ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1334/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1334/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra

recursurilor de față, pe baza materialului și lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Vrancea, secția penală, prin sentința penală nr. 346 din 23

decembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 1344/91/2009, a condamnat pe

inculpații C.A. (cetățean român, fără antecedente

penale, mecanic) și M.M.N. (cetățean român, fără antecedente

penale, sudor) la pedepse de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., aplicând și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu reținerea art. 74 lit. a), c) C.

pen., art. 76 lit. a) C. pen.

Prin aceeași

sentință penală s-a dispus, în temeiul art. 86

1

C.

pen. și art. 86

2

C. pen., suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei de către inculpatul M.M.N. pe un termen de

încercare de 6 ani, stabilindu-se ca organ de supraveghere Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.

În conformitate cu art.

71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei

accesorii.

Potrivit art. 350 C.

proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M.M.N.,

dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză,

deducându-se prevenția de la 19 martie 2009 până la data punerii

efective în libertate.

În cazul inculpatului

C.A. s-a menținut starea de arest, iar conform art. 88 C. pen. s-a dedus

din pedeapsa aplicată prevenția inculpatului din 19 martie 2009. Prin

aceeași sentință, s-a dispus ca inculpatului M.M.N. să se

supună măsurilor de supraveghere prevăzute în art. 86

3

C. pen., stabilindu-se ca inculpatul să urmeze un program educativ

specific, organizat de către Serviciul de probațiune de pe lângă

Tribunalul Vrancea și s-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen.

S-a dispus, în baza art.

17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, confiscarea de la

inculpați a cantității de droguri de mare risc, ce a fost

consemnată în dovada din 26 martie 2009, a ambalajelor folosite la transportul drogurilor, iar în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din

aceeași lege s-a dispus distrugerea cantității de droguri de

mare risc, ce a fost confiscată, conform art. 17 din Legea nr. 143/2000,

cu excepția contraprobelor.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a telefoanelor mobile

și a cartelelor indisponibilizate, iar conform art. 189 și

următoarele C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

Instanța a fost

sesizată prin rechizitoriul nr. 317/D/P/2008 Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., consecutiv

căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen., s-a și învestit cu judecarea

cauzei în vederea tragerii la răspundere a inculpaților C.A. și

M.M.N. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de

droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, la data de 18 martie 2009, în

incinta unei stații P. - Partener R., situată pe Drumul European 85,

în apropierea localității Râmnicu Sărat, județul

Buzău, au fost prinși în flagrant în timp ce vindeau investigatorilor

sub acoperire, precum și colaboratorului acestora, cantitatea de 11.245

comprimate MDMA (ecstasy) – droguri de mare risc.

Hotărând

soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnarea, în conformitate cu

dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea

cercetării judecătorești, în condițiile art. 288 - art. 291

C. proc. pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la

urmărirea penală și alte probe noi, acte în circumstanțiere

- instanța fondului a examinat și apreciat materialul probator,

confirmând existența faptelor ilicite deduse judecății și

vinovăția penală a autorilor acestora, în care sens a

reținut următoarele:

La 16 martie 2009,

numitul I.M. - care, la data respectivă era cercetat într-o cauză

privind traficul de droguri, a solicitat audierea sa de către procuror, în

vederea formulării unui denunț în temeiul art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În declarația

dată, I.M., a arătat că, numiții C.Ț. și R., sunt

persoane implicate în trafic de droguri, sens în care dețin în vederea

vânzării, cantitatea de aproximativ 2 kilograme heroină, la prețul de 16.000 euro/kilogram și cantitatea de aproximativ

10.000 comprimate ecstasy la prețul de aproximativ: 1 euro/2-3 pastile

ecstasy.

În aceeași

declarație, I.M. a susținut că persoanele respective ar

intenționa să vândă aceste droguri de mare risc în perioada

imediat următoare, respectiv în perioada 16 martie 2009 - 26 martie 2009,

tranzacție ce urma să aibă loc la jumătatea distanței

dintre municipiul Focșani, județul Vrancea și București.

În urma

investigațiilor efectuate, au fost identificate cele două persoane,

astfel, numitul R. în persoana inculpatului C.A. și C.Ț., în persoana

lui C.C.E.

De asemenea, tot ca

urmare a investigațiilor, s-a stabilit că, membrii acestei

grupări infracționale urmau să încheie, în scurt timp, o

tranzacție, având ca obiect cantitățile de aproximativ 15.000

comprimate ecstasy și 2 kilograme heroină.

În vederea

procurării cantităților de 2 kilograme heroină și a 20.000 de comprimate de ecstasy și pentru identificarea

membrilor rețelei de traficanți de droguri, prin Ordonanța nr. 317/D/P/2008

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

autorizat folosirea investigatorilor sub acoperire cât și a

colaboratorilor.

