Decizia nr. 143/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 6 octombrie 2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 12 septembrie 2014 emis de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

Hotărârea primei instanțe; Prin sentința civilă nr. 66/CA/2015/P.I. din 15 aprilie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta B, dispunând suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 12 septembrie 2014, emis de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză; Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2. a declarat recurs pârâta B, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată. În esență, recurenta-pârâtă susține că prima instanță a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește existența cazului bine justificat și a pagubei iminente, precum și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin Programul SAPARD. În motivare, recurenta-pârâtă a invocat următoarele critici: - instanța de fond a reținut în mod greșit că prevederile contractului de finanțare privind necesitatea obținerii unui număr de 3 oferte nu ar fi aplicabile, întrucât prețul de achiziție al mașinii de legat este de 8400 euro. În legătură cu acest aspect, legalitatea sau aparența de legalitate a unui act administrativ trebuie cercetată de instanță prin analizarea actului însuși, nu prin raportare la aspectele menționate de reclamantă în cererea de chemare în judecată; - instanța de fond a apreciat în mod greșit că este suficientă depunerea la dosar a dovezii împuternicirii societății care a elaborat oferta SC C. SA, neluând în considerare toate aspectele semnalate de OLAF; - prin considerentele hotărârii recurate, instanța de fond a analizat fondul cauzei. Astfel, analiza temeiniciei susținerilor intimatei-reclamante legate de nedovedirea neregulilor menționate în titlul de creanță, echivalează cu soluționarea pe fond a cauzei; - în mod greșit instanța a reținut îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă, întrucât executarea unei obligații bugetare stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Apărările formulate de intimata Arca SRL, societate în insolvență; Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-reclamantă Arca SRL - societate în insolvență a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică, susținând, în esență, că aserțiunile recurentei din cuprinsul memoriului de recurs sunt vădit nefondate, în contradicție cu dispozițiile legale incidente în speță.

Procedura de soluționare a recursului; 5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru; Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 11mai 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 26octombrie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. II. Soluția instanței de recurs; Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu de către instanță, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante; Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”. Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond. În prezenta cauză, prin sentința civilă nr. 66/15 aprilie 2015 a Curții de Apel Oradea, ce formează obiectul recursului pendinte, s-a admis cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 12 septembrie 2014, emis de autoritatea pârâtă, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind instanța sesizată că sunt întrunite cumulativ cerințele referitoare la existența unui caz bine justificat și paguba iminentă. Așa cum s-a menționat în cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului ce formează obiectul dosarului de față (filele 32-34), în cadrul Dosarului nr. x/35/2015, înregistrat la data de 11 martie 2015 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 113 din 3 iulie 2015, a fost soluționat fondul cauzei, în sensul respingerii,ca neîntemeiată, a acțiunii reclamantei în anularea actului administrativ a cărui executare s-a dispus prin hotărârea ce formează obiectul acestui recurs. La momentul înregistrării recursului declarat de pârâta B din prezenta cauză, respectiv la 6 mai 2015, era viabil interesul acesteia în promovarea căii de atac de care a înțeles să uzeze, cât timp nu se pronunțase de către prima instanță o soluție asupra cererii de anulare a actului administrativ a cărui suspendare se dispusese anterior. Urmare însă a soluției pronunțate asupra cererii în anulare, interesul recurentei-pârâte în susținerea căii de atac pe care aceasta a exercitat-o nu mai este actual, întrucât soluția pronunțată în acțiunea de fond, privind anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 12 septembrie 2014, fiind una de respingere a acestei cereri ca neîntemeiată, a condus la încetarea, la data pronunțării - 3 iulie 2015, a măsurii suspendării executării acestui act, dispusă anterior prin sentința civilă nr. 66 din 15 aprilie 2015 a Curții de Apel Oradea. Așadar, în raport de modalitatea de soluționare a cererii în anulare, ce a determinat încetarea măsurii de temporizare a efectelor produse de suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 12 septembrie 2014, interesul recurentei-pârâte în susținerea cererii de recurs promovată de aceasta nu mai subzistă, fiind astfel, întemeiată excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepția lipsei de interes a recursului, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.