ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5168/2010

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta Curtea de

Apel Târgu Mureș a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției

și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești să solicite pârâtului Ministerul Finanțelor Publice deschiderea de credite

și repartizarea efectivă și retroactivă a fondurilor bugetare la Titlul I „cheltuieli

de personal reclamantei" pentru suma de 656.190 RON spor de risc și suprasolicitare

neuropsihică pentru luna iunie și suma de 656.190 RON cu același titlu pentru luna

iulie; obligarea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești de a

solicita lunar deschiderea de credite pentru sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică

și de a le repartiza tribunalului; obligarea Ministerului Finanțelor Publice de

a deschide credite bugetare pentru diferențele menționate la primul capăt al acțiunii.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că în mod nelegal începând cu luna a VI-a nu s-au mai solicitat

și nu s-a mai procedat la deschiderea de credite bugetare pentru sporul de risc

și suprasolicitare neuropsihică, în condițiile în care acest spor este un drept

legal ce nu poate fi cenzurat de ordonatorul de credite, arătându-se că nu este

vorba de un drept stabilit prin hotărâri judecătorești, ci de aplicarea unei dispoziții

cuprinse într-o lege.

Prin sentința civilă

nr. 942 din 23 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Curtea

de Apel Târgu Mureș, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministerul

Finanțelor Publice; a obligat Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești să

solicite Ministerului Finanțelor Publice deschiderea de credite a fondurilor bugetare

la Titlului I „Cheltuieli de personal" pentru suma de 656.190 RON, reprezentând

diferență spor de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru luna iunie și pentru

suma de 656.190 RON, cu același titlu, pentru luna iulie; a obligat Ministerul Justiției

și Libertăților Cetățenești să solicite lunar Ministerului Finanțelor Publice deschiderea

de credite pentru sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și să repartizeze

aceste sume reclamantei și a respins cererea de obligare a Ministerului Finanțelor

Publice de deschidere de credite pentru diferențele salariale, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Pârâtul Ministerul Justiției

și Libertăților Cetățenești a refuzat în mod nejustificat să solicite deschiderea

de credite bugetare pentru sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru

lunile iunie și iulie, apreciind că plata acestui spor nu este posibilă în raport

de dispozițiile legale existente, întrucât acest spor este un drept instituit prin

lege, iar prin decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat

că acest spor reglementat de O.G. nr. 83/2003 aprobată prin Legea nr. 334/2001 se

datorează și pentru viitor, actele normative care îl reglementau nefiind abrogate

în conformitate cu dispozițiile constituționale.

Instanța de fond a apreciat

că în aceste condiții nu se poate nega existența acestei creanțe a judecătorilor

din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș.

S-a mai reținut de către

instanță faptul că prin O.U.G. nr. 71/2009 se procedează la eșalonarea plății pentru

o serie de datorii restante, nu la suspendarea plății unor drepturi curente, astfel

încât în lunile iunie și iulie nu existau temeiuri pentru care să se refuze plata

acestor drepturi salariale.

Instanța a apreciat că

aceleași argumente sunt valabile și pentru viitor, până la intrarea în vigoare a

actului care a modificat modul de salarizare al magistraților, impunându-se ca și

după luna iulie să se procedeze la solicitarea de deschidere a unor credite bugetare

pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.

În ceea ce privește cererea

de obligare a Ministerului Finanțelor Publice la deschiderea de credite, instanța

a constatat că acest pârât nu a fost sesizat cu o cerere și nu a refuzat prin nici

un act deschiderea unor astfel de credite, doar în măsura în care Ministerul Justiției

și Libertăților Cetățenești formulează cererile de deschidere a creditelor pentru

sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică fiind posibilă sancționarea refuzului

Ministerului Finanțelor Publice de a soluționa în mod favorabil astfel de cereri.

Față de aceste considerente,

instanța de fond a admis primele două capete de cerere și a respins capătul de cerere

formulat împotriva Ministerului Finanțelor Publice, ca inadmisibil.

Împotriva acestei hotărâri,

pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice au declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs

formulate de către Ministerul Justiției se arată că sentința atacată este nelegală

și netemeinică întrucât, în mod greșit instanța de fond a reținut refuzul nejustificat

de a solicita deschiderea de credite, în situația în care nu existau prevederi bugetare

pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că refuzul

ordonatorului principal de credite de a formula cererea de deschiderea de credite

către Ministerul Finanțelor este întemeiat.

Totodată recurentul a

susținut că instanța de fond a pornit de la premisa greșită că sporul de risc și

suprasolicitare neuropsihică face parte din salarii fără a contesta lipsa unui temei

de drept substanțial apt să constituie izvorul juridic al drepturilor subiective

invocate.