De asemenea, s-au

autorizat interceptări telefonice cât și procurarea de către

colaborator a cantității de 20.000 comprimate „ecstasy și 3 kilograme heroină de C.Ț. și R.

Anterior datei de 18

martie 2009 - data flagrantului, cât și-n ziua respectivă între

colaboratorul M.Ș. și inculpatul C.A. (R.) au avut loc mai multe

întâlniri cât și convorbiri telefonice, prin care cei doi au stabilit

locul, data și prețul pentru tranzacționarea drogurilor de mare

risc.

O astfel de întâlnire

a avut loc într-un restaurant din București, unde alături de

colaboratorul M.Ș. și inculpatul C.A., a fost prezent și

martorul C.C.E. zis C.Ț.

Așadar, urmare

celor stabilite atât cu ocazia întâlnirilor cât și la telefon, la data de

18 martie 2009 în apropierea municipiului Râmnicu Sărat, în incinta unei

stații de benzină Partener R. au fost prinși în flagrant

inculpații C.A. zis R. și M.M.N., în timp ce oferea spre vânzare

investigatorilor sub acoperire și colaboratorului acestora,

autorizați în cauză, cantitatea de 11.254 comprimate rotunde de

culoare roz cu loggo-ul D.G., în schimbul sumei de 54.000 euro, comprimatele

fiind introduse în 2 sticle de plastic de 2 litri, una cu eticheta B. și alta cu eticheta B.

Situația de fapt

așa cum a fost stabilită rezultă din: procesul verbal de

constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale întocmite de

către investigatorii sub acoperire, declarațiile martorilor C.S., C.C.E.

zis C.Ț., a colaboratorului M.Ș., precum și din

declarațiile celor doi inculpați, date atât la urmărirea

penală cât și-n cursul cercetării judecătorești,

raport de constatare tehnico-științifică.

În drept, faptele

inculpatului C.A. zis R. și M.M.N., așa cum au fost reținute,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de

mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

text de lege în baza căreia vor fi condamnați.

La individualizarea

sancțiunilor penale, în conformitate cu art. 72 și următoarele C.

pen., instanța fondului a avut în vedere circumstanțele reale și

personale în cauză, sens în care a acordat o importanță mai mare

modalităților și împrejurărilor în care au acționat

inculpații, dar și profilului moral al acestora, criterii ce au

condus la o atenuare a răspunderii penale.

Cu privire la

împrejurări, s-a reținut că inculpatul C.A., ca urmare a

denunțului formulate de I.M., a fost contactat de către colaboratorul

M.Ș. întrebându-l dacă poate să-i facă rost de pastile

ecstasy. Anterior datei când s-a realizat flagrantul, cei doi s-au întâlnit de

două ori discutând aceeași problemă, și-n prezența

martorului C.E.

De precizat că,

la data discuțiilor, inculpatul C.A. nu era în posesia drogurilor de mare

risc.

În continuare, M.Ș.,

pe aceeași problemă, a insistat cu telefoane la inculpatul C.A.,

care, așa cum s-a reținut și-n rechizitoriu, în după-amiaza

zilei de 18 martie 2009, în jurul orelor 13

00

-13

30

s-a

întâlnit întâmplător în municipiul Focșani, cu un prieten, respectiv

inculpatul M.M.N., căruia din „vorbă în vorbă, i-a spus că

a sunat un băiat din București, care s-a arătat interesat

să cumpere droguri, la care nu a primit nici un răspuns”.

Abia după 2-3

ore, respectiv în jurul orelor 15

30

, inculpatul M.M.N. l-a sunat pe

inculpatul C.A., propunându-i o întâlnire, pentru a discuta personal.

Așadar, s-a

putut constata inexistența unei rețele de distribuire a drogurilor pe

de o parte, iar pe de altă parte, acțiunea celor doi nu a avut efect,

nu a produs rezultate, în sensul că nu a ajuns la consumatori,

datorită, într-adevăr, intervenției preventive a organelor de

poliției.

Ori, tocmai aceste

împrejurări în care s-a acționat, s-a apreciat că pot duce la o

atenuare a răspunderii penale a celor doi inculpați.

De asemenea, la

stabilirea pedepsei, s-a avut în vedere și persoana inculpaților, în

sensul că, în fișa de cazier judiciar nu apar cu antecedente penale,

pe parcursul procesului penal au avut o conduită sinceră, au

recunoscut și regretat faptele; de asemenea, s-a avut în vedere vârsta

lor, faptul că sunt părinți și au în întreținere câte

un copil minor.

Prin urmare,

instanța a reținut în favoarea inculpaților circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., și în consecință s-a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. c) C. pen., pedeapsa

urmând a fi stabilită în limitele prevăzute de acest text de lege,

însă cu executare în penitenciar – pentru inculpatul C.A.

De asemenea, în baza art.

350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului C.A., iar

în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestul preventiv,

începând cu 19 martie 2009, la zi.

