CASE OF BURMYCH AND OTHERS v. UKRAINE

Tradus și revizuit de IE R ( www.ier. ro )

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

Notă de informare privind jurisprudența Curții nr. 211 Octombrie 2017 Burmych și alții împotriva Ucrainei (scoatere de pe rol) (M C) - 46852/13, 47786/13, 54125/13 ș.a. Hotărârea din 12.10.2017 (MC) Art. 4 6 Hotărâr e -pilot Repartizarea răspunderii între Curte și Comitetul de Miniștri în ceea ce privește neexecutarea unei hotăr âri-pi lot Art. 3 7 Art. 37-1 Scoatere de pe rol Continuarea examinării cauzelor care își au originea într - o problemă sistemică identificată în cauza Yuriy Nikolayevich Ivanov împotriva Ucrainei : scoatere de pe rol În fapt - Primii cinci reclamanți fac parte dintr-un grup de 12143 de cereri similare pendinte în fața Curții.

Acestea își au originea în problema identificată în hotărârea -pilot Yuriy Nikolayevich Ivanov împotriva Ucrainei (40450/04, 15 octombrie 2009, Notă de informare nr. 123 ) , și anume o problemă sistemică de neexecutare sau de executare tardivă a deciziilor judiciare interne, combinată cu absența căilor de atac interne efective cu privire la aceste disfuncționalități. În drept – Art. 46 a) Considerații prelimina re La baza acestor cereri se află repartiția competențel or stabilite de Convenție între, pe de o parte, Curte, a cărei funcție este „de a asigura respectarea angajamentelor care rezultă pentru înaltele părți contractante din (...) Convenție din Protocoalele acesteia” și, pe de altă parte, Comitetul de Miniștri, care supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții.

Modul de a concepe această repartizare a responsabilităților a evoluat luându -se în considerare jurisprudența Curții și în special creșterea numărului de încălcări structurale și sistemice ale Convenției. Curtea a introdus procedura hotărârii - pilot pentru a face față fenomenului cererilor repetitive care decurg din aceste încălcări. În prezent se dovedește neces ar să se precizeze de către Curte unde se situează responsabilitățile atunci când trebuie soluționate problemele care decurg din neexecutarea unei hotărâri -pilo t. Deși a trecut un interval de timp important de la pronunțarea hotărârii -pilot Ivanov în octombrie 2009, guvernul ucrainian încă nu a pus în aplicare măsurile generale necesare − 2 − care pot remedia cauzele profunde ale problemei sistemice și nici nu a creat o cale de atac efectivă care să garanteze o reparație pentru toate victimele la nivel i ntern.

Neadoptarea într- o perioadă îndelungată de către statul pârât a măsurilor generale corespunzătoare a determinat Curtea să adopte o practică constâ nd în a trata cauzele de tip Ivanov în cadrul unei proceduri prescurtate, simplificate și accelerate pentru a emite hotărâri și decizii de scoatere de pe rol grupate, care se limitează, în esență, la o declarație de încălcare și la acordarea unei satisfacții echitabile. Cu toate acestea, acest lucru nu a avut un impact semnificativ asupra problemei sistemic e globale și nu a produs progrese evidente în plus în procedura de executare. De la introducerea primelor cereri în 1999, Curtea a primit în jur de 29 000 de cereri de tip Ivanov , dintre care 14 430 au fost examinate de diferite form ațiuni judiciare ale Curții.

Totuși, 12 143 din aceste cereri, majoritatea introduse în perioada 2013 - 2017, sunt încă în așteptarea unei examinări judiciare. Conform datelor pe care guvernul le -a furnizat Comitetului de Miniștrii, în prezent sunt în jur de 1 20 000 de deținători de decizii judicia re neexecutate în Ucraina. Dacă Curtea examinează în mod identic sau similar prezentele cereri și toate celelalte cereri de același tip, aceasta va fi invariabil confruntată cu perspectiva unui număr crescând de reclamanți ucraineni care i se adresează pentru a obține o soluționare. Aceasta riscă să devină un element din sistemul ucrainian de executare a deciz iilor de justiție și să se substituie autorităților ucrainene. Această sarcină este incompatibilă cu rolul subsidiar pe care se cons ideră că îi are de îndeplinit Curtea în temeiul art. 1 și 19 din Convenție și aceasta era în opoziție directă cu logica procedurii hotărârii - pilot elaborată de Curte.

