce ar fi obținut în continuare dacă bunul nu i-ar fi ieșit din patrimoniu.

Corespunde unei astfel de definiri a prejudiciului cauzat de expropriere și pierderea patrimonială rezultată din imposibilitatea de valorificare a contractului de închiriere până la data expirării acestuia, contract reținut de instanța de apel ca fiind în vigoare la data emiterii hotărârii de expropriere.

Prin urmare, prejudiciul care decurge direct din măsura exproprierii este dat de lipsa de folosință a bunului, respectiv contravaloarea chiriei stabilită ia 1.100 RON/lună, de la data transferului dreptului de proprietate - ianuarie 2011, până la data expirării contractului de închiriere - iunie 2011, întrucât, daca nu s-ar fi produs exproprierea, reclamanții ar fi beneficiat de prețul folosinței bunului, cuantificat în chiria lunară stabilită prin contract.

În ceea ce privește lipsa de folosință pentru perioada ulterioară momentului încetării termenului de închiriere, reclamanții nu tac dovada caracterului cert și actual al prejudiciului, deoarece încheierea unui nou contract de închiriere, după data exproprierii, nu mai era posibilă, imobilul trecând din proprietatea reclamanților în proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale, în vederea realizării obiectivului de interes public.

Critica pârâtului referitoare la încălcarea prevederilor art. 294 alin. (2) C. proc. civ. este nefondată, având în vedere considerentele deciziei de casare nr. 383 din 19 februarie 2016 a înaltei Curți de Casație și justiție, în care s-a reținut că pârâtul nu a criticat faptul că cererea inițială a reclamanților nu a vizat și stabilirea prejudiciului cauzat prin expropriere, ci modalitatea în care acesta a fost determinat.

Acesta a fost și motivul pentru care, prin aceeași decizie, instanța de casare a stabilit cu efect obligatoriu în sarcina instanței de rejudecare să determine și "eventualul prejudiciu suferit de reclamanți în urma exproprierii, urmând a fi avute în vedere acele prejudicii care decurg în mod direct din această măsură, în raport de cererile reclamanților și de situația și destinația concretă a bunului imobil, iar nu în funcție de eventuale ori potențiale destinații ce s-ar fi putut da acestui bun, care însă nu au avut o aplicare concretă până la data exproprierii".

Ca atare, acordarea despăgubirilor pentru lipsa de folosință a imobilului nu este contrară prevederilor procedurale invocate de recurentui-pârât, ci este în acord cu decizia de casare, obligatorie potrivit art. 315 C. proc. civ.

Critica pârâtului în sensul că despăgubirile acordate de către expropriator prin hotărârea din 13 ianuarie 2011 ar cuprinde și prejudiciul ce constă în lipsa de folosință a bunului nu poate fi examinată în acest cadru procesual, întrucât ar presupune verificări de fapt, incompatibile cu structura recursului.

În concluzie, față de argumentele mai sus arătate (fără a mai analiza critica pârâtului privind faptul că despăgubirile acordate reclamanților pentru lipsa de folosință a imobilului nu pot fi mai mari de 37.500 RON, cât acordase instanța de apel prin decizia casată, analiza acestei critici devenind inutilă față de cuantumul despăgubirilor ce vor fi acordate cu acest titlu prin prezenta decizie), Înalta Curte va admite recursul declarat de către pârât, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica în parte, potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ., decizia atacată, în sensul că îl va obliga pe pârât la plata sumei de 5.500 RON către apelanții-reclamanți, reprezentând prejudiciu cauzat prin expropriere aferent perioadei ianuarie-iunie 2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 1685 din data de 27 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Craiova prin Primar împotriva deciziei nr. 1685 din data de 27 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Modifică, în parte, decizia atacată, în sensul că obligă pe intimatul-pârât ia plata sumei de 5.500 RON către apelanții-reclamanți, reprezentând prejudiciu cauzat prin expropriere aferent perioadei ianuarie - iunie 2011.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2017.