În ceea ce privește

inculpatul M.M.N. pe lângă aceste criterii, s-a avut în vedere și

situația precară a familiei sale, concubina sa - C.J. nu este

înregistrată cu venituri la Administrația Financiară a Primăriei municipiului Focșani și astfel

este în imposibilitate de a se ocupa de creșterea și

întreținerea minorei S.M., minoră rezultată din relațiile

de concubinaj dintre cei doi.

S-a avut în vedere

și faptul că prezența inculpatului M.M.N. în Olanda nu are nici

o legătură cu o anumită rețea de traficanți de

droguri, țară în care își desfășoară activitatea

ca sudor, la o firmă particulară.

Raportat la aceste

împrejurări, s-a apreciat că educarea inculpatului M.M.N. poate fi

realizată și fără executarea efectivă a pedepsei,

termenul de încercare, ce urmează a fi stabilit, considerându-se că

va fi suficient pentru asigurarea unei conduite corecte pe viitor.

Prin urmare, pentru

acest inculpat s-a făcut aplicarea art. 86

1

, art. 86

2

C. pen. și s-a stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.

În ceea ce

privește pedepsele accesorii ce au fost aplicate inculpaților C.A. și

M.M.N., s-a reținut că natura faptelor săvârșite și

circumstanțele personale ale acestora conduc la concluzia unei

nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege cu mențiunea că, pentru inculpatul M.M.N., se va

dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata

suspendării executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 75 alin.

(5) C. pen.

amintite au declarat apeluri în termen Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial

Vrancea și inculpații C. (B.) A. și M.M.N., aducând critici

soluției cu privire la legalitate și temeinicie.

În apelul formulat,

D.I.I.C.O.T. a invocat greșita individualizare judiciară a pedepsei,

sub aspectul reținerii nejustificate a circumstanțelor atenuante

judiciare, cu consecința coborârii pedepselor sub minimul special

prevăzut de lege, dar și al greșitei modalități de

executare a pedepsei stabilite inculpatului M.M.N.

S-a arătat

că la stabilirea pedepselor, instanța fondului ar fi trebuit să

aibă în vedere în integralitate criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gravitatea deosebită a

faptelor, ce decurge din natura acestora, împrejurările comiterii,

limitele de pedeapsă fixate de lege și persoana inculpaților,

context în care s-ar fi impus a se ține seama că inculpații au

traficat o cantitate importantă de droguri de mare risc, respectiv 11.245

comprimate MDMA, iar în urma vânzării ar fi urmat să obțină

suma de 54.000 euro.

Cei doi

inculpați, care au adoptat un mod de operare „ermetic”, au putut fi

identificați, iar acțiunile lor stopate doar ca urmare a unui

denunț și prin folosirea unor mijloacele specifice de

investigație, respectiv autorizarea investigatorului sub acoperire și

a colaboratorului acestuia, precum și autorizarea interceptării

convorbirilor telefonice, reușindu-se infiltrarea în grup a unor

lucrători de poliție judiciară și, în final, prinderea în

flagrant.

În condițiile în

care organele de urmărire penală nu ar fi identificat la timp

persoanele implicate în activitatea ilicită de trafic de droguri de mare

risc, cantitatea importantă de comprimate de MDMA de ecstasy ar fi ajuns

să fie comercializată spre consum, acest lucru având consecințe

negative asupra stării de sănătate a persoanelor.

Recunoașterea

faptelor de către inculpați nu poate fi reținută ca și

circumstanță atenuantă în condițiile în care aceștia a

fost puși în fața unor dovezi incontestabile ale vinovăției

lor, fiind prinși în flagrant. De altfel, declarațiile sincere ale

inculpaților nu au servit nemijlocit la stabilirea adevărului în

cauză.

În motivarea

sentinței de fond, ceea ce a atras atenția în argumentarea

instanței este afirmația în sensul că acțiunea

inculpaților nu a avut efect, datorită intervenției preventive a

organelor de poliție, împrejurare ce poate duce la o atenuare a

răspunderii celor doi inculpați.

Contrar celor

reținute de prima instanță s-a apreciat că tocmai aceste

împrejurări impun o sancționare mai aspră a inculpaților,

corespunzător gravității concrete a faptelor lor.

Toate

împrejurările constând în conduita bună a inculpaților înainte

și după săvârșirea infracțiunilor, în

modalitățile arătate de art. 74 alin. (1) lit. a) și c)

și alin. (2) C. pen. trebuie luate în considerare la aplicarea pedepselor

între limitele prevăzute de lege, sens în care s-a solicitat

înlăturarea dispozițiilor art. 74, art. 76 C. pen.

În ceea ce

privește aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., în

cazul inculpatului M.M.N., pentru aceleași motive s-a apreciat că

stabilirea acestei modalități de executare nu se justifică,

instanța dând eficiență dublă împrejurărilor

reținute ca și circumstanțe atenuante.

