ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2301/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x din 5 aprilie 2016, reclamantul A. - Persoană Fizică Autorizată a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 36169 din 1 octombrie 2015 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 24 iulie 2015, emise de către pârâtă; suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 24 iulie 2015, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 223 din 29 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A. - Persoană Fizică Autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva Sentinței civile nr. 223 din 29 septembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. - Persoană Fizică Autorizată, criticând sentința recurată prin prisma motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esență, s-au arătat următoarele:

Sentința atacată este nelegală, din prisma următoarelor motive prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.:

"când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Judecătorul fondului nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate, nu a examinat prin prisma dispozițiilor legale în materie dacă probele existente la dosar sunt suficiente pentru lămurirea situației de fapt, împrejurare ce echivalează cu necercetarea efectivă a fondului cauzei, prejudiciindu-i dreptul la un proces echitabil, fiind nesocotite prevederile legale aplicabile, precum și jurisprudența europeană recentă în materia fondurilor europene din agricultură.

Instanța de fond nu a analizat cauza sub toate aspectele și motivele invocate, cum nu a administrat nici probațiunea necesară. Prin cererea de chemare în judecată recurenta arată că a solicitat inclusiv administrarea probei cu interogatoriul pârâtei, probă care era necesară pentru a lămuri aspecte legate de modul în care s-a efectuat controlul, și mai ales modul în care s-a ajuns la concluziile din actul atacat. Prin încheierea din 16 iunie 2016, judecătorul fondului a respins această probă, considerând că nu este concludentă, făcând o trimitere la poziția pârâtei exprimată în întâmpinare.

Instanța de fond, s-a raportat numai la înscrisurile depuse de către pârâtă ca parte a dosarului administrativ pârâta nu a depus la dosar înscrisurile care au stat la baza concluziilor din procesul-verbal atacat, depunând doar înscrisurile care au stat la baza aprobării dosarului de finanțare și respectiv la baza aprobării și achitării cererilor de plată, ultima tranșă fiind achitată în anul 2013.

Pârâta nu a depus la dosarul cauzei alte documente care au legătură cu controlul din 2015. Așadar, instanța de fond a analizat actele atacate prin raportare doar la probele care lămuresc împrejurările vechi, anterioare anului 2013.

Instanța a analizat cauza fără a se raporta la întreg materialul probator depus, considerând fără temei că înscrisurile depuse de către reclamant nu pot face dovada îndeplinirii obligațiilor sale pentru că ar fi ulterioare controlului, iar dovada valorificării produselor recoltate nu putea fi anterioară controlului efectuat la începutul verii (pepenii din cultura aferentă anului 2015 au fost valorificați după recoltare în luna august a anului 2015, iar actele contabile înlăturate de instanța de fond tocmai făceau dovada îndeplinirii obligației cu privire la cultura de pepeni din 2015.

Înlăturarea de la administrare și respectiv de la analiză a acestor probe i-a creat un dezavantaj în raport cu pârâta, ceea ce echivalează cu nerespectarea dreptului la un proces echitabil, încălcându-se astfel art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Consideră recurenta că în condițiile în care autoritatea contractantă a decis efectuarea plății celei de-a doua tranșe, terenul achiziționat din ajutorul acordat fiind dobândit în anul 2013, constatarea unor nereguli anterioare achitării celei de-a doua tranșe, în condițiile în care la nivelul anului 2013 nu au constituit un impediment la plată, face ca aceste nereguli (chiar dacă s-ar admite că sunt fondate) să nu mai poată reprezenta un motiv de reziliere și recuperare a ajutorului.

În condițiile în care autoritatea pârâtă, pe baza acelorași documente, a emis două opinii total diferite, este rezonabila invocarea și aplicarea în cauză a prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei, potrivit cărora obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost-efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități.

Instanța de fond nu a motivat de ce poate fi considerată o "neregulă" modul de implementare a proiectului în acord cu deciziile autorității pârâte, în condițiile în care eliberarea tranșei a doua de plata s-a efectuat cu acceptarea expresă de către pârâtă a faptului că nu avea cum să cultive grâu pe un teren pe care încă nu îl dobândise.

