ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1334/2011

Deliberând asupra recursurilor de față, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: 1. Tribunalul Vrancea, secția penală, prin sentința penală nr. 346 din 23 decembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 1344/91/2009, a condamnat pe inculpații C.A. (cetățean român, fără antecedente penale, mecanic) și M.M.N. (cetățean român, fără antecedente penale, sudor) la pedepse de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicând și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu reținerea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen.

Prin aceeași sentință penală s-a dispus, în temeiul art. 86 1 C. pen. și art. 86 2 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de către inculpatul M.M.N. pe un termen de încercare de 6 ani, stabilindu-se ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea. În conformitate cu art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M.M.N., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, deducându-se prevenția de la 19 martie 2009 până la data punerii efective în libertate. În cazul inculpatului C.A.

s-a menținut starea de arest, iar conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția inculpatului din 19 martie 2009. Prin aceeași sentință, s-a dispus ca inculpatului M.M.N. să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute în art. 86 3 C. pen., stabilindu-se ca inculpatul să urmeze un program educativ specific, organizat de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea și s-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. S-a dispus, în baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, confiscarea de la inculpați a cantității de droguri de mare risc, ce a fost consemnată în dovada din 26 martie 2009, a ambalajelor folosite la transportul drogurilor, iar în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din aceeași lege s-a dispus distrugerea cantității de droguri de mare risc, ce a fost confiscată, conform art. 17 din Legea nr. 143/2000, cu excepția contraprobelor.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a telefoanelor mobile și a cartelelor indisponibilizate, iar conform art. 189 și următoarele C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 317/D/P/2008 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen., s-a și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere a inculpaților C.A. și M.M.N.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, la data de 18 martie 2009, în incinta unei stații P. - Partener R., situată pe Drumul European 85, în apropierea localității Râmnicu Sărat, județul Buzău, au fost prinși în flagrant în timp ce vindeau investigatorilor sub acoperire, precum și colaboratorului acestora, cantitatea de 11.245 comprimate MDMA (ecstasy) – droguri de mare risc. Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnarea, în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătorești, în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc.

pen., în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi, acte în circumstanțiere - instanța fondului a examinat și apreciat materialul probator, confirmând existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorilor acestora, în care sens a reținut următoarele: La 16 martie 2009, numitul I.M. - care, la data respectivă era cercetat într-o cauză privind traficul de droguri, a solicitat audierea sa de către procuror, în vederea formulării unui denunț în temeiul art. 19 din Legea nr. 682/2002. În declarația dată, I.M., a arătat că, numiții C.Ț. și R., sunt persoane implicate în trafic de droguri, sens în care dețin în vederea vânzării, cantitatea de aproximativ 2 kilograme heroină, la prețul de 16.000 euro/kilogram și cantitatea de aproximativ 10.000 comprimate ecstasy la prețul de aproximativ: 1 euro/2-3 pastile ecstasy.

În aceeași declarație, I.M. a susținut că persoanele respective ar intenționa să vândă aceste droguri de mare risc în perioada imediat următoare, respectiv în perioada 16 martie 2009 - 26 martie 2009, tranzacție ce urma să aibă loc la jumătatea distanței dintre municipiul Focșani, județul Vrancea și București. În urma investigațiilor efectuate, au fost identificate cele două persoane, astfel, numitul R. în persoana inculpatului C.A. și C.Ț., în persoana lui C.C.E. De asemenea, tot ca urmare a investigațiilor, s-a stabilit că, membrii acestei grupări infracționale urmau să încheie, în scurt timp, o tranzacție, având ca obiect cantitățile de aproximativ 15.000 comprimate ecstasy și 2 kilograme heroină.

În vederea procurării cantităților de 2 kilograme heroină și a 20.000 de comprimate de ecstasy și pentru identificarea membrilor rețelei de traficanți de droguri, prin Ordonanța nr. 317/D/P/2008 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a autorizat folosirea investigatorilor sub acoperire cât și a colaboratorilor. De asemenea, s-au autorizat interceptări telefonice cât și procurarea de către colaborator a cantității de 20.000 comprimate „ecstasy și 3 kilograme heroină de C.Ț. și R. Anterior datei de 18 martie 2009 - data flagrantului, cât și-n ziua respectivă între colaboratorul M.Ș. și inculpatul C.A. (R.) au avut loc mai multe întâlniri cât și convorbiri telefonice, prin care cei doi au stabilit locul, data și prețul pentru tranzacționarea drogurilor de mare risc.