Prin modalitatea de

executare dispusă, pedeapsa aplicată inculpatului nu este în

măsură să asigure reeducarea acestuia, motiv pentru care s-a

solicitat aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție.

Față de

considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 379 alin. (1) pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., s-a solicitat instanței de control judiciar admiterea

apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei

hotărâri temeinice și legale de condamnare a inculpaților la

pedepse cuprinse între limitele speciale prevăzute de lege și în

regim de detenție, în sensul motivelor invocate.

În apelul formulat

inculpatul M.M.N. a arătat următoarele:

- că

instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale,

anume achitarea sa în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în

referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.;

- hotărârea

instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția de condamnare a inculpatului;

- că

cercetările efectuate în cauză nu au un caracter complet, în

speță că nu s-au stabilit împrejurările concrete în care

drogurile au fost introduse în țară din Olanda;

- că în mod

greșit s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a telefoanelor

mobile în condițiile în care nu s-a făcut dovada că acestea au

fost folosite efectiv și nemijlocit la săvârșirea

infracțiunii.

A solicitat achitarea,

conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C.

proc. pen. și în subsidiar, acordarea de efecte sporite

circumstanțelor atenuante judiciare și coborârea pedepsei până

la un cuantum care să facă posibilă înlăturarea pedepsei

complementare și schimbarea modalității de executare a pedepsei

principale în suspendare condiționată a executării pedepsei.

În apelul formulat,

inculpatul C. (B.) A. a criticat soluția instanței de fond sub

aspectul modalității de executare și arătând că s-a

făcut în mod greșit o diferență de individualizare între el

și inculpatul M.M.N.

A solicitat să i

se aplice o pedeapsă orientată către minim, dându-se o mai mare

eficiență circumstanțelor atenuante judiciare, într-o modalitate

neprivativă de libertate, deoarece este divorțat, are în

întreținere un copil cu handicap și o mamă în vârstă

și bolnavă.

Curtea, verificând

sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosarul

cauzei și a probelor noi în apel, în raport cu motivele de nelegalitate

și netemeinicie invocate de procuror și inculpat, dar și din

oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse

judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C.

proc. pen. a constatat următoarele, prin Decizia nr. 130 din 11 octombrie

2010:

1) Apelul D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Vrancea este fondat sub aspectul reținerii de

circumstanțe atenuante judiciare în sarcina inculpaților, care au

avut ca efect coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege

și a unei greșite modalități de individualizare a pedepsei

aplicate inculpatului M.M.N.

Instanța de fond

nu a motivat de ce a ales pentru inculpatul M.M.N. ca modalitate de executare

suspendarea sub control judiciar, iar pentru inculpatul C. (B.) A., pentru

aceeași faptă săvârșită în aceleași

împrejurări, sancționată cu aceeași pedeapsă, ca

modalitate de executare închisoarea cu executare efectivă.

Faptele

inculpaților sunt extrem de grave, situație în care, așa cum s-a

arătat în doctrina și practica judiciară, instanța poate

refuza acordarea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei

aplicate sub minimul special prevăzut de lege.

Inculpații au

fost prinși în flagrant la data de 18 martie 2009, în incinta unei

benzinării P. din municipiul Râmnicu-Sărat, în urma unui flagrant

realizat de ofițerii D.I.I.C.O.T., în timp ce încercau să vândă

unui colaborator sub acoperire două peturi de 2 litri ce conțineau cantitatea de 11.245 pastile MDMA E., drog de mare risc, a cărei

valoare pe „piața neagră” se ridica la aproximativ 54.000 euro.

Faptele sunt extrem

de grave prin implicațiile pe care le-ar fi putut produce în rândul

populației, dacă drogurile ar fi fost distribuite și consumate, E.

făcând parte din categoria drogurilor de mare risc, cunoscut fiind că

acesta are efecte nefaste asupra sănătății persoanei,

producând, în special, leziuni pe creier.

Față de

cantitatea mare de pastile E. traficate în vederea vânzării, de valoarea

acesteia, de natura drogului („drog de mare risc”), Curtea a apreciat că

nu se impune acordarea de circumstanțe atenuante judiciare și

coborârea pedepsei sub minimul special.

Dimpotrivă,

faptele au un caracter grav, astfel că s-a impus majorarea pedepselor

aplicate inculpaților astfel încât ele să se situeze în limitele

prevăzute de lege.

Având în vedere

circumstanțele personale ale inculpaților dar și

împrejurările comiterii faptelor, Curtea a apreciat că scopul

pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins față de

inculpați prin aplicarea unei pedepse orientate către minimul special

prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite, în regim

privativ de libertate.

Având în vedere

că flagrantul a fost realizat pe raza municipiului Râmnicu Sărat,

județul Buzău, competentă de a soluționa cauza în

primă instanță ar fi revenit Tribunalului Buzău,

instanță competentă teritorial.

