ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 130/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată instanța de fond, Curtea de Apel București, reprezentată de Președinte, a chemat în judecată M.J.L.C. și M.F.P., solicitând:

- obligarea M.J.L.C. să solicite M.F.P. deschiderea de credite pentru suma de 3.730 mii lei, reprezentând diferențe sporului de risc și suprasolicitarea neuropsihică;

- obligarea M.F.P. să procedeze la deschiderea de credite pentru suma menționată;

- obligarea M.J.L.C. să repartizeze această sumă reclamantei.

În motivarea cererii se arată că, în calitate de ordonator secundar de credite, Curtea de Apel București a solicitat deschiderea de credite pentru luna iulie 2009 pentru suma de 20.471 mii lei.

La data de 3 iulie 2009, M.J.L.C. a transmis circularea nr. 76.602 din 3 iulie 2009 prin care s-a solicitat retransmiterea cererii de deschidere fără includerea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.

Prin sentința civilă nr. 2563 din 7 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus suspendarea circularei nr. 76.602 din 3 iulie 2009, comunicată ordonatorului principal de credite și s-a transmis cererea de deschidere de credite pentru suma de 20.481 mii lei.

Cu toate acestea, deschiderea de credite s-a făcut fără includerea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, refuzul autorităților pârâte fiind considerat nejustificat.

La data de 17 iulie 2009 s-a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei de către Tribunalul București.

A fost invocată excepția de neconstituționalitate a art. 1 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 față de prevederile art. 1 alin. (4), art. 124 și art. 138 din Constituție de către M.J.L.C. și a art. 28 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 124 din Constituție.

Prin încheierea din 30 iulie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiile de neconstituționalitate invocate de M.J.L.C.

Aceeași instanță, prin sentința civilă nr. 2907 din 31 iulie 2009, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a reclamantei, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.F.P. în ceea ce privește capătul doi de cerere, a inadmisibilității capătului doi de cerere.

A fost admisă acțiunea reclamantei, a fost obligat pârâtul M.J.L.C. să solicite M.F.P. deschiderea de credite pentru suma de 3730 mii lei cu titlu de diferență spor de risc și suprasolicitarea neuropsihică aferentă lunii iunie 2009, a fost obligat pârâtul M.F.P. să procedeze la deschiderea de credite pentru suma de 3730 mii lei și a obligat pârâtul M.J.L.C. să repartizeze această sumă reclamantei.

Au fost obligați pârâții să execute hotărârea în termen de una zi de la data rămânerii irevocabile a acesteia și a fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de

t

ribunalul București.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că:

- excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtul M.F.P. referitoare la capătul de cerere vizând obligarea acestuia la deschiderea de credite este neîntemeiată în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, capătul doi de cerere fiind o cerere accesorie, ulterioară unei eventuale admiteri a primului petit.

- excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.F.P., în raport de același capăt de cerere a fost apreciată ca nefondată față de argumentele invocate deoarece obligația de deschidere a creditelor bugetare revine acestui pârât;

- excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă, ca neîntemeiată, pentru că, potrivit legii, constatarea unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri de către autoritatea publică, revine instanței de contencios administrativ.

- pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că pârâtul M.J.L.C. nu a solicitat deschiderea de credite potrivit art. 21 alin. (1), art. 48 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 500/2002 cu includerea sporului de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică invocând dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009, dar că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză pentru că actul normativ invocat se referă la hotărâri judecătorești prin care au fost acordate anumite sporuri dar nu la drepturile salariale curente.

S-a invocat faptul că singurul temei în baza cărora ar fi putut fi refuzată plata acestor drepturi îl reprezintă adresa nr. 76602 din 3 iulie 2009 a M.J.L.C. dar executarea acesteia a fost suspendată, astfel că se constată refuzul nejustificat al M.J.L.C. de a solicita M.F.P. deschiderea de credite pentru plata salariilor pe luna iunie 2009 cu includerea sporului de risc și suprasolicitare și va fi obligat M.J.L.C. în consecință.

Obligarea M.F.P. să procedeze la deschidere de credite pentru diferența de spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost considerată întemeiată pentru că se solicită drepturi salariale curente.

Fiind vorba de o hotărâre privind plata salariilor în temeiul art. 278 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea este executorie de drept, iar în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, executarea s-a dispus a se face în termen de o zi de la pronunțare.

