ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 245/2017

Cererea de chemare în judecată; Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11 august 2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. (prin reorganizarea fostei C., conform O.U.G. nr. 41/2014) ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 20270 din 18 iunie 2014 emisă de pârâtă, și pe cale de consecință rejudecând cauza în fond să se dispună anularea titlului de creanță, respectiv a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat cu C. din 10 aprilie 2014 și comunicat reclamantei la data de 17 aprilie 2014.

Soluția instanței de fond; Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3432 din 15 decembrie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată.

Cererea de recurs; Împotriva sentinței civile nr. 3432 din 15 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) și (8) C. proc. civ., susținându-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. I. Analiza recursului exercitat în cauză; 1. Motivele de fapt și de drept relevante; În esență recurenta a reiterat prin cererea de recurs cu precădere circumstanțele expuse în răspunsul la întâmpinare depus la judecata în fond a cauzei. Astfel s-a criticat: 1. Nereținerea, greșita aplicare/interpretare a dispozițiilor legale comunitare obligatorii. Interpretarea obligatorie a art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, dată de Curtea Justiție a Uniunii Europene. 2. Nereținerea, greșita aplicare, interpretare a dispozițiilor legale comunitare obligatorii privind identificarea condițiilor artificiale din perspectiva instrumentului de lucru pus la dispoziția statelor membre de către Comisia Europeană - Nota Directoare. 3. Greșita aplicare, interpretare, reținere a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 cu referire la art. 6 alin. (4) și (5), art. 17 și art. 27.

Greșita aplicare, interpretare, reținere a dispozițiilor Regulamentului nr. 65/20111, Recomandarea Comisiei Europene nr. 361/2003, Regulamentul Comisiei Executive Europene nr. 1998/96 din Tratatul privind ajutorul de minimis; greșita aplicare/interpretare a acestor dispoziții legale de către instanța de fond.

Greșita aplicare, interpretare a dispozițiilor legale privind crearea în mod artificial a condițiilor de accesare a fondurilor.

Greșita aplicare, interpretare, reținere a dispozițiilor legale privind obligativitatea realizării indicatorilor prognozați.

Greșita aplicare, interpretare, reținere a dispozițiilor legale privind proporționalitatea faptei cu sancțiunea și a obligativității notificării.

Greșita reținere, interpretare, aplicare a dispozițiilor art. 5 din Regulamentul Uniunii Europene nr. 65/2011.

Nereținerea culpei B.; Obligația Agenției să supravegheze și să efectueze controale pentru a verifica respectarea condițiilor impuse de contract.

Greșita reținere, interpretare, aplicare a dispozițiilor legale privind funcționarea din punct de vedere al C. proc. fisc.

Greșita reținere, interpretare, aplicare a dispozițiilor legale privind sancționarea lipsei împrejmuirii către parcela cu adresa sediului social.

Greșita reținere, interpretare, aplicare a dispozițiilor legale privind obligativitatea ocupării locurilor de muncă la finalizarea proiectului.

Greșita reținere, interpretare, aplicare a dispozițiilor legale privind neîndeplinirea activităților propuse prin proiect.