Din Registrul Fermei în care sunt înregistrate lucrările agricole efectuate, rezultă că recurentul a avut activitate agricolă, s-a îngrijit de culturi, iar o mare parte din lucrări le-a efectuat singur, însă instanța a refuzat să analizeze aceste aspecte.

În ceea ce privește reproșul că nu este cultivat terenul cu grâu în anul 2015 a arătat că, astfel cum rezultă și din Registrul Fermei - pozițiile de registru 79, 81, 82, 83 - în toamna anului 2014 a semănat grâu, însă datorită faptului că nu a răsărit grâul însămânțat, am fost nevoit să efectuez din nou operațiunea de arat și discuit a terenului respectiv, pentru a nu-1 lăsa nelucrat. Oricum această înlocuire a culturii de grâu cu culturi de orz, ovăz și floarea soarelui - efectuată în anul 6 de implementare - a fost imperativ necesară ca urmare a faptului că grâul semănat nu a răsărit datorită condițiilor climaterice, precum și probabil datorită altor factori concurenți- terenul a fost mai mulți ani cultivat cu aceeași cultură. Ovăzul și floarea soarelui le-a însămânțat în primăvara anului 2015 pe terenul pe care nu a răsărit grâul semănat în toamna anului 2014, iar orzul l-a însămânțat toamna pe una din parcelele pe care nu a răsărit grâul. Desigur că, în septembrie 2015 a însămânțat iarăși grâu.

Arată recurentul faptul că a invocat prevederile Ghidului Solicitantului vers. 01 din 27 noiembrie 2008 în care se precizează în mod expres modalitatea de analizare a verificării conformității și îndeplinirii planului de afaceri, instanța de fond nu a motivat în nici un fel de ce a înlăturat de la aplicare aceste prevederi.

Instanța a înlăturat greșit susținerea recurentului cu privire la faptul că anul 5 de implementare este anul 2014 și nu 2015, fără să motiveze pe ce se întemeiază ori care act normativ prevede că anii de implementare a proiectului ar fi ani agricoli care cuprind porțiuni din câte doi ani calendaristici, ceea ce este oricum greșit, mai cu seamă pentru că verificarea veniturilor și cheltuielilor au fost raportate la anii fiscali, conform înregistrărilor din actele contabile.

Din punct de vedere legumicol, anul calendaristic corespunde cu anul agricol pentru că legumele nu se cultivă de toamna, ci începând de primăvara, pe parcursul anului calendaristic, iar veniturile au fost analizate pe ani fiscali, care sunt anii calendaristici în speță.

Instanța de fond a aplicat greșit și a înlăturat, în mod greșit, de la aplicare o serie de norme de drept material.

Contractul încheiat are putere de lege între părțile contractante, după cum prescria și art. 969 din C. civ. vechi, în vigoare Ia data încheierii contractului de finanțare. Totodată, H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, la art. 2 alin. (2) lit. c) definește contractul de finanțare ca reprezentând documentul juridic încheiat între APDRP și beneficiar, prin care se stabilesc obiectul, drepturile și obligațiile părților, durata de execuție, valoarea, plata, precum și alte dispoziții și condiții specifice, prin care se acordă asistență financiară nerambursabilă din FEADR în scopul atingerii obiectivelor măsurilor cuprinse în PNDR.

Instanța a greșit, pe de o parte, întrucât contractul nu face distincție între obligațiile contractuale nerespectate care ar trebui să facă obiectul remedierilor, prin urmare, orice fel de neregulă trebuie supusă procesului de remediere, pârâta fiind obligată să respecte clauza contractuală invocată mai sus.

Pe de altă parte, pârâta a interpretat eronat că termenul de remediere ar trebui să fie de 30 de zile, care ar fi insuficiente realizării remedierilor. De fapt, cele 30 de zile la care se referă norma contractuală sunt pentru a proceda la demararea operațiunilor de remediere.

