ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 331/2024

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la data de 10.06.2022 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, petentul A. a solicitat instanței anularea amenzii judiciare aplicate prin încheierea nr. 135 din data de 30 mai 2022 în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Cluj și revenirea asupra măsurii anulării cererii sale de chemare în judecată pentru faptul că nu a făcut dovada achitării taxă judiciare de timbru. În opinia petentului era scutit de la plata taxei judiciare de timbru având în vedere dispozițiile art. 17 alin. (2), art. 19 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 197 C. proc. civ. și art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora acțiunea sa este scutită de la această obligație.

Hotărârea recurată Prin încheierea nr. 241 din 15 septembrie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția nelegalei netimbrări a cererii de reexaminare. S-a anulat cererea de reexaminare formulată de reclamantul A. cu privire la amenda judiciară aplicată prin încheierea civilă nr. 135/30 mai 2022 din dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Cluj.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Soluția instanței de recurs Înalta Curte, examinând cu prioritate, admisibilitatea căii de atac, urmează a respinge recursul ca inadmisibil, ceea ce face inutilă analiza fondului. Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. În cauză, încheierea nr. 241 din 15 septembrie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal este pronunțată în procedura de reexaminare prevăzută de art. 191 din C. proc. civ. privind Potrivit alin. (191) din C. proc. civ.: "(1) Împotriva încheierii prevăzute la art. 190, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia. (4) încheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă". Dispozițiile art. 483 C. proc. civ. prevăd că "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului." Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil. Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentei căi de atac are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 191 alin. (1) și (4) din C. proc. civ. Curtea Constituțională a apreciat prin decizia nr. 357/2020 că reglementarea criticată prevede doar aplicarea unor amenzi în cazul exercitării cu rea-credință a unor drepturi procesuale, iar faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluționându-se de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, nu poate constitui o încălcare a vreunei norme constituționale sau convenționale invocate, întrucât instanța nu soluționează fondul litigiului. Prin această măsură, legiuitorul nu a înțeles să limiteze accesul la justiție sau dreptul la apărare, ci să asigure valorificarea în condiții egale a acestor drepturi constituționale. De altfel, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, de natură a preveni eventualele abuzuri și tergiversarea soluționării cauzelor deduse judecății (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 374 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 1 august 2017, sau Decizia nr. 631 din 27 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 17 ianuarie 2017).

Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant, ca inadmisibil.