ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 525/2017

Decizia nr. 525/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea Deciziei nr. 36662 din 12 noiembrie 2013 și, în consecință, anularea titlului de creanță, respectiv a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 01 octombrie 2013, înregistrat la pârâtă din 02 octombrie 2013.

Totodată, a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 01 octombrie 2013, înregistrat la B. din 02 octombrie 2013 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentului demers judiciar, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3540 din 19 decembrie 2014, a admis cererea formulată de reclamantă, anulând Decizia nr. 36662 din 12 noiembrie 2013 și procesul-verbal atacat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. (prin reorganizarea fostei B., conform O.U.G. nr. 41/2014), invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Un prim motiv de recurs vizează încălcarea de către instanța de fond a normelor de drept material reprezentate de Regulamentele Comisia Europeană nr. 65/2011, nr. 1290/2005, nr. 2988/1998 și raportarea numai la hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-343/12, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen Sad Sofia-Grad (Bulgaria).

Recurentul consideră că instanța de fond a apreciat în mod neîntemeiat că prin această hotărâre, Curții de Justiție a Uniunii Europene a dat o interpretare obligatorie pentru toate țările Uniunii Europene, a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

În speța menționată, consideră recurentul, s-au analizat aspecte particulare, iar instanța națională este cea care apreciază cu referire la elementul subiectiv și elementul obiectiv, dar și cu privire la indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între persoanele implicate.

Recurentul arată astfel că este lăsată la aprecierea judecătorului național examinarea probelor care demonstrează existența condițiilor artificiale, Curtea de Justiție a Uniunii Europene oferindu-i acestuia criteriile după care poate face aprecierea, respectiv elementele subiective coroborate cu elementele obiective ale speței.

La judecata prezentei cauze, trebuie avute în vedere și alte două hotărâri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv Hotărârea din 21 iulie 2005, C-515/2003, Eichsfelder SchlachtBetrieb și cea din 14 decembrie 2000, C-110/99, Emsland - Sarke.

Cel de-al doilea motiv de recurs vizează nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva analizării neîndeplinirii celor două condiții obligatorii.

Procedura pe care o aplică proprietarii/ managerii entităților care au beneficiat deja de fonduri pentru investiții este aceea de a crea o companie nouă, legal independentă de prima. Noua entitate - direct sau indirect controlată de către proprietarii/ managerii beneficiarului inițial vor solicita, la rândul lor, sprijin pentru investiții, iar echipamentele achiziționate astfel vor servi exclusiv intereselor financiare ale beneficiarului inițial.

Obiectivele schemei de ajutor ar putea fi puse sub semnul întrebării dacă o companie nou creată contribuie exclusiv la operațiunile economice ale altei companii fără a căuta să obțină profit propriu.

Pentru elementele obiective, susține recurenta-pârâtă, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare, respectiv elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare D.

Acestea sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiție, dar și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin D., dar proiectele sunt identice și prezintă legături geografice, economice, funcționale, legale sau legături de ordin personal.

În speță, subliniază recurentul-pârât, din cei opt beneficiari, șapte au sediul în aceeași locație, toți cei opt beneficiari au fost înființați la aceeași dată, au același cod Caen, au avut contract de comodat cu același comodant, au contracte de colaborare cu aceeași furnizori, cererile de finanțare au fost înregistrate în aceeași zi la E. Timiș, având numere de înregistrare consecutive, data eliberării certificatelor constatatoare Oficiul Registrului și Comerțului este aceeași, toți cei opt beneficiari au același consultant, proiectele au același titlu, toți beneficiarii au contracte de credit încheiate cu SC F. SA.

În acest mod, afirmă recurenta, s-a reușit să se obțină sprijin peste limita maximă de 200.000 euro pe o durată de trei ani.

În ceea ce privește elementul subiectiv, recurenta consideră că sunt îndeplinite condițiile pentru crearea de condiții artificiale, respectiv indicatorii externi, fizici, indicatorii structurali, legali, juridici și indicatorii de afaceri, financiar-contabili.

Instanța de fond nu a adus niciun argument în susținerea afirmațiilor prin care se consideră că proiectul este autonom în comparație cu celelalte și că proiectele respectă obiectivele schemei de ajutor.

Din actele dosarului, concluzionează recurenta că nu s-au realizat micro-întreprinderi de sine stătătoare, apte să realizeze obiectivul general al Măsurii 312 - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida astfel structura economică în zona rurală.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC A. SRL a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 16 iunie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 20 octombrie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Analiza motivelor de casare.

Instanța de fond a reținut că, în speță, nu sunt demonstrate condițiile prevăzute în ipoteza juridică, „au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor”, deoarece nu este dovedită intenția de fraudă, adică elementul subiectiv.

Potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011, „fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor”.

În speță este vorba despre Măsura 312 - Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi și se încadrează în Axa III - Îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale și are ca obiectiv general dezvoltarea durabilă a economie rurale, prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale.

Intimata-reclamantă a încheiat contractul de finanțare din 2014 pentru proiectul „Achiziție de mașini și echipamente agricole în cadrul SC A. SRL, în vederea închirierii - Voiteg, județul Timiș, iar aceasta urma să încheie la rândul său contracte de achiziție cu societățile câștigătoare ale licitațiilor.

Intimata-reclamantă a depus la G. Timiș două cereri de plată pentru mașină de ierbicidat și vidanjă.