Din această normă contractuală (art. 8 alin. (3) din Prevederile generale ale Contractului de finanțare) - obligatorie pentru pârâtă - se desprind câteva condiții prealabile necesare a fi îndeplinite înainte de a se proceda la recuperarea integrală a ajutorului financiar, respectiv:

- existența unei nereguli/încălcări constatate de Autoritatea Contractantă și încadrate astfel în norma contractuală, (între cele calificate de contract ca ducând la recuperarea integrală a ajutorului);

- existența unei dispoziții de remediere cu stabilirea unui termen pentru efectuarea remedierii (acest termen trebuie să fie corespunzător și posibil de realizat, din acest motiv în contract nu se prevede un termen general de remediere, având în vedere specificul activităților agricole, acest termen urmând a fi analizat și stabilit de la caz la caz), respectiv existența unei, somații cu privire la remediere din partea Autorității contractante;

- beneficiarul să nu fi respectat termenul de remediere acordat și nici să nu fi procedat la demararea operațiunilor de remediere în cele 30 de zile de la somare.

Totodată, la art. 8 alin. 7 din Anexa I - Prevederi generale se prevede că "sprijinul acordat va fi recuperat daca obiectivele finanțate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat din obiectivul cererii de finanțare, dacă se modifică substanțial proiectul sau în cazul în care acestea își modifică destinația într-o perioadă de, trei ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăți)", iar art. 8 alin. 3 prevede pentru aceste nereguli obligația autorității de a soma cu termen beneficiarul pentru remedierea deficiențelor.

Pârâta nu putea să treacă Ia recuperarea integrală a sprijinului nici în ipoteza prevăzută la art. 8 alin. (5), dacă nu realiza pentru anii 2014 - 2015 aceleași verificări cu privire la respectarea condițiilor de implementare, iar dacă se constata că nu se mai respectă condițiile de implementare, atunci se - putea trece doar la recuperarea parțială (în funcție de gradul de afectare, gravitatea faptelor, componentele afectate de neregulă, astfel cum prevede această normă contractuală, în acord și cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011).

Judecătorul fondului nu a aplicat nici Ghidul solicitantului vers. 1 - 27 noiembrie 2008 în care se precizează în mod expres modalitatea de analizare a verificării conformității și îndeplinirii planului de afaceri, respectiv se analizează dacă dimensiunea fermei este de peste 10 UDE (unități de dimensiune economica) și a crescut cu minim 4 UDE de la data aprobării finanțării. Numai în situația în care acești indicatori nu ar fi fost respectați ne-am afla în ipoteza neîndeplinirii activităților din Planul de afaceri, aptă de a conduce la recuperarea sprijinului acordat. Din concluziile echipei de control nu rezultă un astfel de aspect, astfel că o decizie de recuperare a ajutorului ar fi abuzivă și nelegală.

Din Nota de calcul de la dosarul cauzei rezultă că în anul 2014 ferma are dimensiunea economică de 19,1004 UDE (deci mai mult de 10), iar diferența față de dimensiunea de 14,673 UDE din anul 0 este de 4,4274 UDE (deci o creștere de peste 4 UDE), ceea ce situează ferma în limita indicatorilor de analiză impuși de Ghidul solicitantului. De asemenea, dacă ne raportăm și la anul 2015, exploatația are dimensiunea economică de 18,6966 UDE, iar diferența față de anul 0 este de 4,0236 UDE, deci și în anul 2015 ferma mea se situează în limita indicatorilor impuși de Ghidul solicitantului pentru analiza îndeplinirii planului de afaceri.

Prevederile legale în vigoare pe parcursul derulării contractului de finanțare nu au permis organizarea contabilității analitice la persoanele fizice autorizate, iar recurentul a respectat întocmai prevederile fiscale în vigoare în ceea ce privește evidențele contabile, efectuând înregistrările în Registrul de încasări și plăți conform prevederilor legale aplicabile. Cu toate că pârâta precizează că nu a solicitat evidența contabilă în partidă dublă, aspect pe care îl preia și instanța în motivarea sa, totuși unul din motivele pentru care s-a dispus recuperarea sprijinului este lipsa evidenței analitice, or evidența analitică nu poate fi efectuată decât prin contabilitate în partidă dublă.

O altă greșeală de aplicare a normelor de drept material, o constituie aplicarea greșită a O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, precum și aplicarea greșită a regulamentelor europene pe care le voi arăta mai jos, în principal în ceea ce privește aplicarea principiului proporționalității. Preambulul O.U.G. nr. 66/2011 explică nevoia adoptării de urgență a acestui act normativ prin necesitatea "implementării principiului proporționalității, în absența căruia au fost deja și pot fi în continuare stabilite debite excesive în sarcina beneficiarilor fondurilor europene".