În raport de soluția dată acțiunii principale, a fost admisă cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de Tribunalul București.

I. M.J.L.C. a formulat recurs împotriva încheierii din 30 iulie 2009 prin care au fost respinse, ca inadmisibile, excepțiile de neconstituționalitate invocate:

a) Cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2008, se arată că dispozițiile invocate au legătură cu cauza, nu au fost declarate neconstituționale printr-o altă decizie a Curții Constituționale, iar instanța de fond a respins-o din cauza unor chestiuni ce vizau fondul cauzei.

b) Cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 28 alin. (2) C. proc. civ., se critică soluția instanței de fond deoarece cererea îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru că excepția a fost ridicată în cadrul unei cereri de recuzare a întregii instanțe, iar instanța de fond a constatat inadmisibilă excepția de neconstituționalitate pentru că cererea de recuzare ar fi inadmisibilă, raționament considerat eronat și viciat.

S-a solicitat admiterea recursului, constatarea drept admisibilă a excepțiilor ridicare, suspendarea cauzei și trimiterea acesteia la Curtea Constituțională.

II. Tot M.J.L.C. a formulat recurs și împotriva sentinței civile nr. 2907 din 31 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

În motivele de recurs se arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică pentru că:

- instanța de fond a constatat refuzul nejustificat al pârâților de a solicita și de a deschide creditele bugetare pentru luna iulie 2009 pentru suma de 3730 mii lei reprezentând diferența pentru spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, dar nu a fost învestită cu un asemenea petit ci doar cu obligarea de a solicita deschidere de credite;

- prin sentința civilă nr. 2863 din 7 iulie 2009 s-a dispus suspendarea unei adrese/corespondențe între ordonatorul principal de credite (M.J.L.C.) și ordonatorii secundari și terțiari de credite, dar această suspendare nu are ca efect introducerea în salariu a sporului de 50 % și, mai mult decât atât, nu obligă ordonatorul principal de credite la deschiderea de credite cu includerea sporului;

- dispozițiile legale invocate de către instanță, respectiv art. 21 alin. (1), art. 48 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, prevăd că repartizarea sumelor se face „potrivit legii” și nu se referă la deschiderea de credite, iar art. 22 din aceeași lege, interzice ordonatorului de credite să facă deschideri pentru suma neprevăzute de lege și/sau neprevăzute în buget, iar bugetul pe anul 2009, aprobat prin Legea nr. 18/2009, nu conține sume destinate plății acestui spor;

- deși instanța încearcă să argumenteze că O.U.G. nr. 71/2009 nu se aplică în cauză, totuși art. 1 din acest act normativ, prevede că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, devenite executorii până la 31 decembrie 2009, se va realiza după procedura de executare silită prin acest act normativ, iar acestea vizează și  sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică;

- plata sporului de 50 % s-a efectuat până la adoptarea O.U.G. nr. 71/2009 exclusiv pe baza titlurilor executorii existente pentru că Ordinul nr. 1165/2009 prin care s-a stabilit plata acestui spor s-a emis în baza acestor titluri executorii;

- la soluționarea cererii trebuie avute în vedere dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 care reglementează obligarea ordonatorilor de credite de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, cu respectarea dispozițiilor legale. Plecând de la aceste dispoziții și având în vedere că fondurile prevăzute de Legea bugetului de stat pe anul 2009 la Titlul „cheltuieli de personal”, alin. … „alte sporuri” pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică au fost epuizate, ordonatorul de credite (M.J.L.C.) a fost obligat să înceteze plata sporului de 50 %;

- instanța de fond a obligat ordonatorul de credite să formuleze cererea de deschidere în condițiile în care suma pe care aceasta ar trebui să o solicite nu există în bugetul său aprobat prin lege, cu nerespectarea și a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 500/2002 care prevăd că „nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare;”

- instanța de fond a reținut că M.J.L.C. nu a formulat către pârâtul M.F.P. cererea de deschidere de credite care să includă sporul de 50 %, iar raportat la această situație instanța nu poate cunoaște atitudinea pârâtului M.F.P., astfel că nu se poate prezuma vreun refuz nejustificat din partea acestui pârât și, în mod eronat, a fost obligat acest pârât să procedeze la deschiderea de credite.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