Deoarece această

excepție nu a fost invocată până la citirea actului de sesizare,

în fața primei instanțe (Tribunalul Vrancea) conform art. 39 alin.

(2) C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei rămâne

câștigată Curții de Apel Galați.

2) Apelurile

inculpaților C. (B.) A. și M.M.N. sunt parțial fondate.

Apelul inculpatului C.

(B.) A. este fondat pentru motivul vizând crearea unei discriminări între

el și inculpatul M.M.N. în ceea ce privește modalitatea de executare

a pedepsei aplicate de către instanța de judecată și în

ceea ce privește confiscarea specială a telefoanelor mobile și

cartelelor sim ce îi aparțineau.

Apelul inculpatului M.M.N.

este, de asemenea, fondat în ceea ce privește greșita confiscare

specială a telefoanelor mobile și a cartelelor sim ce îi

aparțineau.

Pentru ambii inculpați,

nu s-a făcut dovada că infracțiunile pe care aceștia le-au

comis nu se puteau săvârși și în altă modalitate, decât

prin intermediul telefoanelor mobile, cu alte cuvinte că telefoanele

mobile au fost un mijloc indispensabil săvârșirii infracțiunii.

Apelurile

inculpaților au fost admise sub acest aspect și în baza prevederilor art.

357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. să se dispună restituirea

către aceștia a respectivelor bunuri, după rămânerea

definitivă a hotărârii.

Celelalte motive de

apel ale inculpaților s-au dovedit nefondate din următoarele

considerente:

a) Cu privire la

motivele de apel ale inculpatului M.M.N., Curtea a avut în vedere

următoarele:

- nu se impune

achitarea inculpatului în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Cu ocazia

flagrantului organizat la data de 18 martie 2009, în incinta stației P. din

localitatea Râmnicu Sărat, județul Buzău au fost depistați

inculpații C. (B.) A., M.M.N. și C.C.E.

Față de C.C.E.

cauza a fost disjunsă prin rechizitoriul nr. 317/D/P/2008 din 11 mai 2009

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, astfel încât

instanța trebuie să judece în limitele învestirii, conform art. 317 C.

proc. pen.

Participația

inculpatului M.M.N. este probată cu declarațiile martorilor A.G.F., A.I.,

a colaboratorului investigator sub acoperire M.Ș., rapoartele investigatorilor

sub acoperire A.M. și C.D., proces-verbal de constatare a

infracțiunii flagrante, precum și din rapoartele de investigații

din care rezultă că inculpatul M.M.N. a lucrat o perioadă în

Olanda și este posibil ca el să fi introdus drogurile în

țară, în mod fraudulos.

- hotărârea

instanței de fond cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția de condamnare a inculpatului. În măsura în care situația

de fapt reținută în rechizitoriu s-a confirmat pe durata

cercetării judecătorești, s-a constatat că temeiurile de

fapt și de drept avute în vedere s-au menținut, iar instanța de

fond a apreciat că nu au apărut fapte și împrejurări noi,

care să conducă la existența unei alte situații de fapt

și că reținând această stare de fapt se impune condamnarea

inculpatului;

- în cauză nu se

impunea restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, în

vederea stabilirii în mod concret a împrejurărilor în care drogurile au

fost aduse în țară din Olanda.

Flagrantul din data

de 18 martie 2009 s-a realizat ca urmare a denunțului făcut în

condițiile art. 10 Legea nr. 143/2000 de către I.M. zis M., cercetat

în Dosarul nr. 28/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare

risc, constituirea unui grup infracțional organizat și spălare

de bani.

De asemenea, cauza a

fost disjunsă față de C.C.E., între altele, tocmai pentru

continuarea cercetărilor și stabilirii modului concret în care

drogurile au pătruns în România.

Deloc de neglijat

este și specificul acestui gen de infracțiuni, deoarece odată

prinși, infractorii refuză să dezvăluie anchetatorilor

sursele de aprovizionare, persoanele de contact și sursele de

distribuție, sens în care legiuitorul a introdus, prin art. 10 din Legea nr.

143/2000, posibilitatea ca cei care colaborează cu organele de

anchetă să poate beneficia de reducerea pedepsei.

Inculpatul a avut o

atitudine de nerecunoaștere a faptei săvârșite și nu a

colaborat cu organele de anchetă.

b) Cu privire la

apelul inculpatului C. (B.) A. de acordare de efecte sporite

circumstanțelor atenuante judiciare și de schimbare a

modalității de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că acest

motiv este nefondat.

Așa cum s-a

arătat arătat, faptele sunt deosebit de grave raportat la cantitatea

mare de pastile E. traficate, la valoarea acestora, la natura drogului (drog de

mare risc) la urmările pe care le-ar fi putut produce asupra

sănătății populației dacă drogul ar fi ajuns în

consum.