Judecătorul fondului a apreciat nefondat că orice neregulă, oricât de neînsemnată ar fi, trebuie să ducă la recuperarea integrală a ajutorului, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu și indiferent de amploarea sau gravitatea acesteia.

Dacă pârâta și judecătorul fondului ar fi analizat proiectul și întreg materialul probator din perspectiva acestor acte normative ar fi ajuns la concluzia că scopul ajutorului a fost realizat prin creșterea dimensiunii economice/dezvoltarea fermei, ceea ce înseamnă implicit că nu se poate discuta de o pierdere financiară pentru FEADR, astfel că ceea ce s-a constatat faptic (chiar dacă ar fi fost real integral) nu s-ar fi încadrat în definiția neregulii prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011.

Aceste constatări faptice ale echipei de control nu pot fi nicidecum încadrate într-un grad de gravitate care să ducă la măsura extremă a recuperării sprijinului, în caz contrar ar fi încălcat principiul proporționalității.

Instanța trebuia să aplice și prevederile art. 5 (3) din Regulamentul CE nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, care prevede o cauză de excludere de la rambursare, cu privire la care instanța de fond nu s-a pronunțat în vreun fel.

Regulamentul CE 65/2011, prin art. 5 alin. (3), exclude de la rambursare plățile necuvenite, atunci când acestea sunt efectuate ca urmare a unei erori a autorității contractante, dacă decizia de rambursare nu a fost comunicată în termen de 12 luni după efectuarea plății. "Obligația de rambursare prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil. Cu toate acestea, în cazul în care eroarea este legată de date faptice pertinente pentru calculul ajutorului în cauză, primul paragraf se aplică numai în situațiile în, care decizia de rambursare nu a fost comunicată în termen de 12 luni după efectuarea plății. În condițiile în care Autoritatea contractantă a decis efectuarea plății celei de-a doua tranșe, terenul achiziționat din ajutorul acordat fiind dobândit în anul 2013, constatarea unor nereguli anterioare achitării celei de-a doua transe, în condițiile în care la nivelul anului 2013 nu au constituit un impediment la plată, face ca aceste nereguli.(chiar dacă s-ar admite că sunt fondate) să nu mai poată reprezenta un motiv de reziliere și recuperare a ajutorului.

Instanța de fond a nesocotit jurisprudența recenta a, CJUE în materie de recuperare a ajutoarelor de la beneficiar, respectiv interpretarea dată în Cauza C-434/12 - Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia. Instanța, preluând argumentul pârâtei, arată că motivul înlăturării de la aplicare a acestei jurisprudențe este faptul că pârâta nu ar fi reținut crearea unor condiții artificiale.

Conform interpretării date de către CJUE în Cauza C 434/12 - Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, condițiile artificiale care contravin obiectivelor schemei de ajutor implică îndeplinirea cumulativă a două elemente, unul obiectiv și unul subiectiv. Elementul obiectiv constă în crearea unor condiții pentru obținerea plăților din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins. Elementul subiectiv constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, care contravine obiectivelor schemei de ajutor. Aceste elemente nu se pot prezuma, nu pot sta la nivel de suspiciune, ci trebuiau dovedite de către pârâtă, înainte de a proceda la recuperarea sprijinului.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările de la instanța de fond.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. - când prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Prin acest motiv de recurs, așa cum a fost dezvoltat de reclamantă nu s-a arătat care anume reguli de procedură nu au fost respectate de instanța de fond pentru a se verifica dacă acestea au fost invocate și în fața instanței de fond și dacă aceste nereguli procedurale produc vreo vătămare condiționată sau necondiționată.

Înalta Curte observă că în dezvoltarea acestui motiv de recurs, sunt antamate chestiuni privind lipsa motivării anumitor aspecte ale instanței de fond, de asemenea chestiuni privind modul în care instanța de fond a interpretat dispozițiile legale și situația de fapt. Acestea toate însă, se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs încadrat în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material

Referitor la dispozițiile art. 8 din Anexa I la contractul de finanțare privind acordarea unui termen de remediere și neaplicarea Ghidului solicitantului aferent Măsurii 112.