III. M.F.P. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 2907 din 31 iulie 2009 și a criticat soluția instanței de fond pentru motivele de nelegalitate și netemeinicie:

a) – instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a calificat acțiunea, fără nici un temei legal, ca „suspendare executare act administrativ”, încercând să justifice citarea pârâtului cu mai puțin de 24 de ore înainte termenului fixat pentru judecată, deși nicio dispoziție legală nu prevede posibilitatea citării părților într-un termen calculat pe ore, atâta timp cât aceasta se întâmplă cu încălcarea flagrantă a dreptului la apărare, drept care implică și posibilitatea părții de a avea la dispoziție un termen rezonabil pentru a-și pregăti apărarea.

b) - instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 304 pct. 4 C. proc. civ.)

- prin admiterea acțiunii și obligarea pârâtului M.F.P. la deschiderea de credite către pârâtul M.J.L.C. instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, obligând o instituție publică, pe cale judecătorească, să efectueze un demers care ar fi trebuit îndeplinit, potrivit legii, pe cale administrativă și cu care aceasta nu a fost niciodată învestită;

- inadmisibilitatea acțiunii este o consecință a necompetenței generale a instanței de judecată de a analiza legalitatea refuzului de acordare a vizei de control financiar preventiv, atribuție care este reglementată prin lege în competența exclusivă a C.C.R.;

- M.F.P. analizează cererile formulate de către ordonatorii principali de credite (nu cei secundari sau terțiari) având ca obiect deschiderea de credite bugetare și verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru încuviințarea acestora, iar actul prin care se refuză la viză astfel de cereri este supus controlului de legalitate al C.C.R.;

- întreaga procedură privind deschiderea creditelor bugetare se face în conformitate cu prevederile O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, cu modificările și completările ulterioare, iar după modificări, singurul act ce poate fi contestat este actul prin care C.C.R. a constatat că refuzul de viză a fost acordat în mod corect.

c) - hotărârea nu cuprinde motivele pe care sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).

- deși au fost formulate o serie de cereri și invocate excepții în apărarea pârâtului, instanța de fond nu motivează respingerea acestora, limitându-se a susține că sunt neîntemeiate, deși, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., trebuia să indice motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

d) – hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

- instanța de fond a respins în mod nejustificat excepția lipsei calității procesuale active a Curții de Apel București pentru că „președinții curților de apel au calitatea de ordonator secundar de credite”, iar solicitarea de deschidere de credite o poate face numai ordonatorul principal de credite care, în speță este M.J.L.C.;

- este nejustificată și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a M.F.P. pentru că reclamanta, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, nu se poate adresa direct M.F.P. pe cale administrativă, ci doar ordonatorului principal de credite, în cazul de față M.J.L.C. și nu poate solicita obligarea M.F.P. la deschiderea de credite bugetare pe cale judecătorească.

Nici nu s-a făcut dovada că ar fi existat un refuz, care să poată fi calificat drept nejustificat, din partea M.F.P. pentru că acesta nu a fost învestit cu o solicitare de deschidere de credite din partea Curții de Apel București;

- pe fondul cauzei, se critică soluția instanței de fond referitoare la neincidența în cauză a O.U.G. nr. 71/2009, act normativ care nu afectează existența dreptului, ci doar realizarea lui în anul 2009, procedura de executare fiind extinsă pe 3 ani, începând cu 2010.

S-a solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, casarea sentinței reținând cauza spre rejudecare, admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii, iar în cazul respingerii excepțiilor, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor formulate ca neîntemeiate.

La termenul din 27 noiembrie 2009, M.J.L.C. a invocat excepții de ordine publică:

- excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004;

- excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel București și a Tribunalului București și excepția lipsei calității procesuale pasive a M.J.L.C.;

Mai întâi, potrivit art. 137 C. proc. civ., instanța de recurs se va pronunța asupra excepțiilor de ordine publică invocate de M.J.L.C. și le va respinge pentru următoarele considerente:

- excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 este neîntemeiată având în vederea că cererea adresată instanței de fond a avut ca temei de drept, între altele, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

În conformitate cu art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, nu este necesară procedura prealabilă în cazurile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

- excepția lipsei calității procesuale active a Curții de Apel București și a Tribunalului București va fi respinsă deoarece, atât Curtea de Apel București, cât și Tribunalul București au calitatea procesuală activă.