O astfel de întâlnire a avut loc într-un restaurant din București, unde alături de colaboratorul M.Ș. și inculpatul C.A., a fost prezent și martorul C.C.E. zis C.Ț. Așadar, urmare celor stabilite atât cu ocazia întâlnirilor cât și la telefon, la data de 18 martie 2009 în apropierea municipiului Râmnicu Sărat, în incinta unei stații de benzină Partener R. au fost prinși în flagrant inculpații C.A. zis R. și M.M.N., în timp ce oferea spre vânzare investigatorilor sub acoperire și colaboratorului acestora, autorizați în cauză, cantitatea de 11.254 comprimate rotunde de culoare roz cu loggo-ul D.G., în schimbul sumei de 54.000 euro, comprimatele fiind introduse în 2 sticle de plastic de 2 litri, una cu eticheta B. și alta cu eticheta B. Situația de fapt așa cum a fost stabilită rezultă din: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire, declarațiile martorilor C.S., C.C.E.

zis C.Ț., a colaboratorului M.Ș., precum și din declarațiile celor doi inculpați, date atât la urmărirea penală cât și-n cursul cercetării judecătorești, raport de constatare tehnico-științifică. În drept, faptele inculpatului C.A. zis R. și M.M.N., așa cum au fost reținute, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, text de lege în baza căreia vor fi condamnați. La individualizarea sancțiunilor penale, în conformitate cu art. 72 și următoarele C. pen., instanța fondului a avut în vedere circumstanțele reale și personale în cauză, sens în care a acordat o importanță mai mare modalităților și împrejurărilor în care au acționat inculpații, dar și profilului moral al acestora, criterii ce au condus la o atenuare a răspunderii penale.

Cu privire la împrejurări, s-a reținut că inculpatul C.A., ca urmare a denunțului formulate de I.M., a fost contactat de către colaboratorul M.Ș. întrebându-l dacă poate să-i facă rost de pastile ecstasy. Anterior datei când s-a realizat flagrantul, cei doi s-au întâlnit de două ori discutând aceeași problemă, și-n prezența martorului C.E. De precizat că, la data discuțiilor, inculpatul C.A. nu era în posesia drogurilor de mare risc. În continuare, M.Ș., pe aceeași problemă, a insistat cu telefoane la inculpatul C.A., care, așa cum s-a reținut și-n rechizitoriu, în după-amiaza zilei de 18 martie 2009, în jurul orelor 13 00 -13 30 s-a întâlnit întâmplător în municipiul Focșani, cu un prieten, respectiv inculpatul M.M.N., căruia din „vorbă în vorbă, i-a spus că a sunat un băiat din București, care s-a arătat interesat să cumpere droguri, la care nu a primit nici un răspuns”.

Abia după 2-3 ore, respectiv în jurul orelor 15 30 , inculpatul M.M.N. l-a sunat pe inculpatul C.A., propunându-i o întâlnire, pentru a discuta personal. Așadar, s-a putut constata inexistența unei rețele de distribuire a drogurilor pe de o parte, iar pe de altă parte, acțiunea celor doi nu a avut efect, nu a produs rezultate, în sensul că nu a ajuns la consumatori, datorită, într-adevăr, intervenției preventive a organelor de poliției. Ori, tocmai aceste împrejurări în care s-a acționat, s-a apreciat că pot duce la o atenuare a răspunderii penale a celor doi inculpați. De asemenea, la stabilirea pedepsei, s-a avut în vedere și persoana inculpaților, în sensul că, în fișa de cazier judiciar nu apar cu antecedente penale, pe parcursul procesului penal au avut o conduită sinceră, au recunoscut și regretat faptele; de asemenea, s-a avut în vedere vârsta lor, faptul că sunt părinți și au în întreținere câte un copil minor.