De asemenea,

deși în aparență inculpatul a recunoscut fapta, deoarece a fost

surprins în flagrant, în realitate nu a dezvăluit în concret modul în care

a ajuns în posesia drogurilor și sursa lor de proveniență.

Față de

aceste împrejurări, Curtea a înlăturat acordarea circumstanțelor

atenuante judiciare și va proceda la majorarea pedepsei aplicate

inculpatului.

Așa fiind

și văzând prevederile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Curtea a

admis apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial

Vrancea și de către inculpații C. (B.) A. și M.M.N. împotriva

sentinței penale nr. 346 din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea.

A desființat

sentința penală atacată și în rejudecare a majorat

pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunile deduse

judecății, apreciind că scopul educativ al pedepsei nu poate fi

atins față de inculpați decât prin privare efectivă de

libertate, sens în care a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pentru inculpatul C. (B.)

A. a menținut starea de arest preventiv și a dedus din pedeapsa

aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 19

martie 2009 la zi.

Pentru inculpatul M.M.N.

a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive de la 19 martie 2009 la 23 decembrie 2009.

În baza art. 17 din Legea

nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială a drogurilor.

În baza art. 18 din Legea

nr. 143/2000 a dispus distrugerea acestor droguri, cu excepția

contraprobelor.

În baza art. 357 alin.

(2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpați,

după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, a

telefoanelor mobile și a cartelelor SIM ridicate de organele de

poliție.

În baza art. 89 - art.

191 C. proc. pen., Curtea a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata

către stat de cheltuieli judiciare la fond.

amintite au declarat recursuri, în termen, inculpații B. (fost C.) A. și

M.M.N., invocând drept cazuri de casare a hotărârii pronunțate în

cauză dispozițiile art. 385

9

pct. 10 și pct. 18 C.

proc. pen., iar în plan subsidiar cazul de casare circumscris prevederilor art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Astfel, în cuprinsul

motivelor de recurs formulate în scris de recurentul inculpat M.M.N. s-a

arătat că ambele hotărâri sunt nelegale și netemeinice,

existând o diferență izbitoare între acestea, atât sub aspectul

cuantumului pedepsei aplicate, cât și a modalității de executare,

aceasta datorându-se în principal unei insuficiente cercetări

judecătorești pentru aflarea adevărului, instanțele

manifestând lipsă de rol activ în administrarea și aprecierea

judicioasă a probelor, fiind încălcate dispozițiile art. 3

și art. 4 C. proc. pen. cu referire la art. 287 C. proc. pen.

S-a învederat în sprijinul

celor susținute că, deși pe parcursul procesului inculpatul M.M.N.

a solicitat instanțelor efectuarea unor noi analize a pastilelor ecstasy

ridicate de către organele de urmărire penală, existând

suspiciunea motivată că acestea nu ar conține substanța

activă incriminată de lege ca fiind interzisă deținerii, o

asemenea cerere nu a fost satisfăcută, deși proba era

concludentă, utilă cauzei, argumentându-se că sub aspectul

întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri

concentrația de metamfetamină existentă în cadrul pastilelor

transportate de către inculpați și aduse în țară ori

puritatea substanței nu au relevanță.

În baza raportului de

expertiză aflat la dosarul cauzei reiese că o probă ar

conține cofeină, CP și 3,4 MDMA cu o concentrație a

acesteia din urmă de 0,16%, ia a doua probă ar conține

cofeină, CPP și 3,4 MDMA cu o concentrație a acesteia din

urmă de 0,09%, ceea ce echivalează cu o cantitate de

substanță activă incriminată infimă, indicând

posibilitatea ca pastilele să fi putut fi contaminate prin manipulare în

diferite condiții de la producerea lor și până la efectuarea analizei

chimice.

În atare

împrejurări, s-a apreciat că se impunea cu necesitate efectuarea unei

noi expertize în cadrul I.N.E.C. pendinte de M.J., cu ridicarea probelor

și a contraprobelor.

Pe de altă

parte, inculpatul M.M.N., prin apărătorul său ales, a criticat

incompleta cercetare judecătorească efectuată în cauză,

prin prisma faptului că nu au fost audiați toți martorii, respectiv

martorul sub acoperire M.Ș. și martorul asistent A.I.

În fine, recurentul

inculpat a criticat soluțiile dispuse în cauză, arătând că

s-a comis o gravă eroare de fapt, prin aprecierea defectuoasă a unor

probe, cu referire expresă la examinările de laborator, precum

și cu privire la circumstanțele reale și personale ale

inculpatului, cu consecința unei greșite condamnări.

În subsidiar, s-a

invocat greșita individualizare judiciară a pedepsei prin aplicarea

unei pedepse extrem de aspre, de către instanța de apel, comparativ

cu pedeapsa stabilită de instanța fondului, fără a se

ține seama de circumstanțele personale ale inculpatului,

circumstanțe ce-i sunt favorabile.

