ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1603/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - A.M. P.O.S. C.C.E Direcția Generală Programe Competitivitate, a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență - în cuantum de 1.005.392,87 RON, înregistrat cu număr de ieșire din instituție nr. x/24.08.2015, act administrativ fiscal emis de Ministerul Fondurilor Europene -A.M. P.O.S. C.C.E., Direcția Generală Programe Competitivitate și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/24.08.2015 în cuantum de 77.560,00 RON, acte administrativ fiscale emise de Ministerul Fondurilor Europene - A.M. P.O.S. C.C.E., Direcția Generală Programe Competitivitate, până la judecarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 43/CA/2016 din 01.03.2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată și completată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - AM POS CCE Direcția Generală Programe Competitivitate, și, în consecință, a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/24.08.2015 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/24.08.2015 emise de pârâtă, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva sentinței civile nr. 43/CA/2016 din 01.03.2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că, în speță, considerentele instanței de fond nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actelor administrative, ci reprezintă o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății.

Împrejurarea reținută de instanță că pârâta, prin reprezentanții săi, a confirmat eligibilitatea societății reclamante acum doi ani, constatând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege, fapt ce naște o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de nelegalitate a proceselor-verbale a căror suspendare se solicită, nu este de natură să susțină îndeplinirea condiției cazului bine justificat, pornind cel puțin de la prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ.

De asemenea, contrar celor reținute de instanță, admiterea de principiu a caracterului eligibil a cheltuielilor la momentul încheierii contractului de finanțare nu exclude dreptul autorității care gestionează fondurile europene de a efectua verificări de fond atât cu ocazia soluționării cererilor de plată/rambursare, cât și după acest moment, în măsura în care apar aspecte noi de natură să confere caracter neeligibil cheltuielilor finanțate.

Recurentul susține că prin hotărârea atacată, în mod greșit, s-a reținut că ar fi îndeplinită condiția privind prevenirea unei pagube iminente, în lipsa unui probatoriu concludent și pertinent, instanța de fond neindicând, în concret, care sunt dovezile pe care se fundamentează aceste aprecieri.

Mai mult, prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ, determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.

Or, instanța de fond nu a analizat poziția procesuală exprimată de autoritatea pârâtă, neindicând considerentele pentru care acestea au fost înlăturate, precum nici cele pentru care a avut în vedere simplele afirmații prin care reclamanta invocă iminenta producerii unui prejudiciu, fără a fi susținute de dovezi, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 249 C. proc. civ.

În susținerea recursului este invocată practică judiciară și dispoziții legale incidente pricinii.

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 08.02.2018, recursul a fost admis în principiu.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin procesele-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/24.08.2015, respectiv x/24.08.2015 emise de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - AM POS CCE Direcția Generală Programe Competitivitate a fost obligată reclamanta să restituie, de îndată, sumele de bani primite ca și contribuție nerambursabila, respectiv 1.005.392,87 RON și 77.560,00 RON, cu motivarea că, în urma verificărilor efectuate privind suspiciunea de neregulă semnalată, echipa de control a constatat că aspectele prezentate în suspiciunea de neregulă se confirmă, în sensul că la data semnării Contractului de finanțare, reclamanta era întreprindere mare, nefiind astfel eligibilă pe o operațiune dedicată IMM-urilor.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora:

"în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".

Suspendarea actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca și cum actul dispare din circuitul juridic, deși, formal-juridic, el există, iar suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

La modul concret, conform legislației naționale, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanța este limitată la a cerceta, după verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Condiția existenței cazului "bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea și înțelepciunea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.

Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului.

În susținerea cazului bine justificat, intimata a menționat că recurenta-pârâtă a declarat eligibilitatea încă de acum 2 ani. De asemenea, a precizat că s-au încheiat și pus în executare, cu respectarea tuturor obligațiilor specifice, contractul de finanțare și contractele subsecvente de execuție, a primit toate sumele de bani promise ca finanțare nerambursabilă. În lipsa finanțării nerambursabile, societatea reclamantă nu ar fi putut să dezvolte proiectul aprobat și nu ar fi angajat niciuna dintre aceste cheltuieli, iar recurenta-pârâtă, prin reprezentanții săi, a confirmat eligibilitatea societății, însă în luna august a acestui an s-a răzgândit și i-a solicitat plata tuturor sumelor de bani cu care au finanțat nerambursabil proiectul.

Fără a prejudeca fondul litigiului, instanța de control judiciar apreciază că această condiție este îndeplinită, raportat la argumentele prezentate de intimată, având în vedere faptul că recurenta, prin reprezentanții săi, a confirmat eligibilitatea societății reclamante acum doi ani, constatând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege, motiv pentru care din împrejurările cauzei, rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a proceselor-verbale a căror suspendare se solicită.

De asemenea, instanța de control judiciar consideră că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce intimatei-reclamante în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Așadar, paguba iminentă presupune o anumită urgență pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

Se poate aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere.

Revine judecătorului de contencios administrativ, investit cu soluționarea unei cereri de suspendare, să aprecieze în mod concret, având în vedere argumentele prezentate de reclamant, dacă efectele actului aflat în discuție sunt de natură să justifice urgența. Aceasta din urmă poate justifica măsura provizorie a suspendării executării unui act administrativ, fără ca ea să aducă atingere hotărârii judecătorești ce urmează a se pronunța cu privire la cererea de anulare a actului.

Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.

Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.

Având în vedere cuantumul mare al sumei pe care intimata a fost obligată să o restituie, punerea în executare a proceselor-verbale, efectuată chiar prin poprirea conturilor bancare ar paraliza activitatea acesteia, cu consecința pierderii tuturor contractelor situație care ar genera daune și penalități, imposibilitatea achitării obligațiilor scadente, imposibilitatea plății salariilor, determinând astfel pierderea angajaților și trecerea acestora în șomaj, cu consecința finală a intrării acesteia în faliment.

Condiția existenței pagubei iminente rezultă din însăși emiterea celor două procese-verbale, prin care, intimata a fost obligată să restituie, de îndată, sumele de bani primite ca și contribuție nerambursabilă, indiferent dacă aceste procese-verbale au fost sau nu puse în executare.

Un argument în plus, față de cele reținute, îl reprezintă faptul că prin sentința civilă nr. 69/CA/2017 - P.I. din 07 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a anulat procesul-verbal nr. x/24.08.2015, iar prin sentința nr. 205/2016 - P.I. din 30 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a anulat procesul-verbal nr. x/24.08.2015.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței civile nr. 43/CA/2016 din 01 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2018.