Prin urmare, instanța a reținut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., și în consecință s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. c) C. pen., pedeapsa urmând a fi stabilită în limitele prevăzute de acest text de lege, însă cu executare în penitenciar – pentru inculpatul C.A. De asemenea, în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului C.A., iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestul preventiv, începând cu 19 martie 2009, la zi. În ceea ce privește inculpatul M.M.N. pe lângă aceste criterii, s-a avut în vedere și situația precară a familiei sale, concubina sa - C.J. nu este înregistrată cu venituri la Administrația Financiară a Primăriei municipiului Focșani și astfel este în imposibilitate de a se ocupa de creșterea și întreținerea minorei S.M., minoră rezultată din relațiile de concubinaj dintre cei doi.

S-a avut în vedere și faptul că prezența inculpatului M.M.N. în Olanda nu are nici o legătură cu o anumită rețea de traficanți de droguri, țară în care își desfășoară activitatea ca sudor, la o firmă particulară. Raportat la aceste împrejurări, s-a apreciat că educarea inculpatului M.M.N. poate fi realizată și fără executarea efectivă a pedepsei, termenul de încercare, ce urmează a fi stabilit, considerându-se că va fi suficient pentru asigurarea unei conduite corecte pe viitor. Prin urmare, pentru acest inculpat s-a făcut aplicarea art. 86 1 , art. 86 2 C. pen. și s-a stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea. În ceea ce privește pedepsele accesorii ce au fost aplicate inculpaților C.A.

și M.M.N., s-a reținut că natura faptelor săvârșite și circumstanțele personale ale acestora conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege cu mențiunea că, pentru inculpatul M.M.N., se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 75 alin. (5) C. pen. 2. Împotriva hotărârii amintite au declarat apeluri în termen Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea și inculpații C. (B.) A. și M.M.N., aducând critici soluției cu privire la legalitate și temeinicie.

În apelul formulat, D.I.I.C.O.T. a invocat greșita individualizare judiciară a pedepsei, sub aspectul reținerii nejustificate a circumstanțelor atenuante judiciare, cu consecința coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, dar și al greșitei modalități de executare a pedepsei stabilite inculpatului M.M.N. S-a arătat că la stabilirea pedepselor, instanța fondului ar fi trebuit să aibă în vedere în integralitate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gravitatea deosebită a faptelor, ce decurge din natura acestora, împrejurările comiterii, limitele de pedeapsă fixate de lege și persoana inculpaților, context în care s-ar fi impus a se ține seama că inculpații au traficat o cantitate importantă de droguri de mare risc, respectiv 11.245 comprimate MDMA, iar în urma vânzării ar fi urmat să obțină suma de 54.000 euro.

Cei doi inculpați, care au adoptat un mod de operare „ermetic”, au putut fi identificați, iar acțiunile lor stopate doar ca urmare a unui denunț și prin folosirea unor mijloacele specifice de investigație, respectiv autorizarea investigatorului sub acoperire și a colaboratorului acestuia, precum și autorizarea interceptării convorbirilor telefonice, reușindu-se infiltrarea în grup a unor lucrători de poliție judiciară și, în final, prinderea în flagrant. În condițiile în care organele de urmărire penală nu ar fi identificat la timp persoanele implicate în activitatea ilicită de trafic de droguri de mare risc, cantitatea importantă de comprimate de MDMA de ecstasy ar fi ajuns să fie comercializată spre consum, acest lucru având consecințe negative asupra stării de sănătate a persoanelor.

Recunoașterea faptelor de către inculpați nu poate fi reținută ca și circumstanță atenuantă în condițiile în care aceștia a fost puși în fața unor dovezi incontestabile ale vinovăției lor, fiind prinși în flagrant. De altfel, declarațiile sincere ale inculpaților nu au servit nemijlocit la stabilirea adevărului în cauză. În motivarea sentinței de fond, ceea ce a atras atenția în argumentarea instanței este afirmația în sensul că acțiunea inculpaților nu a avut efect, datorită intervenției preventive a organelor de poliție, împrejurare ce poate duce la o atenuare a răspunderii celor doi inculpați. Contrar celor reținute de prima instanță s-a apreciat că tocmai aceste împrejurări impun o sancționare mai aspră a inculpaților, corespunzător gravității concrete a faptelor lor.