Alte aspecte menționate în procesul-verbal contestat, invocate de părți dar neanalizate de instanța de fond. Instanța de recurs apreciază că nu este ținută a cerceta motivele de recurs în succesiunea propusă de recurentă, Înalta Curte având a analiza legalitatea și temeinicia sentinței contestate în raport de conținutul concret al acesteia. Astfel, recurenta insistă asupra aplicabilității în speță a Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 septembrie2013 în cauza C-434/12 (filele 566-570 dos fond) dispozitivul hotărârii statuând: 1). Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (Uniunea Europeană) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (Comisia Europeană) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul D. nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul D., candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. în această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. 2) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul D. să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare. În acest context trebuie remarcat faptul că în sentința analizată s-a făcut dovada în concret a încălcării Regulamentului nr. 65/2011 al Comisiei Europene din 27 ianuarie 2011, hotărârea nefiind luată în exclusivitate în raport de existența legăturii juridice între candidați la acordarea ajutorului în cadrului schemei de cadre D. Însăși invocarea acestui motiv de recurs le contrazice pe cele prezentate la pct. 4, 5, 6 referitoare pe de o parte la inexistența legăturii cu o altă candidată la obținerea de fonduri respectiv SC E. SRL, precum și la existența unor alte „elemente obiective” care au stat la baza emiterii actului contestat. Secundul motiv de recurs cu trimitere la Nota directoare a Comisiei este și el general Nota subliniind necesitatea unei analize în concret a elementelor cazului efectuată „foarte serios”. Pe de altă parte, critica existenței legăturii juridice între cele două candidate a fost susținută de recurentă prin susținerile precum că pentru proiectul SC E. SRL nu s-a primit nicio sumă de bani. Or, după cum rezultă din sentința civilă nr. 183 din 26 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin contractul de finanțare încheiat între pârâtă în calitate de autoritate contractantă și reclamantă în calitate de beneficiar a fost acordată finanțare nerambursabilă pentru punerea în aplicare a cererii de finanțare pentru proiectul „Centru de întreținere corporală al SC E. SRL, valoarea totală eligibilă a proiectului care a făcut obiectul finanțării nerambursabile fiind stabilită la maxim 890.751 lei, echivalentul a maxim 201.482 euro, autoritatea contractantă angajându-se să acorde o finanțare nerambursabilă de maxim 623.524 lei, echivalentul a maxim 141.037 euro, iar durata de realizare a investiției și implementare a proiectului a fost stabilită la 24 luni. Din actele dosarului rezultă că proiectul „Centru de întreținere corporala a SC E. SRL”, pentru care s-a acordat finanțare nerambursabilă se încadrează Măsura 312 „Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi". Măsura 312 se încadrează în Axa III prioritară privind acordarea de sprijin financiar - „Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale” având ca obiectiv general: dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale. Obiectivele specifice ale măsurii se referă la: crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non-agricole; crearea si diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi. Obiectivele operaționale ale măsurii sunt: crearea de micro-întreprinderi precum și dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol, în spațiul rural; încurajarea inițiativelor de afaceri promovate, în special de către tineri și femei; încurajarea activităților meșteșugărești și a altor activități tradiționale; reducerea gradului de dependență față de agricultură. În speță, obiectivul general al proiectului îl reprezintă dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale; obiectivele specifice ale proiectului privesc crearea și menținerea locurilor de muncă în spațial rural; diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi, iar obiectivul operațional ale proiectului constă în crearea de micro-întreprinderi și reducerea gradului de dependență față de agricultură, reclamanta obligându-se să creeze opt locuri de muncă în spațiul rural și să desfășoare activități în sectorul non-agricol, constând în prestări servicii de înfrumusețare și remodelare corporală. Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 02 februarie 2015 emis de către pârâtă s-a propus încetarea contractului de finanțare din 18 iunie 2012 în temeiul art. 11 alin. (3) din Anexa 1 a contractului de finanțare. Rezultă fără tăgadă aprobarea finanțării pentru aceleași obiective cu cele ce fac obiectul prezentului dosar, faptul concret al neplății datorându-se constatării, în concret, a neregulilor. Înalta Curte apreciază că ambele instanțe de fond au reținut în mod corect că pentru a eluda prevederile legale și procedurale care limitau posibilitatea de a accesa Măsura 312, instituind regula ajutorului de minimis, au fost create două entități juridice, respectiv reclamanta și SC A. SRL, fiecare dintre acestea aplicând pentru obținerea de fonduri nerambursabile, între cei doi beneficiari existând legături care converg către aceeași persoană, respectiv doamna F., fiind reținută, în acest sens, legătura existentă între cele două societăți sub aspectul sediului social, amplasamentului, asociați/reprezentanți legali, același cod Caen și același consultant. S-a reținut, de asemenea, că semnarea contractului liniei de credit din 06 noiembrie 2012 de către doamna F. în calitate de împuternicit legal pentru ambele societăți confirmă legătura dintre cele două societăți. Alăturat acestor susțineri s-au constatat însă și alte „elemente obiective” necriticate în concret prin recursul în analiza de față pentru că doamna F. deși era angajată la SC G. SRL firma câștigătoare a licitației pentru executarea proiectului, a semnat declarația de