ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3760/2019

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamantul A. - Persoană Fizică Autorizată a solicitat anularea Deciziei nr. 35426 din 25 septembrie 2015 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 24 iulie 2015, ambele acte emise de către pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, precum și suspendarea executării Procesului-verbal menționat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din data de 22 septembrie 2016, prin încheierea pronunțată, Curtea a luat act de renunțarea la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 24 iulie 2015.

Prin sentința civilă nr. 281 din 14 noiembrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 24 iulie 2015 și Decizia nr. 35426 din 25 septembrie 2015, emise de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, obligând pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la plata cheltuitelor de judecată către reclamant, în cuantum de 3.300 RON, reprezentând onorariu avocat (3.000 RON) și taxă judiciară de timbru (300 RON).

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că autoritatea pârâtă, deși a constatat desfășurarea activităților agricole, și-a manifestat suspiciunea vizând realitatea înregistrărilor contabile date fiind anumite neconcordanțe vizând suprafețele cultivate, cheltuielile suportate și veniturile realizate. Cu toate acestea, suspiciunile respective nu sunt dovedite, autoritatea pârâtă reproșând de fapt neconcordanțe minore vizând suprafețele de teren și rotirea culturilor. Astfel, împrejurarea că la data controlului florile au fost plantate pe un alt teren decât terenul cultivat în anul de începere a proiectului nu constituie o abatere, dat fiind că Planul de afaceri și cel de culturi, astfel cum au fost aprobate prin Nota de aprobare nr. x din 11 iunie 2012, nu impune în mod expres locația parcelei în care se înființează cultura, ci doar suprafețele ce urmează a fi cultivate. Prin urmare, nu poate fi interpretată drept o modificare/nerespectare a planului de cultură schimbarea locației crizantemelor, autoritatea pârâtă necombătând cu argumente susținerea vizând regulile de rotație a culturilor agricole și riscurile la care este supusă această cultură.

S-a mai arătat, cu privire la Adeverința nr. x din 16 noiembrie 2009, emisă de Primăria Archiș, că în procesul-verbal atacat s-a reținut că aceasta nu fost găsită în original la emitent, însă o atare situație, care vizează organizarea unei primării nu îi poate fi impută reclamantului și nu poate conduce la concluzia că planul de afaceri nu a fost respectat ori că proiectul nu ar fi fost eligibil. Curtea a înlăturat și susținerea că originalul adeverinței respective, prezentat de reclamant, ar fi diferit ca formă de copia de la dosarul de finanțare, întrucât s-a dovedit că acestea corespund. Astfel, în ședința din 22 septembrie 2016 s-a procedat la compararea originalului adeverinței respective cu copia depusă de autoritatea pârâtă, prilej cu care însăși reprezentanta autorității a menționat că acestea sunt identice.

Curtea a mai constatat că omisiunea de a înscrie în registrul agricol a suprafeței cultivate cu flori ornamentale nu conduce la concluzia nerespectării vreunei condiții de eligibilitate, cu atât mai mult cu cât adeverința emisă de Primăria Archiș atestă existența unor culturi anterioare depunerii cererii de finanțare. S-a mai observat că reclamantului i se reproșează că nu a înregistrat suficiente venituri din vânzarea de flori, însă Curtea a apreciat că o atare împrejurare nu conduce la concluzia neîndeplinirii planului de afaceri, în condițiile în care suprafața cultivată de crizanteme (0,25) este foarte mică în raport de suprafețele ocupate de celelalte culturi (grâu, porumb, ovăz).

A mai reținut prima instanță că refuzul autorității de a lua în calcul și suprafețele menționate este confirmat de răspunsul la interogatoriu, Curtea constatând că un atare refuz, bazat pe susținerea că acele parcele ar fi trebuit cultivate cu alte culturi, nu este întemeiat. Or, așa cum s-a arătat anterior, planul de culturi nu impune în mod expres cultivarea plantelor doar pe anumite parcele, fără posibilitatea de rotire a culturilor. De asemenea, Curtea a constatat că o cultură de porumb suplimentară față de ce prevedea planul de afaceri la momentul anului 2011, nu poate fi considerată o nerespectare a planului de afaceri, fiind un aspect pozitiv față de scopul finanțării, acela al extinderii fermei. Astfel, mențiunea din procesul-verbal atacat potrivit căreia "beneficiarul nu trebuia să cultive porumb" apare ca fiind de un formalism excesiv.