Toate împrejurările constând în conduita bună a inculpaților înainte și după săvârșirea infracțiunilor, în modalitățile arătate de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. trebuie luate în considerare la aplicarea pedepselor între limitele prevăzute de lege, sens în care s-a solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 74, art. 76 C. pen. În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., în cazul inculpatului M.M.N., pentru aceleași motive s-a apreciat că stabilirea acestei modalități de executare nu se justifică, instanța dând eficiență dublă împrejurărilor reținute ca și circumstanțe atenuante. Prin modalitatea de executare dispusă, pedeapsa aplicată inculpatului nu este în măsură să asigure reeducarea acestuia, motiv pentru care s-a solicitat aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție.

Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat instanței de control judiciar admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale de condamnare a inculpaților la pedepse cuprinse între limitele speciale prevăzute de lege și în regim de detenție, în sensul motivelor invocate. În apelul formulat inculpatul M.M.N. a arătat următoarele: - că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale, anume achitarea sa în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc.

pen.; - hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare a inculpatului; - că cercetările efectuate în cauză nu au un caracter complet, în speță că nu s-au stabilit împrejurările concrete în care drogurile au fost introduse în țară din Olanda; - că în mod greșit s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a telefoanelor mobile în condițiile în care nu s-a făcut dovada că acestea au fost folosite efectiv și nemijlocit la săvârșirea infracțiunii. A solicitat achitarea, conform art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. și în subsidiar, acordarea de efecte sporite circumstanțelor atenuante judiciare și coborârea pedepsei până la un cuantum care să facă posibilă înlăturarea pedepsei complementare și schimbarea modalității de executare a pedepsei principale în suspendare condiționată a executării pedepsei.

În apelul formulat, inculpatul C. (B.) A. a criticat soluția instanței de fond sub aspectul modalității de executare și arătând că s-a făcut în mod greșit o diferență de individualizare între el și inculpatul M.M.N. A solicitat să i se aplice o pedeapsă orientată către minim, dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante judiciare, într-o modalitate neprivativă de libertate, deoarece este divorțat, are în întreținere un copil cu handicap și o mamă în vârstă și bolnavă. Curtea, verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosarul cauzei și a probelor noi în apel, în raport cu motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de procuror și inculpat, dar și din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc.

pen. a constatat următoarele, prin Decizia nr. 130 din 11 octombrie 2010: 1) Apelul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea este fondat sub aspectul reținerii de circumstanțe atenuante judiciare în sarcina inculpaților, care au avut ca efect coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege și a unei greșite modalități de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului M.M.N. Instanța de fond nu a motivat de ce a ales pentru inculpatul M.M.N. ca modalitate de executare suspendarea sub control judiciar, iar pentru inculpatul C. (B.) A., pentru aceeași faptă săvârșită în aceleași împrejurări, sancționată cu aceeași pedeapsă, ca modalitate de executare închisoarea cu executare efectivă.

Faptele inculpaților sunt extrem de grave, situație în care, așa cum s-a arătat în doctrina și practica judiciară, instanța poate refuza acordarea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege. Inculpații au fost prinși în flagrant la data de 18 martie 2009, în incinta unei benzinării P. din municipiul Râmnicu-Sărat, în urma unui flagrant realizat de ofițerii D.I.I.C.O.T., în timp ce încercau să vândă unui colaborator sub acoperire două peturi de 2 litri ce conțineau cantitatea de 11.245 pastile MDMA E., drog de mare risc, a cărei valoare pe „piața neagră” se ridica la aproximativ 54.000 euro. Faptele sunt extrem de grave prin implicațiile pe care le-ar fi putut produce în rândul populației, dacă drogurile ar fi fost distribuite și consumate, E. făcând parte din categoria drogurilor de mare risc, cunoscut fiind că acesta are efecte nefaste asupra sănătății persoanei, producând, în special, leziuni pe creier.

Față de cantitatea mare de pastile E. traficate în vederea vânzării, de valoarea acesteia, de natura drogului („drog de mare risc”), Curtea a apreciat că nu se impune acordarea de circumstanțe atenuante judiciare și coborârea pedepsei sub minimul special. Dimpotrivă, faptele au un caracter grav, astfel că s-a impus majorarea pedepselor aplicate inculpaților astfel încât ele să se situeze în limitele prevăzute de lege. Având în vedere circumstanțele personale ale inculpaților dar și împrejurările comiterii faptelor, Curtea a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins față de inculpați prin aplicarea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite, în regim privativ de libertate.