Neregulile constatate prin procesul-verbal înregistrat la AFIR sub nr. x din 24 iulie 2015 au fost următoarele:

Cultura de tuia și plantația de pomi fructiferi găsite pe terenul menționat în cererea de finanțare, respectiv suprafața de 0,45 ha, nu erau întreținute. Cultura de pepeni pe această solă nu era înființată și nici terenul nu era pregătit pentru însămânțare sau plantare la data controlului

Conform Planului de cultura inclus în Planul de afaceri, începând cu anul 1 de implementare beneficiarul avea obligația că întreaga suprafață de teren achiziționată (3 ha) să o cultive cu grâu. în realitate, suprafața respectivă de teren achiziționată în anul 2013 (anul 3 de implementare) este cultivată cu orz (1,40 ha) și floarea soarelui (0,74 ha), restul de 0,86 ha fiind necultivată la data controlului;

Terenurile indicate de beneficiar nu corespundeau ca poziție/bloc fizic cu cele înregistrate la APIA.

Verificând registrul jurnal de încasări și plăți cu documentele justificative aferente (facturi, chitanțe, bonuri fiscale) s-a constatat că nu există cheltuieli de întreținere și nici încasări din vânzare tuia. Beneficiarul nu a valorificat niciodată până în prezent (finele anului 5 de implementare) cultura de tuia și nici în momentul de față cultura de tuia găsită pe teren nu poate fi valorificată. Din același registru jurnal de încasări și plăți constatăm că beneficiarul a avut producție de grâu și pepeni abia din 2012 (anul 2 de implementare), cu toate că ar fi trebuit să aibă din anul 0. Din documentele contabile prezentate de beneficiar, nu au putut fi identificate plățile privind cheltuielile efectuate pentru înființarea, întreținerea culturilor prevăzute prin planul de afaceri.

Beneficiarul nu a deschis și nu a efectuat înregistrări în Registrul fermei.

Față de acest tip de nereguli se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că aceste deficiențe nu mai puteau fi remediate de beneficiar.

Recurentul aduce argumente care nu răstoarnă această concluzie, că a înlocuit cultura de grâu cu culturi de orz, ovăz și floarea soarelui, soluție imperios necesară deoarece grâul semănat nu a răsărit datorită condițiilor climaterice - acest argument nu respectă planul de culturi propus în planul de afaceri, reclamantul beneficiar trebuia să solicite aprobarea AFIR pentru aceste modificări conform art. 9 alin. (2) din contract.

În ceea ce privește nerealizarea veniturilor estimate, se reține că beneficiarul avea obligația de a ține o evidență a tuturor operațiunilor efectuate, ori la data controlului s-a constatat că nu a deschis și nu a efectuat înregistrări în registrul fermei.

Nu are relevanță ce arată reclamantul-recurent, în sensul că instanța a analizat actele care au stat la baza cererii de finanțare și respectiv cele anterioare anului 2013 pentru că s-au analizat Registrul jurnal de încasări și plăți și documente contabile pentru a se face dovada condițiilor necesare pentru menținerea eligibilității proiectului din punct de vedere al planului de afaceri.

Faptul că activitatea agricolă și veniturile obținute conform documentelor contabile nu se coroborează cu mențiuni legate de planul de afaceri și înregistrarea din Registrul agricol, conduc la concluzia unor date nereale.

Verificând registrul-jurnal de încasări și plăți cu documentele justificative aferente (facturi, chitanțe, bonuri fiscale) s-a constatat că nu există cheltuieli de întreținere și nici încasări din vânzare tuia. Beneficiarul nu a valorificat niciodată până în prezent (finele anului 5 de implementare) cultura de tuia și nici în momentul de față cultura de tuia găsită pe teren nu poate fi valorificată. Din același registru-jurnal de încasări și plăți se constată că beneficiarul a avut producție de grâu și pepeni abia din 2012 (anul 2 de implementare), cu toate că ar fi trebuit să aibă din anul 0. Din documentele contabile prezentate de reclamant, nu au putut fi identificate plățile privind cheltuielile efectuate pentru înființarea, întreținerea culturilor prevăzute prin planul de afaceri;

Reclamantul nu a deschis și nu a efectuat înregistrări în Registrul fermei;

În ceea ce privește culpa autorității privind verificarea Planului de afaceri

Nu poate fi reținută apărarea reclamantului-recurent în sensul că la data avizării celei de-a doua cereri de plată, AFIR nu a depistat nereguli care să constituie impediment la plata celei de-a doua tranșe.