Având în vedere cele expuse anterior, Curtea a constatat că deficiențele minore vizând suprafețele cultivate și modul de întocmire a registrelor nu conduc la concluzia că ferma nu ar fi avut activitate sau că nu ar fi fost îndeplinite obiectivele proiectului. Mai mult decât atât, Curtea a observat că autoritatea pârâtă nu a aplicat principiul proporționalității și a dispus retragerea întregului sprijin financiar, în condițiile în care dispozițiile art. 8 alin. (5) din Anexa 1 a contractului de finanțare impuneau o analiză a gradului de afectare, a gravității faptelor, reglementând și ipoteza recuperării parțiale a ajutorului, pentru componenta afectată de neregulă.

Împotriva Sentinței nr. 281 din 14 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, invocând motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, următoarele:

- instanța de fond în mod greșit a apreciat că "împrejurarea că la data controlului florile au fost plantate pe un alt teren decât terenul cultivat în anul de începere a proiectului nu constituie o abatere", deoarece beneficiarul a luat la cunoștință despre toate condițiile care trebuie respectate în derularea contractului de finanțare, iar prin plantarea florilor pe un alt teren decât cel cultivat în anul de începere a proiectului, beneficiarul fondurilor nerambursabile a delocalizat investiția, fapt ce reprezintă o modificare substanțială a proiectului pentru care a primit finanțarea, aceasta reprezentând o neregulă.

- a doua critică se referă la faptul că instanța de fond a reținut greșit că "retragerea întregului sprijin pentru nereguli minore denotă un formalism excesiv, care contravine scopului instituirii măsurii 112 - Instalarea tinerilor fermieri, acela al dezvoltării rurale". Or, neîndeplinirea Planului de afaceri, respectiv încălcarea prevederilor contractului de finanțare încheiat între AFIR și A. PFA, modificarea Planului de afaceri/Proiectului fără aprobarea AFIR, lipsa unei evidențe contabile analitice pentru proiect, nedeschiderea și neefectuarea de înregistrări în Registrul fermei, conduc la concluzia neîndeplinirii Planului de afaceri, respectiv la nerespectarea prevederilor contractului de finanțare, astfel că reținerile instanței de fond sunt neîntemeiate.

- o altă critică se referă la faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit că "autoritatea nu a aplicat principiul proporționalității, în condițiile în care dispozițiile art. 8 alin. (5) din Anexa 1 a contractului de finanțare impuneau o analiză a gradului de afectare, a gravității faptelor, reglementând și ipoteza recuperării parțiale a ajutorului". În accepțiunea contractului de finanțare semnat între părți, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării obiectivelor propuse prin cererea de finanțare, agenția poate proceda la recuperarea sumelor devenite neeligibile prin neîndeplinirea obiectivului proiectului, în condițiile în care beneficiarul nu mai respectă condițiile de eligibilitate și selecție asumate prin cererea de finanțare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond, în mod temeinic și legal, luând în considerare întreg ansamblul probator, a apreciat că motivele invocate de reclamant referitoare la constatările și concluziile autorității pârâte, sunt întemeiate, considerând totodată că se impune în această speță aplicarea principiului proporționalității. Din probațiunea administrată a rezultat că marea majoritate a neregulilor constatate de pârâtă nu au suport probator, dovedindu-se că sunt neconforme cu realitatea, constatările autorității pârâte care au stat la baza emiterii actelor atacate.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Intimatul-reclamant A. - Persoană Fizică Autorizată a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 35426 din 25 septembrie 2015 de soluționare a contestației și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 24 iulie 2015, ambele acte emise de către pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, solicitând instanței anularea acestor acte administrative.

Soluționând cauza prima instanță, pentru considerentele arătate pe scurt la punctul 2, a admis acțiunea, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 24 iulie 2015 și Decizia nr. 35426 din 25 septembrie 2015, emise de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, obligând pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la plata cheltuitelor de judecată către reclamant, în cuantum de 3.300 RON, reprezentând onorariu avocat (3.000 RON) și taxă judiciară de timbru (300 RON).

