ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1963/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, emis de pârâtă, și înregistrat sub nr. 4841 din 06 februarie 2015, prin care a fost dispusă recuperarea finanțării nerambursabile în cuantum de 8.394.325,24 RON, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare.

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 110 din 23 aprilie 2015, a admis cererea formulată de reclamantă, suspendând executarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare menționat, obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 50 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a a reluat pe larg situația de fapt expusă în fața primei instanțe, susținând că hotărârea atacată a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, prima instanță analizând însăși fondul cauzei.

În opinia recurentei, în cauză nu a fost probată îndeplinirea condițiilor privind cazul bine justificat și paguba iminentă pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrative atacate, care trebuie întrunite cumulativ, prin urmare actele contestate sunt legale.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea căii de atac, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC A. SRL a solicitat respingerea recursului.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30 martie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (6) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatului și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, emis de pârâtă, și înregistrat sub nr. 4841 din 06 februarie 2015, prin care a fost dispusă recuperarea finanțării nerambursabile în cuantum de 8.394.325,24 RON, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Prin sentința ce formează obiectul recursului, prima instanță a dispus suspendarea executării efectelor suspendând executarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x din 06 februarie 2015.

Prin Sentința nr. 287 din 28 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, dispunând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 06 februarie 2015 și a Deciziei nr. 11044 din 26 martie 2015 de soluționare a contestației administrative, emise de pârâtă, și obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 300 RON cheltuieli de judecată.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză conferă consistență concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, iar prin anularea deciziei atacate aparența de drept a fost consolidată.

În ceea ce privește paguba iminentă, această noțiune are în vedere producerea unui prejudiciu, or, măsura dispusă de autoritatea publică recurentă generează o diminuare a patrimoniului intimatei, iar în condițiile în care această consecință este cauzată de un act administrativ în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea sa, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că și această condiție este îndeplinită.

În fine, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 110 din 23 aprilie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 mai 2017.

Procesat de GGC - GV