Astfel, consideră recurentul

că la momentul pronunțării hotărârii atacate, instanța de fond trebuia să aibă în

vedere dispozițiile Deciziei nr. 838/2009 a Curții Constituționale și să considere

dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 ca fiind abrogate.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 C. proc. civ.

În motivarea recursului

promovat de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se susține în esență că în mod nelegal instanța de

fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a Curții de Apel Târgu

Mureș, având în vedere faptul că acesta în conformitate cu prevederile legale are

calitatea de ordonator secundar de credite prin președinte, iar deschiderea de credite

astfel cum este definită de dispozițiile art. 2 pct. 21 din Legea nr. 500/2002,

pentru plata drepturilor salariale, este atribuția ordonatorului principal de credite,

respectiv Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.

A susținut recurentul

că în mod nelegal a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive

a Ministerului Finanțelor Publice, arătând în acest sens că raportul juridic de

drept public se formează între Ministerul Finanțelor Publice pe de o parte și ordonatorii

principali de credite, respectiv ministere, invocând în sprijinul acestor susțineri

dispozițiile Legii nr. 500/2002.

Totodată, recurentul a

criticat sentința atacată arătând că deși instanța a admis excepția inadmisibilității

capătului de cerere privind obligarea Ministerului Finanțelor Publice la deschiderea

de credite, instanța a admis în mod nelegal capătul de cerere prin care s-a solicitat

obligarea Ministerului Justiției la solicitarea lunară de deschidere de credite,

pornind de la premisa că, la data cererii toate condițiile prevăzute de lege sunt

îndeplinite, obligând astfel indirect Ministerul Finanțelor Publice la soluționare

favorabilă a tuturor cererilor de deschidere de credite bugetare ce urmează a fi

formulate de acest minister.

Totodată, recurentul a

apreciat ca fiind nelegală hotărârea atacată întrucât, în cauză, reclamanta nu a

făcut dovada existenței în bugetul aprobat pentru anul 2009 a sumelor reprezentând

sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând sentința atacată,

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât

și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursurile formulate în cauză sunt fondate și urmează a fi admise, pentru următoarele

considerente.

În fapt reclamanta–intimată

Curtea de Apel Târgu Mureș are calitatea de ordonator secundar de credite, calitate

în baza căruia a solicitat deschiderea de credite pentru luna iunie și iulie 2009

și în continuare pentru suma de 656.190 RON reprezentând sporul de risc și suprasolicitare

neuropsihică.

Ministerul Justiției,

în calitate de ordonator principal de credite a transmis la data de 3 iulie 2009

circulara, prin care se solicita retransmiterea cererilor de deschidere fără includerea

sporului de 50%, iar ulterior s-a făcut deschiderea de credite fără includerea acestui

spor.

Prin aceeași circulară

depusă la dosarul cauzei s-a precizat că prin O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea

bugetară pe anul 2009, fondurile prevăzute la Titlul I al bugetului Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești „Cheltuieli de personal” au fost diminuate

iar fondurile prevăzute prin Legea bugetului de stat pe anul 2009 la Capitolul „Alte

sporuri”, reprezentând plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare au fost

epuizate.

Prin sentința atacată

instanța de fond a apreciat că refuzul ordonatorului principal de credite respectiv

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești de a deschide credite pe luna iunie

și iulie 2009 cu includerea sporului de 50% este nejustificat.

În analiza caracterului

nejustificat, instanța a reținut inaplicabilitatea în speță a dispozițiilor ordonanței

de urgență a guvernului fără a analiza în concret și apărările Ministerului Justiției

referitoare la lipsa fondurilor în bugetul aprobat al acestui ordonator principal

de credite.

Potrivit dispozițiilor

art. 14, 21 alin. (1) și (22) alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele

publice, ordonatorii de credite nu pot proceda la deschiderea de credite decât în

măsura în care există prevedere bugetară, în legătură cu această sumă în capitolele

și subcapitolele bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat, iar activitatea

acestora privind încălcarea în limitele creditelor bugetare aprobate se verifică

de către controlorii delegați potrivit dispozițiilor O.G. nr. 119/1999.

Întrucât sumele solicitate

pentru plata sporului de 50% nu erau prevăzute în bugetul aprobat al ordonatorului

principal de credite începând cu luna iulie 2009, refuzul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești de a proceda la deschiderea de credite bugetare pentru

plata acestui spor, nu este nejustificat, iar soluția instanței de fond a fost dată

cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Având în vedere aceste

considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2), (3)

C. proc. civ. urmează a admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și

Ministerul Finanțelor Publice și modifică sentința atacată în sensul că respinge

acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile

nr. 942 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 23 noiembrie 2010.