confidențialitate și imparțialitate în calitate de președinte a comisiei de evaluare. Mai mult - aceeași persoană - F. - semnează un contract de linie de credit pentru investiții încheiat cu SC H. SA pentru reclamantă în care SC A. SRL avea calitatea de codebitor solidar reprezentată fiind prin aceeași persoană F., contractul fiind semnat pentru ambele societăți de același reprezentant legal. Aplicând statuările Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C434/12 la contextul circumstanțiat de pârâtă, Curtea apreciază că sunt întrunite ambele elemente pentru a se reține crearea de condiții artificiale pentru accesarea sprijinului financiar. Cu privire la elementul obiectiv, Curtea reține că nu a fost îndeplinit obiectivul general al Măsurii 312 - dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole în scopul creșterii locurilor de muncă și a veniturilor adiționale și nici obiectivele specifice ale Măsurii 312 „crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural” finalitatea programului D. nefiind alta decât sprijinirea unui număr cât mai mare de microîntreprinderi și nicidecum o facilitate de creditare. Mai mult, acordarea unui sprijin financiar unui singur investitor în cuantum dublu față de maximul prevăzut pentru această formă de sprijin este de natură a crea un dezechilibru în ceea ce privește concurența între investitorii în prestări servicii în domeniul întreținerii corporale în zonă, ceea ce nu poate fi reținut că se încadrează în scopurile urmărite de Măsura 312. În ceea ce privește elementul subiectiv, din coroborarea tuturor împrejurărilor reținute de către pârâtă, având în vedere relația de familie existentă între deținătorul SC E. SRL - I. și administratorul și asociatul unic al SC A. SRL - F., precum și celelalte legături existente între cele două societăți cu privire la sediul social, obiect de activitate, reprezentant legal, componență a comisiei de licitație pentru executarea lucrărilor de amenajare spațiu, Curtea constată ca fiind corectă concluzia echipei de control în sensul că au fost create condiții artificiale în scopul de a obține nejustificat finanțare din fondurile europene. În aceste condiții, sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei Europene nr. 65/2011 (fost art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 1975/2006, potrivit cărora „fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor”. Noțiunea de „neregulă”este definită la nivel comunitar prin art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, potrivit căruia „neregularitate înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.” Prin urmare, pentru a se constata existența unei nereguli nu este necesară dovedirea unui prejudiciu ci doar caracterul potențial prejudiciabil al abaterii, cu efecte asupra bugetului uniunii, aspect dovedit în speță, având în vedere că obiectivele propuse la momentul depunerii cererii de finanțare nu au fost atinse de reclamantă. Cu referire la dispozițiile legale privind obligativitatea realizării indicatorilor prognozați, argumentele precum că odată asumați contractual aceștia nu erau obligatorii, nu pot fi reținute în niciunul din contextele invocate. În același context și argumentele privind neobligativitatea ocupării locurilor de muncă la finalizarea proiectului, cu argumentarea că nu există o scadență a acestor obligații în contractul de finanțare, sunt contrazise de cele asumate și prin anexa I la contractul de finanțare art. 1,3, și. urm., față de cele asumate de cocontractant, argumente care de altfel, răspund și celorlalte critici din cererea de recurs cu referire la îndeplinirea activităților propuse prin proiect ori sancționarea lipsei împrejmuirii. Cât privește existența unei culpe a B. prin nesupravegherea și efectuarea controalelor pentru a verifica respectarea condițiilor impuse prin contract, trebuie în primul rând a se observa că o atare susținere nu doar că asumă culpa reclamantei, dar o și plasează ca preexistând contractului. Mai mult, a culpabiliza finanțatorul pentru nerespectarea de către cealaltă parte a obligațiilor contractuale, reprezintă o inversare ilogică a celor asumate. De altfel, chiar existând o culpă prin neefectuarea controalelor, neregula tot în sarcina beneficiarului rămâne. Cât privește aplicarea principiului proporționalității, se pretinde că pentru mici erori s-a aplicat sancțiunea cea mai grea, respectiv rezilierea contractului de finanțare. În realitate după cum rezultă din coroborarea art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 cu definiția acestui principiu regăsită în art. 2 lit. n) din același act normativ, principiul proporționalității se raportează atât la proporția din măsurile efectiv luate cât și la obiectivele realizate în concret, evident la cele asumate contractual. Astfel, câtă vreme nu s-au realizat nici multe din acțiunile asumate precum declararea unui punct de lucru la obiectiv, împrejmuirea și delimitarea sediului social, precum și modalitate artificială, precum s-a confirmat anterior, a realizării condițiilor de eligibilitate, aspecte dublate de nerealizarea obiectivelor investiției - profit, nr. de angajanți, perioadă de angajare, rezultă o nerespectare de eligibilitate asumat EG2- "beneficiarul trebuie să demonstreze viabilitatea investiției", a criteriului de selecție S2 -"proiectele care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă/25.000 euro investiți", a declarațiilor din formularul F, conform angajamentelor asumate prin Cererea de Finanțare fapt ce conduce la nerespectarea art. 3 alin. (1), art. 8 alin. (5), art. 8 alin. (6), art. 8 alin. (7) și din Anexa I la Contractul Cadru de finanțare. Față de cele mai sus expuse, aspectele analizate converg înspre temeinicia și legalitatea hotărârii atacate. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs; În raport de motivul invocat, în baza analizei acestora mai sus efectuate, rezultă că aceasta nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fapt pentru care conform cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul urmează a fi respins ca nefondat.