Mai întâi, Curtea de Apel București are calitate procesuală activă deoarece există identitate între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății, iar, pe de altă parte, Tribunalul București a formulat cererea de intervenție în interesul reclamantei și, deci, are calitatea de intervenient accesoriu.

- excepția lipsei calității procesuale pasive a M.J.L.C., va fi respinsă deoarece există identitate între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății.

După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursurile declarate de M.J.L.C. (în prezent M.J.L.C.) și M.F.P. împotriva sentinței nr. 2907 din 30 iulie 2009 a Curții de Apel București, dar va respinge recursul M.J.L.C. împotriva încheierii din 30 iulie 2009 a Curții de Apel București, pentru următoarele considerente:

În privința recursului declarat de M.J.L.C. împotriva Încheierii din 30 iulie 2009, se constată că acesta este nefondat.

- excepția de neconstituționalitate a vizat art. 1 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 1 alin. (4), art. 124 și art. 138 din Constituție.

Este adevărat că aceste dispoziții nu au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională printr-o altă decizie, că aceste texte sunt în vigoare, dar, pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, se cere, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, îndeplinirea și a unei alte condiții, excepția de neconstituționalitate să vizeze dispoziții care au legătură cu cauza.

Din acest punct de vedere, excepția de neconstituționalitate nu vizează texte de lege care să aibă legătură directă cu cauza, astfel că, în mod corect, cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca inadmisibilă.

- excepția de neconstituționalitate a art. 28 alin. (2) C. proc. civ., a fost invocată în raport de art. 21 alin. (3) și art. 124 din Constituție.

Acest text se referă la inadmisibilitatea unei cereri de recuzare a judecătorilor unor instanțe.

Tot din perspectiva analizării condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a acestui articol, soluția instanței de fond este legală pentru că nu este îndeplinită condiția legăturii excepției cu cauza, excepția fiind invocată cu scopul de a tergiversa soluționarea cauzei.

Recursurile declarate de M.J.L.C. și M.F.P. împotriva sentințe nr. 2907 din 31 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, vor fi analizate împreună și vor fi admise, dar pentru următoarele considerente:

Reclamanta, Curtea de Apel București și Tribunalul București au calitatea de ordonatori secundari de credite și, respectiv, terțiari, iar calitatea de ordonator principal de credite o are M.J.L.C.

În calitatea sa de ordonator secundar de credite, Curtea de Apel București a solicitat deschiderea de credite pentru luna iulie 2009 pentru o anumită sumă, sumă care includea și plata sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.

La 3 iulie 2009, M.J.L.C. a transmis o circulară (nr. 76602 din 3 iulie 2009) prin care se făceau precizări legate de modul de calcul al drepturilor salariale ale personalului instanțelor și în care se solicită retransmiterea cererilor de deschidere fără includerea sporului de 50 %, iar ulterior, deschiderea de credite s-a făcut de către M.J.L.C. pentru suma care nu includeau plata acestui spor.

Din circularea depusă la dosar rezultă că prin O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009, fondurile prevăzute la Titlul I al bugetului M.J.L.C. „

c

heltuieli de personal” au fost diminuate, iar fondurile prevăzute în Legea bugetului de stat pe anul 2009 la capitolul „Alte sporuri” reprezentând plata sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au fost epuizate.

Însă, instanța de fond, așa cum a solicitat reclamanta să se constate, a considerat că refuzul M.J.L.C. de a deschide credite pe luna iulie 2009 cu includerea sporului de 50 % este nejustificat.

La analiza caracterului nejustificat al refuzului, instanța de fond a evidențiat numai inaplicabilitatea în speță a O.U.G. nr. 71/2009, dar nu a analizat și apărările Ministerului Justiției referitoare la lipsa fondurilor în bugetul aprobat al acestui ordonator principal de credite.

Este adevărat că dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009 se referă la procedura de executare a sumelor prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar și nu la plata salariilor curente, în care a fost inclus și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.

Însă, pentru a putea proceda la deschiderea de credite, ordonatorul principal trebuie să aibă sumele respective prevăzute în buget.

Obligația este prevăzută în:

- art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care prevede că „nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare;

- art. 21 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 conform căruia ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, numai potrivit legii;

- art. 22 alin. (1) din același act normativ, care reglementează obligația ordonatorilor de credite de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate.