Având în vedere că flagrantul a fost realizat pe raza municipiului Râmnicu Sărat, județul Buzău, competentă de a soluționa cauza în primă instanță ar fi revenit Tribunalului Buzău, instanță competentă teritorial. Deoarece această excepție nu a fost invocată până la citirea actului de sesizare, în fața primei instanțe (Tribunalul Vrancea) conform art. 39 alin. (2) C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei rămâne câștigată Curții de Apel Galați. 2) Apelurile inculpaților C. (B.) A. și M.M.N. sunt parțial fondate. Apelul inculpatului C. (B.) A. este fondat pentru motivul vizând crearea unei discriminări între el și inculpatul M.M.N. în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanța de judecată și în ceea ce privește confiscarea specială a telefoanelor mobile și cartelelor sim ce îi aparțineau.

Apelul inculpatului M.M.N. este, de asemenea, fondat în ceea ce privește greșita confiscare specială a telefoanelor mobile și a cartelelor sim ce îi aparțineau. Pentru ambii inculpați, nu s-a făcut dovada că infracțiunile pe care aceștia le-au comis nu se puteau săvârși și în altă modalitate, decât prin intermediul telefoanelor mobile, cu alte cuvinte că telefoanele mobile au fost un mijloc indispensabil săvârșirii infracțiunii. Apelurile inculpaților au fost admise sub acest aspect și în baza prevederilor art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. să se dispună restituirea către aceștia a respectivelor bunuri, după rămânerea definitivă a hotărârii. Celelalte motive de apel ale inculpaților s-au dovedit nefondate din următoarele considerente: a) Cu privire la motivele de apel ale inculpatului M.M.N., Curtea a avut în vedere următoarele: - nu se impune achitarea inculpatului în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Cu ocazia flagrantului organizat la data de 18 martie 2009, în incinta stației P. din localitatea Râmnicu Sărat, județul Buzău au fost depistați inculpații C. (B.) A., M.M.N. și C.C.E. Față de C.C.E. cauza a fost disjunsă prin rechizitoriul nr. 317/D/P/2008 din 11 mai 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, astfel încât instanța trebuie să judece în limitele învestirii, conform art. 317 C. proc. pen. Participația inculpatului M.M.N. este probată cu declarațiile martorilor A.G.F., A.I., a colaboratorului investigator sub acoperire M.Ș., rapoartele investigatorilor sub acoperire A.M.

și C.D., proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, precum și din rapoartele de investigații din care rezultă că inculpatul M.M.N. a lucrat o perioadă în Olanda și este posibil ca el să fi introdus drogurile în țară, în mod fraudulos. - hotărârea instanței de fond cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare a inculpatului. În măsura în care situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a confirmat pe durata cercetării judecătorești, s-a constatat că temeiurile de fapt și de drept avute în vedere s-au menținut, iar instanța de fond a apreciat că nu au apărut fapte și împrejurări noi, care să conducă la existența unei alte situații de fapt și că reținând această stare de fapt se impune condamnarea inculpatului; - în cauză nu se impunea restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T.

- Structura Centrală, în vederea stabilirii în mod concret a împrejurărilor în care drogurile au fost aduse în țară din Olanda. Flagrantul din data de 18 martie 2009 s-a realizat ca urmare a denunțului făcut în condițiile art. 10 Legea nr. 143/2000 de către I.M. zis M., cercetat în Dosarul nr. 28/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, constituirea unui grup infracțional organizat și spălare de bani. De asemenea, cauza a fost disjunsă față de C.C.E., între altele, tocmai pentru continuarea cercetărilor și stabilirii modului concret în care drogurile au pătruns în România.

Deloc de neglijat este și specificul acestui gen de infracțiuni, deoarece odată prinși, infractorii refuză să dezvăluie anchetatorilor sursele de aprovizionare, persoanele de contact și sursele de distribuție, sens în care legiuitorul a introdus, prin art. 10 din Legea nr. 143/2000, posibilitatea ca cei care colaborează cu organele de anchetă să poate beneficia de reducerea pedepsei. Inculpatul a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptei săvârșite și nu a colaborat cu organele de anchetă. b) Cu privire la apelul inculpatului C. (B.) A. de acordare de efecte sporite circumstanțelor atenuante judiciare și de schimbare a modalității de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că acest motiv este nefondat.

