ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5168/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta Curtea de Apel Târgu Mureș a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești să solicite pârâtului Ministerul Finanțelor Publice deschiderea de credite și repartizarea efectivă și retroactivă a fondurilor bugetare la Titlul I „cheltuieli de personal reclamantei" pentru suma de 656.190 RON spor de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru luna iunie și suma de 656.190 RON cu același titlu pentru luna iulie; obligarea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești de a solicita lunar deschiderea de credite pentru sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și de a le repartiza tribunalului; obligarea Ministerului Finanțelor Publice de a deschide credite bugetare pentru diferențele menționate la primul capăt al acțiunii.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în mod nelegal începând cu luna a VI-a nu s-au mai solicitat și nu s-a mai procedat la deschiderea de credite bugetare pentru sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în condițiile în care acest spor este un drept legal ce nu poate fi cenzurat de ordonatorul de credite, arătându-se că nu este vorba de un drept stabilit prin hotărâri judecătorești, ci de aplicarea unei dispoziții cuprinse într-o lege.

Prin sentința civilă nr. 942 din 23 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Curtea de Apel Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice; a obligat Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești să solicite Ministerului Finanțelor Publice deschiderea de credite a fondurilor bugetare la Titlului I „Cheltuieli de personal" pentru suma de 656.190 RON, reprezentând diferență spor de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru luna iunie și pentru suma de 656.190 RON, cu același titlu, pentru luna iulie; a obligat Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești să solicite lunar Ministerului Finanțelor Publice deschiderea de credite pentru sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și să repartizeze aceste sume reclamantei și a respins cererea de obligare a Ministerului Finanțelor Publice de deschidere de credite pentru diferențele salariale, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele: Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a refuzat în mod nejustificat să solicite deschiderea de credite bugetare pentru sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru lunile iunie și iulie, apreciind că plata acestui spor nu este posibilă în raport de dispozițiile legale existente, întrucât acest spor este un drept instituit prin lege, iar prin decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat că acest spor reglementat de O.G. nr. 83/2003 aprobată prin Legea nr. 334/2001 se datorează și pentru viitor, actele normative care îl reglementau nefiind abrogate în conformitate cu dispozițiile constituționale.

Instanța de fond a apreciat că în aceste condiții nu se poate nega existența acestei creanțe a judecătorilor din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș. S-a mai reținut de către instanță faptul că prin O.U.G. nr. 71/2009 se procedează la eșalonarea plății pentru o serie de datorii restante, nu la suspendarea plății unor drepturi curente, astfel încât în lunile iunie și iulie nu existau temeiuri pentru care să se refuze plata acestor drepturi salariale. Instanța a apreciat că aceleași argumente sunt valabile și pentru viitor, până la intrarea în vigoare a actului care a modificat modul de salarizare al magistraților, impunându-se ca și după luna iulie să se procedeze la solicitarea de deschidere a unor credite bugetare pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.

În ceea ce privește cererea de obligare a Ministerului Finanțelor Publice la deschiderea de credite, instanța a constatat că acest pârât nu a fost sesizat cu o cerere și nu a refuzat prin nici un act deschiderea unor astfel de credite, doar în măsura în care Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești formulează cererile de deschidere a creditelor pentru sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică fiind posibilă sancționarea refuzului Ministerului Finanțelor Publice de a soluționa în mod favorabil astfel de cereri. Față de aceste considerente, instanța de fond a admis primele două capete de cerere și a respins capătul de cerere formulat împotriva Ministerului Finanțelor Publice, ca inadmisibil.

Împotriva acestei hotărâri, pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de recurs formulate de către Ministerul Justiției se arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică întrucât, în mod greșit instanța de fond a reținut refuzul nejustificat de a solicita deschiderea de credite, în situația în care nu existau prevederi bugetare pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că refuzul ordonatorului principal de credite de a formula cererea de deschiderea de credite către Ministerul Finanțelor este întemeiat. Totodată recurentul a susținut că instanța de fond a pornit de la premisa greșită că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică face parte din salarii fără a contesta lipsa unui temei de drept substanțial apt să constituie izvorul juridic al drepturilor subiective invocate.