Autoritatea pârâtă a formulat prezentul recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare. Astfel, între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (actuala AFIR) și A. PFA, a fost încheiat Contractul de Finanțare nr. x din 10 iunie 2010 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului "Dezvoltare fermă agricolă".

Măsura 112 "Instalarea tinerilor fermieri", reglementare în cadrul căreia a fost încheiat contractul de finanțare, se încadrează în Axa I "Creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier" și are ca obiective generale: îmbunătățirea și creșterea competitivității sectorului agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri și sprijinirea procesului de modernizare și conformitate cu cerințele pentru protecția mediului, igiena și bunăstarea animalelor, siguranța la locul de muncă; îmbunătățirea managementului exploatațiilor agricole prin reînnoirea generației șefilor acestora, fără creșterea populației active ocupate în agricultură.

Obiectivele specifice ale măsurii se referă la creșterea veniturilor exploatațiilor conduse de tinerii fermieri.

Obiectivele operaționale se referă la creșterea numărului de tineri agricultori care încep pentru prima oară o activitate agricolă ca șefi de exploatații și încurajarea tinerilor fermieri de a realiza investiții.

Sprijinul acordat în cadrul măsurii are ca scop dezvoltarea exploatațiilor agricole, care produc în principal produse agricole vegetale și animale (materie primă) pentru consum uman și hrana animalelor.

În urma unei suspiciuni de neregulă, recurenta-pârâtă a efectuat un control la sediul beneficiarului, aspectele constatate fiind consemnate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței nr. x din 24 iulie 2015, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și ale H.G. nr. 875/2011 prin care s-a constituit în sarcina reclamantului un debit în cuantum de 105.906,94 RON. Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a reținut:

- neîndeplinirea Planului de afaceri, respectiv încălcarea prevederilor contractului de finanțare încheiat între AFIR și A. PFA; - modificarea Planului de afaceri/Proiectului fără aprobarea AFIR; - lipsa unei evidențe contabile analitice pentru proiect; - nedeschiderea și neefectuarea de înregistrări în Registrul fermei.

Împotriva Procesului Verbal de constatare nr. 27225 din 24 iulie 2015, beneficiarul a formulat contestație, care a fost soluționată în sensul respingerii prin Decizia nr. 35426 din 25 septembrie 2015, emisă de AFIR.

Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima susținere se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a apreciat că:

"împrejurarea că la data controlului florile au fost plantate pe un alt teren decât terenul cultivat în anul de începere a proiectului nu constituie o abatere", deoarece beneficiarul a luat la cunoștință despre toate condițiile care trebuie respectate în derularea contractului de finanțare, iar prin plantarea florilor pe un alt teren decât cel cultivat în anul de începere a proiectului, beneficiarul fondurilor nerambursabile a delocalizat investiția, fapt ce reprezintă o modificare substanțială a proiectului pentru care a primit finanțarea.

Potrivit clauzelor contractului de finanțare încheiat de părți, având nr. x din 10 iunie 2010 - Anexa I Prevederi generale:

"Articolul 1 - Obligații generale

1(1) Beneficiarul se obligă sa execute Proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Planul de afaceri aprobat, parte integrantă din Cererea de finanțare.

1(2) Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fata Autorității Contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul Planului de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare.

1(3) Beneficiarul trebuie să implementeze obiectivele prevăzute cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract."

Conform aceluiași contract, Articolul 3 - Obligații "3(1) Beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și selecție înscrise în Planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare. De asemenea, pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată de Agenție, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial obiectivele prevăzute în planul de afaceri, parte integrantă din Cererea de finanțare și să nu își înceteze activitatea agricolă."

Se impune a menționa și că potrivit Articolului 16 - Nereguli, sume necuvenite și restituirea finanțării din același contract de finanțare:

"16(1) Prin "neregulă" în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementarilor în vigoare privind asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și a prevederilor contractului de finanțare, caz în care cheltuiala este neeligibilă și are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităților Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor și a bugetului național.(...)

16(3) În cazul înregistrării unei nereguli, definite la alin. (1), beneficiarul va restitui integral valoarea finanțării necuvenite primite din partea Autorității Contractante în termenele prevăzute în cuprinsul actelor de notificare transmise de Autoritatea Contractantă.

Dacă Beneficiarul nu se conformează acestei obligații. Autoritatea Contractantă va stabili penalități pentru întârziere și va proceda la recuperarea sumei în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare."