Așa cum s-a arătat arătat, faptele sunt deosebit de grave raportat la cantitatea mare de pastile E. traficate, la valoarea acestora, la natura drogului (drog de mare risc) la urmările pe care le-ar fi putut produce asupra sănătății populației dacă drogul ar fi ajuns în consum. De asemenea, deși în aparență inculpatul a recunoscut fapta, deoarece a fost surprins în flagrant, în realitate nu a dezvăluit în concret modul în care a ajuns în posesia drogurilor și sursa lor de proveniență. Față de aceste împrejurări, Curtea a înlăturat acordarea circumstanțelor atenuante judiciare și va proceda la majorarea pedepsei aplicate inculpatului. Așa fiind și văzând prevederile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., Curtea a admis apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea și de către inculpații C. (B.) A. și M.M.N. împotriva sentinței penale nr. 346 din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Vrancea. A desființat sentința penală atacată și în rejudecare a majorat pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunile deduse judecății, apreciind că scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins față de inculpați decât prin privare efectivă de libertate, sens în care a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Pentru inculpatul C. (B.) A. a menținut starea de arest preventiv și a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 19 martie 2009 la zi.

Pentru inculpatul M.M.N. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 19 martie 2009 la 23 decembrie 2009. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială a drogurilor. În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000 a dispus distrugerea acestor droguri, cu excepția contraprobelor. În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpați, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, a telefoanelor mobile și a cartelelor SIM ridicate de organele de poliție. În baza art. 89 - art. 191 C. proc. pen., Curtea a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata către stat de cheltuieli judiciare la fond. 3. Împotriva deciziei amintite au declarat recursuri, în termen, inculpații B. (fost C.) A. și M.M.N., invocând drept cazuri de casare a hotărârii pronunțate în cauză dispozițiile art. 385 9 pct. 10 și pct. 18 C. proc.

pen., iar în plan subsidiar cazul de casare circumscris prevederilor art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Astfel, în cuprinsul motivelor de recurs formulate în scris de recurentul inculpat M.M.N. s-a arătat că ambele hotărâri sunt nelegale și netemeinice, existând o diferență izbitoare între acestea, atât sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, cât și a modalității de executare, aceasta datorându-se în principal unei insuficiente cercetări judecătorești pentru aflarea adevărului, instanțele manifestând lipsă de rol activ în administrarea și aprecierea judicioasă a probelor, fiind încălcate dispozițiile art. 3 și art. 4 C. proc. pen. cu referire la art. 287 C. proc. pen. S-a învederat în sprijinul celor susținute că, deși pe parcursul procesului inculpatul M.M.N.

a solicitat instanțelor efectuarea unor noi analize a pastilelor ecstasy ridicate de către organele de urmărire penală, existând suspiciunea motivată că acestea nu ar conține substanța activă incriminată de lege ca fiind interzisă deținerii, o asemenea cerere nu a fost satisfăcută, deși proba era concludentă, utilă cauzei, argumentându-se că sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri concentrația de metamfetamină existentă în cadrul pastilelor transportate de către inculpați și aduse în țară ori puritatea substanței nu au relevanță.

În baza raportului de expertiză aflat la dosarul cauzei reiese că o probă ar conține cofeină, CP și 3,4 MDMA cu o concentrație a acesteia din urmă de 0,16%, ia a doua probă ar conține cofeină, CPP și 3,4 MDMA cu o concentrație a acesteia din urmă de 0,09%, ceea ce echivalează cu o cantitate de substanță activă incriminată infimă, indicând posibilitatea ca pastilele să fi putut fi contaminate prin manipulare în diferite condiții de la producerea lor și până la efectuarea analizei chimice. În atare împrejurări, s-a apreciat că se impunea cu necesitate efectuarea unei noi expertize în cadrul I.N.E.C. pendinte de M.J., cu ridicarea probelor și a contraprobelor. Pe de altă parte, inculpatul M.M.N., prin apărătorul său ales, a criticat incompleta cercetare judecătorească efectuată în cauză, prin prisma faptului că nu au fost audiați toți martorii, respectiv martorul sub acoperire M.Ș.