Toate aceste texte dovedesc faptul că ordonatorii de credite nu pot proceda la deschiderea de credite decât în măsura în care există prevederea bugetară în legătură cu această sumă în capitolele și subcapitolele bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat.

Activitatea ordonatorilor principali de credite, sub aspectul modului în care se respectă prevederile legale și încadrarea în limitele creditelor bugetare aprobate, se verifică de către controlorii delegați, potrivit O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, republicată, iar în cazul în care se depistează asemenea neregularități se ajunge la refuzul vizei de control preventiv.

Dacă M.J.L.C., în calitatea sa de ordonatori principal de credite, aprecia că există prevederi bugetare pentru plata acestui spor, chiar dacă operațiunea de deschidere de credite ar fi fost refuzată la viză de controlorul delegat, ar fi putut proceda la deschiderea de credite pe propria răspundere, conform art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999.

Însă și această operațiune se putea face numai dacă sumele erau prevăzute în bugetul aprobat.

M.J.L.C. nu ar fi putut apela la această modalitate pentru că sumele pentru plata sporului de 50 % nu erau prevăzute în bugetul acestui ordonator principal de credite începând cu luna iulie 2009.

Din perspectiva lipsei prevederilor bugetare pentru plata sporului de 50 %, refuzul M.J.L.C. de a proceda la deschiderea de credite bugetare și pentru plata acestui spor nu este nejustificat.

Prin urmare, nici nu poate fi obligat M.J.L.C. să solicite M.F.P. deschiderea de credite pentru sume reprezentând plata sporului de 50 % și, deci, nu poate fi obligat nici M.F.P. să procedeze la deschiderea de credite pentru aceste sume.

Deci, soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivele de recurs ale M.F.P. este criticată soluția instanței de fond și pentru alte considerente, dar acestea sunt nefondate.

a) – Nu este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pentru că prin hotărârea dată nu s-au încălcat formele de procedură sub sancțiunea nulității prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Legea nr. 554/2004 prevede că litigiile în materia contenciosului administrativ se judecă de „urgență” dar fără a identifica un termen când este vorba de citarea părților, iar în lipsa unei prevederi speciale se aplică dispozițiile C. proc. civ. care în art. 114

1

alin. (3) prevede că primul termen de judecată, în procesele urgente, se stabilește cu cel puțin 5 zile înainte de data primirii citației.

Dreptul la apărare al recurentei nu a fost încălcat pentru că dosarul a avut fixate mai multe termene, recurentul a formulat apărări.

b) - instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești pentru a fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ.

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea unei cereri prin care să se stabilească dacă refuzul autorității a fost unul nejustificat, iar potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, acesta este asimilat unui act administrativ care poate fi cenzurat de către instanțele de contencios administrativ.

Nu s-a pus în discuție analiza caracterului justificat al refuzului de viză pentru că nu a existat o asumare a ordonatorului principal de credite pentru deschiderea de credite, iar modificările aduse O.G. nr. 119/1999, respectiv art. 21, prin O.G. nr. 8/2009, nu își au aplicabilitatea în speță pentru că au intrat în vigoare după refuzul M.J.L.C. de a deschide creditarea solicitată de reclamantă și nu se poate discuta despre controlul de legalitate al Curții de Conturi.

c) – nu sunt incidente în speță nici prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece instanța de fond a arătat motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția, precum și respingerea excepțiilor invocate.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a M.F.P. a fost soluționată corect de către instanța de fond pentru că exista identitate între persoana pârâtului în privința capătului doi de cerere, și cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății.

Reclamanta nici nu a susținut că ar exista un refuz nejustificat din partea M.F.P., dar dacă se constata refuzul nejustificat al M.J.L.C., M.F.P. putea fi obligat la deschiderea de credite.

Având în vedere că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vor fi admise recursurile declarate de M.J.L.C. (în prezent M.J.L.C.) și M.F.P., va fi modificată soluția instanței de fond, în sensul că acțiunea reclamantei va fi respinsă, ca neîntemeiată, și, pe cale de consecință, și cererea de intervenție în interes accesoriu formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.J.L.C. împotriva încheierii din 30 iulie 2009 a Curții de Apel București, ca nefondat.

Admite recursurile declarate de M.J.L.C. și M.F.P. împotriva sentinței nr. 2907 din 31 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2010.