Recurentul inculpat B.

(fost C.) A. a invocat, de asemenea, cazul de casare vizând greșita

individualizare a pedepsei aplicate apreciate ca fiind mult prea aspră,

precum și necesitatea reanalizării comprimatelor de ecstasy ridicate

în cauză.

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs invocate de inculpați și circumscrise

cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10, 18 și

14 C. proc. pen. - pe baza materialului probator aflat în dosarul cauzei

și a înscrisurilor noi depuse în recurs constând în acte în

circumstanțiere - constată următoarele:

Solicitarea

inculpatului de a se dispune efectuarea unei noi expertize de profil de

către I.C.C. din cadrul M.J. în scopul identificării

purității și concentrației de metamfetamină

existentă în cadrul pastilelor ridicate nu poate fi primită de Înalta

Curte, în contextul în care dispozițiile art. 385

14

C. proc.

pen. prevăd că instanța de recurs verifică hotărârea

atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei

și a oricăror înscrisuri noi prezentate la instanța de recurs.

Examinând

aceeași critică - a neefectuării expertizei solicitate - din

perspectiva cazului de casare invocat, anume art. 385

9

pct. 10 C.

proc. pen., dar și al celui circumscris art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen., se impun următoarele precizări:

Probele administrate

pe parcursul procesului penal, necesare și suficiente pentru aflarea

adevărului în cauză cu privire la faptele inculpaților,

încadrarea lor juridică, atestă netemeinicia acestor motive de casare

invocate, în acest sens participația penală a inculpaților fiind

dovedită fără vreun dubiu, iar existența stării de

fapt reținută prin actul de trimitere în judecată fiind

confirmat de cercetarea judecătorească efectuată în mod complet.

Cazul de casare prevăzut

în art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. privește omisiunea

instanței de a se pronunța asupra unei fapte reținute în sarcina

inculpaților din actul de sesizare, fie cu privire la unele probe

administrate, fie asupra unor cereri esențiale pentru părți de

natură a garanta drepturile lor și de a influența soluția

procesului.

Referitor la

omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la unele probe

administrate, Înalta Curte constată că instanțele au examinat în

mod corespunzător probele cauzei, pronunțându-se asupra acestora.

De asemenea, nu se

identifică omisiunea instanței de a se pronunța asupra unor

cereri esențiale pentru părți, de natură a garanta

drepturile lor și a influența soluția, în condițiile în

care cererile inculpaților pentru administrarea probei cu o nouă

expertiză de profil privind pastilele de ecstasy a fost respinsă

motivat și justificat, în cauză apreciindu-se, corect, că o

nouă expertiză nu prezintă relevanță juridică,

concluziile celei efectuate inițial fiind clare, certe, neechivoce.

În ceea ce

privește comiterea unei grave erori de fapt printr-o deficitară

evaluarea a probatoriului cauzei, vizând în mod expres examinările de

laborator, astfel cum pretind recurenții inculpați, Înalta Curte

expune:

Eroarea de fapt

există atunci când situația de fapt stabilită prin

hotărârea atacată este contrară probelor dosarului. Prin urmare,

într-o asemenea ipoteză, instanța a reținut o anumită

situație de fapt, pe baza probelor administrate în cauză, însă

din probe rezultă o altă situație de fapt.

Eroarea de fapt se

conturează și atunci când situația de fapt stabilită prin

hotărârea atacată nu e confirmată de probe, așa încât ea nu

privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele

reținute de instanță și conținutul real al probelor,

prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o

susține.

În fine, pentru a

constitui motiv de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă,

să fie esențială, în sensul că a influențat

soluția pronunțată în cauză, având drept

consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de

condamnare.

În cauza de

față, Înalta Curte constată, contrar susținerilor

recurenților inculpați, că situația de fapt

reținută de către instanță este în deplină concordanță

cu probatoriul administrat, evaluarea acestui material probator respectând

exigențele unei interpretări logico-juridice corespunzătoare.

Se apreciază

că în cauză s-a efectuat o analiză completă și

justă a probelor, întemeiată pe o examinare minuțioasă a

materialului probator și apoi pe o sinteză rațională,

astfel încât nu se poate pretinde comiterea unei grave erori de fapt.

Referitor la critica

de netemeinicie circumscrisă art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

prin aplicarea unor pedepse mult prea aspre, iar în cazul inculpatului M.M.N. și

prin stabilirea unei modalități de executare necorespunzătoare,

dar și din perspectiva înlăturării de către Instanța de

Apel a circumstanțelor atenuante judiciare ce fuseseră reținute

în favoarea inculpaților de instanța fondului, Înalta Curte, în

raport cu finalitatea preventivă a sancțiunii penale indicată de

legiuitor prin art. 52 C. pen., constată următoarele:

În considerarea

pericolului concret ridicat al faptelor săvârșite de inculpați,

pedepsele stabilite de instanța fondului, în cuantum, precum și modalitatea

de executare, dar și reținerea circumstanțelor atenuante

judiciare prevăzute în art. 74 lit. a), c) C. pen. corespund

exigențelor unei juste operațiuni de individualizare judiciară,

putând asigura un tratament sancționator adecvat la pericolul social al

faptei și la persoana inculpaților.