În privința intimatei-reclamante a existat o suspiciune de creare de condiții artificiale, deoarece pentru Măsura 312 există regula ajutorului de minimus, suma este plafonată la 200.000 euro pentru fiecare beneficiar, primită pe o perioadă de 3 (trei) ani de la momentul depunerii cererii de finanțare, conform Regulamentului Comisiei (Comisia Europeană) nr. 1998/ 2006 și Ordinul H. nr. 54/2012.

A existat suspiciunea că s-a încercat încălcarea acestor prevederi legale și obținerea unei sume peste pragul de 200.000 euro, suspiciune generată de mai multe elemente.

Elementele care au condus la suspiciunea de creare de condiții artificiale au fost descrise în actele constatatoare ca fiind:

- certificatul constatator din 28 octombrie 2009 al intimatei, eliberat la aceeași dată la care au fost eliberate și certificatele constatatoare, pentru alte șapte societăți comerciale, toate având același număr de telefon de contact;

- intimata preia printr-un contract de comodat 250 mp de magazie pentru utilaje de la SC I. SRL, contract ce a fost încheiat și de celelalte societăți pentru aceeași suprafață, contracte încheiate la aceeași dată, la același notar;

- clienții intimatei sunt aceiași cu ai altor cinci societăți;

- cererile de finanțare ale societăților au fost depuse la aceeași dată;

- intimata s-a înființat în aceeași dată cu alte cinci societăți;

- serviciile de consultanță au fost oferite de aceeași societate;

- șapte beneficiari au sediul în aceeași locație, au fost înființate la aceeași dată, au același cod Caen, au contracte de comodat cu aceeași societate și contracte de colaborare cu aceiași furnizori;

- șapte societăți au clienți pe SC J. SRL, iar o parte dintre societăți au fost creditate de administratorul acesteia, K.;

- cele opt firme au angajați comuni, cu contract de muncă parțial;

- utilajele achiziționate sunt complementare, unele invitații de participare se regăsesc la toate firmele, proiectele au aceeași denumire, este schimbată doar firma, unele persoane (administrator, asociat unic) se regăsesc în mai multe societăți.

Potrivit art. 4 alin. (3) din Regulamentul (Comisia Europeană, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene - „actele despre care se stabilește că au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia”.

Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C-434/12 Slancheva sila Eood a fost interpretat art. 4 alin. (8) din Regulamentul Uniunii Europene nr. 65/2011, în sensul că pentru aplicarea textului, trebuie analizate atât elementele obiective, cât și cele subiective.

Este adevărat că analiza în concret o face numai instanța națională, însă hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene este obligatorie pentru toate statele membre și, în consecință, este aplicabilă și speței de față, critica sub acest aspect fiind neîntemeiată.

Revine astfel prezentei instanțe să observe dacă din împrejurările obiective ale speței se poate concluziona că finalitatea urmărită de schema de ajutor (D.) nu poate fi atinsă și că, potrivit celui de-al doilea element, există indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între persoanele în cauză, alături de legăturile juridice, economice și/ sau persoanele implicate.

Totuși, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat și că cererea de plată în temeiul schemei de ajutor D. nu poate fi respinsă pentru simplul motivul că proiectul nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare.

Obiectivul general al schemei de ajutor de minimus pentru Măsura 312 este creșterea și menținerea numărului locurilor de muncă și a veniturilor adiționale, diversificarea serviciilor pentru populația rurală, crearea de microîntreprinderi și reducerea gradului de dependență față de agricultură.

În speță aceste obiective sunt încălcate, deoarece cele opt societăți au aceeași angajați cu contracte de muncă parțială, își prestează servicii reciproce, au același obiect de activitate, achiziționând utilaje complementare.

În ceea ce privește elementul subiectiv, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a indicat anumite elemente de fapt care pot fi luate în considerare de instanța națională în vederea stabiliri caracterului artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul schemei D., respectiv legătură de natură juridică, economică, personală, dintre cei implicați în obținerea fondurilor.

Și Comisia Europeană, prin L. a emis Nota directoare pentru auditori din 10 octombrie 2013 prin care a nominalizat existența unor indicatori, care dacă nu sunt îndepliniți, conduc la dovedirea creării de condiții artificiale.

Indicatorii externi, fizici, de exemplu, societățile au aceeași adresă, aceleași depozite, sunt îndepliniți.

Indicatorii structurali, legali, juridici, de exemplu, societățile sunt înființate la aceeași dată, certificatele constatatoare sunt emise în aceeași zi, au același consultant, proiectele sunt identice, sunt de asemenea îndepliniți indicatorii de afaceri, financiar-contabili, de exemplu mai multe societăți au același administrator/ asociat, societățile au contacte cu același prestator și au fost creditate de aceeași persoană, de asemenea, îndepliniți.

Ținând seama de cele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte apreciază, în urma analizei obiectivelor impuse de disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisia Europeană nr. 65/2011 și interpretate prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C-434/12, că acestea sunt îndeplinite, demonstrând crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor D., iar intimata-reclamantă a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate.

Cu privire la constatarea instanței de fond, prin care a indicat fila 45 din dosar și faptul că au fost adunate contribuțiile private ca făcând parte din suma de 200.000 euro, astfel încât, în concret nu a fost depășit pragul de 200.000 euro, Înalta Curte este în dezacord, deoarece depășirea plafonului maxim nerambursabil a avut loc prin crearea de entități juridice care au accesat simultan Măsura 312, realizându-se o „fracționare artificială a investiției”.

Față de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se reține întrunirea acestor motive de casare, urmând a se admite recursul, a se casa sentința atacată, sub consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C. (succesoare a B.) împotriva sentinței nr. 3540 din 19 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2017.