Astfel, consideră recurentul că la momentul pronunțării hotărârii atacate, instanța de fond trebuia să aibă în vedere dispozițiile Deciziei nr. 838/2009 a Curții Constituționale și să considere dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 ca fiind abrogate. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 C. proc. civ. În motivarea recursului promovat de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se susține în esență că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a Curții de Apel Târgu Mureș, având în vedere faptul că acesta în conformitate cu prevederile legale are calitatea de ordonator secundar de credite prin președinte, iar deschiderea de credite astfel cum este definită de dispozițiile art. 2 pct. 21 din Legea nr. 500/2002, pentru plata drepturilor salariale, este atribuția ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești. A susținut recurentul că în mod nelegal a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, arătând în acest sens că raportul juridic de drept public se formează între Ministerul Finanțelor Publice pe de o parte și ordonatorii principali de credite, respectiv ministere, invocând în sprijinul acestor susțineri dispozițiile Legii nr. 500/2002.

Totodată, recurentul a criticat sentința atacată arătând că deși instanța a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea Ministerului Finanțelor Publice la deschiderea de credite, instanța a admis în mod nelegal capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea Ministerului Justiției la solicitarea lunară de deschidere de credite, pornind de la premisa că, la data cererii toate condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, obligând astfel indirect Ministerul Finanțelor Publice la soluționare favorabilă a tuturor cererilor de deschidere de credite bugetare ce urmează a fi formulate de acest minister. Totodată, recurentul a apreciat ca fiind nelegală hotărârea atacată întrucât, în cauză, reclamanta nu a făcut dovada existenței în bugetul aprobat pentru anul 2009 a sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză sunt fondate și urmează a fi admise, pentru următoarele considerente. În fapt reclamanta–intimată Curtea de Apel Târgu Mureș are calitatea de ordonator secundar de credite, calitate în baza căruia a solicitat deschiderea de credite pentru luna iunie și iulie 2009 și în continuare pentru suma de 656.190 RON reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică. Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite a transmis la data de 3 iulie 2009 circulara, prin care se solicita retransmiterea cererilor de deschidere fără includerea sporului de 50%, iar ulterior s-a făcut deschiderea de credite fără includerea acestui spor.

Prin aceeași circulară depusă la dosarul cauzei s-a precizat că prin O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009, fondurile prevăzute la Titlul I al bugetului Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești „Cheltuieli de personal” au fost diminuate iar fondurile prevăzute prin Legea bugetului de stat pe anul 2009 la Capitolul „Alte sporuri”, reprezentând plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare au fost epuizate. Prin sentința atacată instanța de fond a apreciat că refuzul ordonatorului principal de credite respectiv Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești de a deschide credite pe luna iunie și iulie 2009 cu includerea sporului de 50% este nejustificat.

În analiza caracterului nejustificat, instanța a reținut inaplicabilitatea în speță a dispozițiilor ordonanței de urgență a guvernului fără a analiza în concret și apărările Ministerului Justiției referitoare la lipsa fondurilor în bugetul aprobat al acestui ordonator principal de credite. Potrivit dispozițiilor art. 14, 21 alin. (1) și (22) alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii de credite nu pot proceda la deschiderea de credite decât în măsura în care există prevedere bugetară, în legătură cu această sumă în capitolele și subcapitolele bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat, iar activitatea acestora privind încălcarea în limitele creditelor bugetare aprobate se verifică de către controlorii delegați potrivit dispozițiilor O.G.

nr. 119/1999. Întrucât sumele solicitate pentru plata sporului de 50% nu erau prevăzute în bugetul aprobat al ordonatorului principal de credite începând cu luna iulie 2009, refuzul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești de a proceda la deschiderea de credite bugetare pentru plata acestui spor, nu este nejustificat, iar soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2), (3) C. proc. civ. urmează a admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice și modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 942 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2010.