Recurenta pârâtă a reținut în actele administrative atacate că nerespectarea/modificarea planului de afaceri s-a bazat pe următoarele constatări de fapt:

- terenul în suprafață de 0,3 ha, proprietate a beneficiarului, cultivat cu crizanteme la data depunerii cererii de finanțare, la data controlului pe teren era cultivat cu porumb, iar crizantemele erau cultivate pe un teren în suprafața de 0,25 ha luat în arendă, în extravilanul localității Seliștea, conform Contractului de arenda nr. x din 14 martie 2012 înregistrat la Consiliul Local al comunei Carand, terenul fiind însămânțat cu crizanteme doar cu puțin timp înaintea controlului, iar plantele nefiind răsărite.

- amplasamentul terenului arendat indicat de beneficiar nu corespunde cu declarația de suprafața depusa la APIA în anul 2014, adică se afla în același bloc fizic dar în alta poziție. În urma verificării vizuale și a măsurătorilor efectuate s-a constatat că din suprafața totală de 0,25 ha, o suprafața de 0,04 ha era însămânțată cu ovăz.

- beneficiarul nu a înregistrat în contabilitate cheltuieli cu înființarea acestei culturi de flori.

- suprafețele de cultură înscrise în planul de cultură nu corespund cu suprafețele de cultură identificate la vizita în teren pentru anul 5 de implementare (mai 2015).

- beneficiarul nu a deschis și nu a efectuat înregistrări în Registrul fermei.

- în registrul-jurnal de încasări și plăți alături de documentele justificative aferente (facturi, chitanțe, bonuri fiscale) s-a constatat că în anul 2010 nu au fost înregistrate cheltuieli cu întreținerea culturilor și venituri din valorificarea producțiilor obținute de beneficiar. În 2011 nu există înregistrări de cheltuieli cu înființarea, întreținerea florilor, existând doar o înregistrare de venit din vânzare de flori, dar sub nivelul înscris în planul de cultură. În 2012 este înregistrată achiziția a 400 bucăți crizanteme anuale și vânzarea a 350 buchete, în 2013 vânzarea a 260 buchete crizanteme, iar în 2014 înregistrarea venitului obținut din vânzarea a 20 de buchete de flori, față de 2000 buchete prevăzute în planul de afaceri, pentru fiecare dintre acești ani.

- în ceea ce privește celelalte culturi, în registru de încasări și plăți au fost înregistrate venituri din vânzarea de porumb în 2011 cu toate că, potrivit Planului de afaceri valabil la acel moment, beneficiarul nu trebuia să cultive porumb. Începând din 2012 sunt înregistrări vizând venituri din vânzarea de porumb, dar nu sunt înregistrări privind cheltuielile cu înființarea acestor culturi.

- Adeverința nr. x din 16 noiembrie 2009 emisa de primăria Archiș nu a fost găsită în original la emitent, iar originalul prezentat de beneficiar nu corespunde ca formă cu exemplarul existent în cererea de finanțare. De asemenea, s-a constatat că suprafața de 0,3 ha cultivată cu flori ornamentale nu este înscrisă nici în Registrul agricol pe 2009 aferent d-lui A.. Din analiza probelor administrate atât în procedura administrativă cât și în cea judiciară prin prisma obligațiilor beneficiarului finanțării nerambursabile, Înalta Curte reține ca fiind fondată critica recurentei, dată fiind rigoarea ce se impune a fi respectată în gestionarea fondurilor europene. Nerespectarea prevederilor planului de afaceri nu poate constitui o neregulă minoră, de vreme ce aceste obiective prevăzute în plan și în cererea de finanțare au determinat calificarea proiectului ca fiind eligibil și obținerea finanțării, în detrimentul altor proiecte care nu au obținut finanțarea.