și martorul asistent A.I. În fine, recurentul inculpat a criticat soluțiile dispuse în cauză, arătând că s-a comis o gravă eroare de fapt, prin aprecierea defectuoasă a unor probe, cu referire expresă la examinările de laborator, precum și cu privire la circumstanțele reale și personale ale inculpatului, cu consecința unei greșite condamnări. În subsidiar, s-a invocat greșita individualizare judiciară a pedepsei prin aplicarea unei pedepse extrem de aspre, de către instanța de apel, comparativ cu pedeapsa stabilită de instanța fondului, fără a se ține seama de circumstanțele personale ale inculpatului, circumstanțe ce-i sunt favorabile. Recurentul inculpat B. (fost C.) A. a invocat, de asemenea, cazul de casare vizând greșita individualizare a pedepsei aplicate apreciate ca fiind mult prea aspră, precum și necesitatea reanalizării comprimatelor de ecstasy ridicate în cauză.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate de inculpați și circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 10, 18 și 14 C. proc. pen. - pe baza materialului probator aflat în dosarul cauzei și a înscrisurilor noi depuse în recurs constând în acte în circumstanțiere - constată următoarele: Solicitarea inculpatului de a se dispune efectuarea unei noi expertize de profil de către I.C.C. din cadrul M.J. în scopul identificării purității și concentrației de metamfetamină existentă în cadrul pastilelor ridicate nu poate fi primită de Înalta Curte, în contextul în care dispozițiile art. 385 14 C. proc. pen. prevăd că instanța de recurs verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate la instanța de recurs.

Examinând aceeași critică - a neefectuării expertizei solicitate - din perspectiva cazului de casare invocat, anume art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., dar și al celui circumscris art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., se impun următoarele precizări: Probele administrate pe parcursul procesului penal, necesare și suficiente pentru aflarea adevărului în cauză cu privire la faptele inculpaților, încadrarea lor juridică, atestă netemeinicia acestor motive de casare invocate, în acest sens participația penală a inculpaților fiind dovedită fără vreun dubiu, iar existența stării de fapt reținută prin actul de trimitere în judecată fiind confirmat de cercetarea judecătorească efectuată în mod complet. Cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc.

pen. privește omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei fapte reținute în sarcina inculpaților din actul de sesizare, fie cu privire la unele probe administrate, fie asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură a garanta drepturile lor și de a influența soluția procesului. Referitor la omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la unele probe administrate, Înalta Curte constată că instanțele au examinat în mod corespunzător probele cauzei, pronunțându-se asupra acestora.

De asemenea, nu se identifică omisiunea instanței de a se pronunța asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură a garanta drepturile lor și a influența soluția, în condițiile în care cererile inculpaților pentru administrarea probei cu o nouă expertiză de profil privind pastilele de ecstasy a fost respinsă motivat și justificat, în cauză apreciindu-se, corect, că o nouă expertiză nu prezintă relevanță juridică, concluziile celei efectuate inițial fiind clare, certe, neechivoce. În ceea ce privește comiterea unei grave erori de fapt printr-o deficitară evaluarea a probatoriului cauzei, vizând în mod expres examinările de laborator, astfel cum pretind recurenții inculpați, Înalta Curte expune: Eroarea de fapt există atunci când situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului.

Prin urmare, într-o asemenea ipoteză, instanța a reținut o anumită situație de fapt, pe baza probelor administrate în cauză, însă din probe rezultă o altă situație de fapt. Eroarea de fapt se conturează și atunci când situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată nu e confirmată de probe, așa încât ea nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. În fine, pentru a constitui motiv de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, să fie esențială, în sensul că a influențat soluția pronunțată în cauză, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.

În cauza de față, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurenților inculpați, că situația de fapt reținută de către instanță este în deplină concordanță cu probatoriul administrat, evaluarea acestui material probator respectând exigențele unei interpretări logico-juridice corespunzătoare. Se apreciază că în cauză s-a efectuat o analiză completă și justă a probelor, întemeiată pe o examinare minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză rațională, astfel încât nu se poate pretinde comiterea unei grave erori de fapt. Referitor la critica de netemeinicie circumscrisă art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., prin aplicarea unor pedepse mult prea aspre, iar în cazul inculpatului M.M.N.