Se impune ca în

activitatea de individualizare judiciară să se aibă în vedere

persoana făptuitorului și gravitatea faptei săvârșite. Este

de necontestat faptul că infracțiunile reținute în sarcina celor

doi inculpați sunt caracterizate de un grad ridicat de pericol social,

prin natura și urmările ce s-ar fi putut produce asupra

sănătății populației.

Pe de altă

parte, însă, la fel de adevărat este aspectul că

individualizarea pedepsei trebuie să aibă drept scop determinarea

aplicării unei pedepse juste corecte, atât sub aspectul restabilirii

ordinii de drept încălcate, cât și din punct de vedere al nevoii de

reeducare, de reinserție reală a făptuitorului.

Numai într-o asemenea

manieră retribuția justă realizează și scopul

pedepsei, cel de prevenție generală și specială.

Prin urmare, e

necesar a se ține seama în egală măsură de persoana

infractorului și, respectiv, reeducarea și reintegrarea sa

socială, cât și de dimensiunea fenomenului infracțional și

așteptările societății față de mecanismul

justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală

între cele două aspecte.

Aceasta nu

înseamnă că trebuie agreată ideea aplicării unor pedepse

exemplare, cu efect intimidant, ci, dimpotrivă, a unor pedepse juste,

echitabile, atât pentru infractor cât și pentru societate.

Înalta Curte

reține că cei doi inculpați nu prezintă antecedente penale,

aflându-se la primul lor conflict cu norma penală, au manifestat o atitudine

corespunzătoare pe parcursul derulării procedurilor judiciare, au

familii și copii minori în întreținere. Pe de altă parte,

inculpatul M.M.N. prezintă suficiente garanții că reinserția

sa socială se va putea realiza și fără executarea

efectivă a pedepsei, având în vedere circumstanțele sale personale,

situația precară financiar a familiei sale, precum și

împrejurările concrete în care acesta a participat la săvârșirea

faptei.

În virtutea

considerentelor ce preced, Înalta Curte apreciază că analiza aprofundată

temeinică a gravității faptei săvârșite, a persoanei

inculpaților și a împrejurărilor care atenuează

răspunderea penală a acestora, analiză cumulativă,

fără a acorda o pondere mai mare unuia dintre aceste trei criterii

generale, ce se intercondiționează reciproc, determină concluzia

că instanța fondului a efectuat o individualizare judiciară a pedepselor

aplicate celor doi inculpați, atât în planul cuantumului stabilit, cât

și a modalității de executare, răspunzând exigențelor art.

52 C. pen. și asigurând un echilibru între criteriile de individualizare a

pedepsei și scopurile pedepsei.

O judecată

echitabilă trebuie să aibă ca finalitate realizarea unei

proporționalități juste, corespunzătoare faptei comise

și vinovăției infractorului, reeducarea și reinserția

socială a acestuia, restabilirea ordinii de drept prin stabilirea pedepsei

de o manieră în care să funcționeze ca o forță

socială pedagogică în societate.

În

consecință, în conformitate cu art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., se vor admite recursurile declarate de inculpații B. (fost C.)

A. și M.M.N. împotriva Deciziei nr. 130/ A din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, se va casa în parte decizia

penală atacată numai în ceea ce privește cuantumul pedepselor

aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, precum și

a modalității de executare a pedepsei față de inculpatul M.M.N.,

menținându-se în acest sens sentința penală nr. 346 din 23

decembrie 2009 a Tribunalului Vâlcea.

Se vor menține

celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului B. (fost C.) A. durata preventivă de la 19

martie 2009 la zi.

În conformitate cu art.

192 alin. (3) C. proc. pen., sumele reprezentând onorariile

apărătorului desemnat din oficiu recurenților inculpați

până la prezentarea avocaților aleși, se vor suporta din fondul

M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații B. (fost C.) A. și M.M.N. împotriva Deciziei penale nr. 130/

A din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Casează, în parte, decizia penală

atacată numai în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate

inculpaților B. (fost C.) A. și M.M.N. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000,

precum și a modalității de executare a pedepsei dispusă

față de inculpatul M.M.N., și menține în acest sens

sentința penală nr. 346 din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Vâlcea, secția penală.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului B. (fost C.) A. durata reținerii și arestării

preventive de la 19 martie 2009 la 4 aprilie 2011.

Sumele de câte 75 lei, reprezentând

onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenții

inculpați până la prezentarea apărătorilor aleși, se

suportă din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 aprilie 2011.