Cu privire la susținerea intimatului vizând necesitatea rotației culturilor, Înalta Curte reține că nu poate fi primită o astfel de argumentație atâta timp cât în planul de afaceri au fost prezentate în detaliu culturile aferente fiecărui an din implementarea proiectului, examinarea eligibilității proiectului s-a realizat și în funcție de detaliile specifice ale planului de afaceri, iar nerespectarea întocmai a planului reprezintă, în esență, o încălcare a clauzelor asumate de beneficiar prin semnarea contractului de finanțare. O altă critică a recurentei se referă la faptul că instanța de fond a reținut greșit că "retragerea întregului sprijin pentru nereguli minore denotă un formalism excesiv, care contravine scopului instituirii măsurii 112 - Instalarea tinerilor fermieri, acela al dezvoltării rurale". Or, neîndeplinirea Planului de afaceri, respectiv încălcarea prevederilor contractului de finanțare încheiat între AFIR și A. PFA, modificarea Planului de afaceri/Proiectului fără aprobarea AFIR, lipsa unei evidențe contabile analitice pentru proiect, nedeschiderea și neefectuarea de înregistrări în Registrul fermei, conduc la concluzia neîndeplinirii Planului de afaceri, respectiv la nerespectarea prevederilor contractului de finanțare, astfel că reținerile instanței de fond sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește măsura retragerii sprijinului financiar acordat intimatului-reclamant, Înalta Curte reține că sunt incidente prevederile art. 11 alin. (3) din Contractul de finanțare încheiat de părți, având nr. x din 10 iunie 2010, în care se arată că:

"11(3) În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea sau executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței, precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realității, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești.

În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 16 din prezenta Anexă."

În consecință, temeiul de drept pentru retragerea sprijinului financiar nerambursabil îl reprezintă prevederile art. 11 alin. (3) din contractul de finanțare, nu cele ale art. 8 din același contract, care se referă la situații a căror remediere ar fi fost posibilă pe parcursul implementării proiectului, însă în cazul de față deficiențele constatate nu mai puteau fi remediate.

Or, după cum am arătat mai sus nu se poate reține că neregula săvârșită de beneficiar este minoră și prin urmare nu s-ar fi impus retragerea finanțării după cum susține intimatul-reclamant, critica recurentei fiind fondată și sub acest aspect.

Ultima critică a recurentei se referă la faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit că "autoritatea nu a aplicat principiul proporționalității, în condițiile în care dispozițiile art. 8 alin. (5) din Anexa 1 a contractului de finanțare impuneau o analiză a gradului de afectare, a gravității faptelor, reglementând și ipoteza recuperării parțiale a ajutorului". În accepțiunea contractului de finanțare semnat între părți, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării obiectivelor propuse prin cererea de finanțare, agenția poate proceda la recuperarea sumelor devenite neeligibile prin neîndeplinirea obiectivului proiectului, în condițiile în care beneficiarul nu mai respectă condițiile de eligibilitate și selecție asumate prin cererea de finanțare.

Conform art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011:

"principiul proporționalității - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv." Rezultă din cuprinsul prevederilor legale sus arătate că autoritatea competentă are un drept de apreciere asupra măsurilor și sancțiunilor administrative pe care le consideră necesare și adecvate scopului propus, în funcție de variate elemente, precum, gradul de vinovăție al beneficiarului, tipul concret al abaterii - faptă omisivă sau comisivă, efectele concrete asupra bugetului Uniunii, iar în contextul cauzei nu se poate reține că acest drept de apreciere ar fi fost exercitat abuziv, cu încălcarea principiului proporționalității, consacrat în legislația națională și europeană și în jurisprudența CJUE.

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene (hotărârea CJUE din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C-199/03, punctul 31, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d' industrie de I'ndre, C-465/10, punctul47), inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii". Astfel, un stat membru care a acordat asistență financiară din partea FEDR poate, pentru a preveni și pentru a urmări în justiție abaterile, să revoce această asistență și să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării menționate (Hotărârea CJUE din 22 ianuarie 2004, COPPI, C-271/01, punctul 48).

Faptul că prin Ordonanța DNA - Serviciul Teritorial Timișoara din 7 noiembrie 2016 s-a dispus clasarea cauzei cu privire la mai multe infracțiuni în legătură cu finanțarea europeană, nu conduce la concluzia inexistenței unei nereguli, deoarece faptele constatate chiar dacă nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, reprezintă o abatere de la legalitate, regularitate și conformitate care impune aplicarea unei sancțiuni administrative care să conducă la recuperarea ajutorului nerambursabil acordat.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 281 din 14 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. Persoană Fizică Autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 281 din 14 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând cauza:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. Persoană Fizică Autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 iulie 2019.

GGC - LM