Nu este aplicabil art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei potrivit cărora obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a altei autorități.

Înalta Curte constată că APIA, instituție publică cu personalitate juridică, funcționează în baza prevederilor O.U.G. nr. 41/2014, iar scopul său îl constituie implementarea tehnică și financiară a Fondului European pentru agricultură și dezvoltare rurală. Conform art. 3 alin. (1) Anexa 1 din contractul de finanțare, beneficiarul s-a angajat să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în Planul de Afaceri. De asemenea, pe o perioadă de 3 ani de la ultima plată efectuată de Agenție, beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial obiectivele prevăzute în Planul de Afaceri, parte integrantă din cererea de finanțare și să nu își înceteze activitatea agricolă.

Potrivit art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 13/2000 - una din principalele atribuții ale APDRP este "efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR, după efectuarea plății, pentru a se stabili dacă eligibilitatea și condițiile acordării ajutorului financiar continuă să fie respectate".

Prin urmare, depistarea neregulilor în orice etapă a implementării proiectului și chiar după acest moment este o obligație a autorității pârâte.

Aplicarea principiului proporționalității

Instanța de fond a apreciat corect că nerespectarea principiului proporționalității nu poate fi reținută în cauză, având în vedere încălcările reținute, gravitatea faptelor, natura lor și sancțiunea prevăzută pentru asemenea cazuri.

Potrivit articolului 16 - Neregularități din ANEXA I - PREVEDERI GENERALE la contractul de finanțare:

"(1) Prin "neregulă" în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, reglementarilor în vigoare privind asistenta financiara nerambursabila acordata României de Comunitatea Europeana, precum și a prevederilor contractului de finanțare, caz în care cheltuiala este neeligibilă și are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităților Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor și a bugetului național".

Conform art. 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

În temeiul art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95, "orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat sau prin pierderea totală sau parțială a garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau în momentul primirii unui avans".

Din enunțarea prevederilor de mai sus reiese că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora.

Producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acționează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără să fie necesară existența unui prejudiciu concret asupra bugetului UE.

Prin semnarea Contractului de Finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care Art. 11 alin. 3 din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării l unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă.

Nesocotirea de către instanța de fond a jurisprudenței CJUE - cauza C-434/2 - Cauza C-434/2 nu are relevanță în cauză chiar dacă în procesul-verbal de constatare a neregulilor se arată că "există suspiciunea de a nu fi reale".

Condițiile artificiale care contravin obiectivelor schemei de ajutor și implică îndeplinirea cumulativă a elementului obiectiv și subiectiv, se referă la două sau mai multe întreprinderi sau agenți economici legate între ele de interese financiare sau personale care determină vicierea condițiilor de eligibilitate la data accesării fondurilor cu încălcarea pagubei ajutorului de minimis.

Referitor la susținerea recurentului-reclamant că nu are obligația de a ține o evidență contabilă în partidă dublă - în mod corect a reținut instanța de fond că nu s-a solicitat beneficiarului acest lucru ci evidențierea tuturor cheltuielilor și veniturilor în Registrul jurnal de încasări și plăți și evidență a activităților din cadrul fermei (culturi realizate) în registrul fermei. Acestea trebuiau desfășurate zi de zi, pe măsura efectuării activităților proiectului și nu retroactiv într-o perioadă de remediere, invocată în mod eronat de recurent.

Referitor la neaplicarea Ghidului Solicitantului - versiunea 1 - 27 noiembrie 2008

Recurentul beneficiar a recunoscut că nu a respectat planul de afaceri, lucru consemnat și în procesul-verbal din 29 mai 2016.

Așa cum a reținut și instanța de fond, în măsura în care reclamantul nu a făcut dovada evidenței cheltuielilor de întreținere și nici a încasărilor prin vânzarea de culturi conform Planului de afaceri, nici a cheltuielilor de înființare și întreținere a Culturilor, este un nonsens a pretinde valorificarea indicatorilor UDE, din moment ce se impută nerealizarea în termen și modificarea planului de afaceri, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin planul de afaceri.

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs

Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. - Persoana Fizică Autorizată împotriva Sentinței civile nr. 223 din 29 septembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2019.

GGC - LM