și prin stabilirea unei modalități de executare necorespunzătoare, dar și din perspectiva înlăturării de către Instanța de Apel a circumstanțelor atenuante judiciare ce fuseseră reținute în favoarea inculpaților de instanța fondului, Înalta Curte, în raport cu finalitatea preventivă a sancțiunii penale indicată de legiuitor prin art. 52 C. pen., constată următoarele: În considerarea pericolului concret ridicat al faptelor săvârșite de inculpați, pedepsele stabilite de instanța fondului, în cuantum, precum și modalitatea de executare, dar și reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute în art. 74 lit. a), c) C. pen. corespund exigențelor unei juste operațiuni de individualizare judiciară, putând asigura un tratament sancționator adecvat la pericolul social al faptei și la persoana inculpaților.

Se impune ca în activitatea de individualizare judiciară să se aibă în vedere persoana făptuitorului și gravitatea faptei săvârșite. Este de necontestat faptul că infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați sunt caracterizate de un grad ridicat de pericol social, prin natura și urmările ce s-ar fi putut produce asupra sănătății populației. Pe de altă parte, însă, la fel de adevărat este aspectul că individualizarea pedepsei trebuie să aibă drept scop determinarea aplicării unei pedepse juste corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și din punct de vedere al nevoii de reeducare, de reinserție reală a făptuitorului. Numai într-o asemenea manieră retribuția justă realizează și scopul pedepsei, cel de prevenție generală și specială.

Prin urmare, e necesar a se ține seama în egală măsură de persoana infractorului și, respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și de dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între cele două aspecte. Aceasta nu înseamnă că trebuie agreată ideea aplicării unor pedepse exemplare, cu efect intimidant, ci, dimpotrivă, a unor pedepse juste, echitabile, atât pentru infractor cât și pentru societate. Înalta Curte reține că cei doi inculpați nu prezintă antecedente penale, aflându-se la primul lor conflict cu norma penală, au manifestat o atitudine corespunzătoare pe parcursul derulării procedurilor judiciare, au familii și copii minori în întreținere.

Pe de altă parte, inculpatul M.M.N. prezintă suficiente garanții că reinserția sa socială se va putea realiza și fără executarea efectivă a pedepsei, având în vedere circumstanțele sale personale, situația precară financiar a familiei sale, precum și împrejurările concrete în care acesta a participat la săvârșirea faptei. În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte apreciază că analiza aprofundată temeinică a gravității faptei săvârșite, a persoanei inculpaților și a împrejurărilor care atenuează răspunderea penală a acestora, analiză cumulativă, fără a acorda o pondere mai mare unuia dintre aceste trei criterii generale, ce se intercondiționează reciproc, determină concluzia că instanța fondului a efectuat o individualizare judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați, atât în planul cuantumului stabilit, cât și a modalității de executare, răspunzând exigențelor art. 52 C. pen.

și asigurând un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei și scopurile pedepsei. O judecată echitabilă trebuie să aibă ca finalitate realizarea unei proporționalități juste, corespunzătoare faptei comise și vinovăției infractorului, reeducarea și reinserția socială a acestuia, restabilirea ordinii de drept prin stabilirea pedepsei de o manieră în care să funcționeze ca o forță socială pedagogică în societate. În consecință, în conformitate cu art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de inculpații B. (fost C.) A. și M.M.N.

împotriva Deciziei nr. 130/ A din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, se va casa în parte decizia penală atacată numai în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, precum și a modalității de executare a pedepsei față de inculpatul M.M.N., menținându-se în acest sens sentința penală nr. 346 din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Vâlcea. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B. (fost C.) A. durata preventivă de la 19 martie 2009 la zi. În conformitate cu art. 192 alin. (3) C. proc. pen., sumele reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu recurenților inculpați până la prezentarea avocaților aleși, se vor suporta din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații B. (fost C.) A. și M.M.N. împotriva Deciziei penale nr. 130/ A din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Casează, în parte, decizia penală atacată numai în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpaților B. (fost C.) A. și M.M.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, precum și a modalității de executare a pedepsei dispusă față de inculpatul M.M.N., și menține în acest sens sentința penală nr. 346 din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Vâlcea, secția penală. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B. (fost C.) A. durata reținerii și arestării preventive de la 19 martie 2009 la 4 aprilie 2011. Sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați până la prezentarea apărătorilor aleși, se suportă din fondul M.J.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2011.