Aceasta trebuie, deci, să cerceteze cum să acționeze cel mai bine în această situație res pectând logica procedurii hotărârii pilot și conformându - se principiului subsidiarității care susține acest raționament. Curtea trebuie, în special, să determine dacă este necesar să acționeze ca mecanism pentru indemnizații pentru numeroasele cereri repet itive introduse în fața acesteia după adoptarea unei hotărâri pilot sau a unei hotărâri de principiu a cărei executare trebuie supravegheată de Comitetul de Miniștri. b) Obiectul și scopul procedurii hotărârii -pilo t : Procedura hotărârii -pilot a fost conce put ă ca răspuns la creșterea sarcinii de lucru a Curții cauzată de o serie de cauze rezultate din aceeași disfuncție structurală sau sistemică și pentru a garanta eficacitatea pe termen lung a mecanismului Convenției.

Dublul scop al acestei proceduri este, pe de o parte, de a reduce amenințarea pentru buna funcționare a sistemului Convenției și, pe de altă parte, să faciliteze rezoluția cea mai rapidă și cea mai eficace a unei disfuncții constatate în protejarea drepturilor care decurg din Convenție în ordinea juridică internă. Integrând în procesul executării hotărârii pilot interesele tuturor celorlalte victime actuale sau potențiale ale problemei sistemice identificate, obiectivul procedurii în cauză este să aducă o reparație adecvată pentru toate victimele actuale sau potențiale ale acestei disfuncții precum și reclamantului din cauza-pilot. Hotărârea -pilot Ivanov în mod clar nu a atins acest obiectiv.

Cauzele care se înscriu pe linia cauzei Ivanov reprezintă aproape o treime din totalitatea cererilor rep etitive pen dinte în fața Curții, iar volumul de cauze a continuat să crească în ciuda măsurilor luate și a îndrumărilor oferite. Nu ar fi nimic de câștigat și nu s - ar servi mai bine justiția prin repetarea acelorași concluzii într - o serie lungă de cauze asemănătoare, ci ar împovăra resursele Curții și ar crește și mai mult numărul deja considerabil de cauze aflate pe rol. Doar printr- o soluție durabilă pentru cauza fundamentală a problemei, adoptată în cadrul procedurii de executare, se poate răspunde adecvat situației actuale.

c) În ceea ce privește problema dacă, având în vedere art. 19 și art. 46 d in Convenție, se justifică continuarea examinării cererilor de tip Ivanov . Sarcina de a pronunța continuu decizii individuale în cauze în care nu se mai ridică nicio întrebare legată de Convenție nu poate trece drept compatibilă cu sarcina principală a Curții în temeiul art . 19. Un astfel de demers judiciar nu contribuie nici în mod util, nici într- o altă manieră semnificativă la − 3 − consolidarea protecției drepturilor omului în temeiul Convenției. Este timpul să fie redefinit rolul Curții în situațiile în care statul pârât nu a adoptat măsuri generale de remediere într - un termen rezonabil, precum și consecințele care rezultă din aceast a având în vedere art. 46 din C onvenție . Repartizarea sarcinilor între Curte și Comitetul de Miniștri este clară.

Curtea poate ajuta statul pârât să își îndeplinească obligațiile în privința art. 46 urmărind să indice tipul de măsuri pe care acesta le - ar putea lua pentru a pune capăt un ei probleme sistemice identificate. Însă, Comitetului de Miniștri îi revine sarcina de a supraveghea executarea hotărârii și de a se asigura că statul se achită de obligația sa juridică ce decurge din art. 46, în special prin adoptarea de măsuri generale de reparație pe care le poate solicita hotărârea - pilot în scopul unei reparații pentru toate celelalte victime, actuale sau potențiale, ale deficienței sistemice constatate. Situația cu care s -a confruntat Curtea în cauzele de tip Ivanov rezultă din executa rea ineficientă a hotărârii definitive a Curții, care solicită adoptarea unor măsuri generale sub supravegherea Comitetului de Miniștri pentru a elimina cauza profundă a unei probleme sistemice care generează continuu noi cereri adresate Curții.

Dificultățile în cauză sunt fundamental de ordin financiar și politic, iar rezolvarea acestora nu intră în competența Curții în temeiul Convenției. Statului pârât și Comitetului de Min iștri le revine sarcina de a veghea ca hotărârea -pilot Ivanov să fie deplin pusă în aplicare și ca, în afară de măsurile generale necesare pentru a trata cauza profundă a problemei, reclamanții beneficiază de o reparație adecvată la nivel intern, în special de un mecanism prin care să li se ofere o reparație pentru încălcarea Convenției identificată de către Curte, reparație care să aibă același rol ca acordarea unei indemnizații în temeiul art. 41 din Convenție. d) Concluzie Problemele juridice pe care le ridică, în temeiul Convenției, neexecutarea îndelungată a deciziilor judecătorești în Ucraina au fost deja rezolvate de către Curte în hotărârea -pilot Ivanov . Curtea și - a îndeplinit astfel misiunea definită la art. 19 din Convenție.

Prezenta cauză și toate cele 12 143 cereri similare pendinte în fața Curții, precum și cererile similare care ar putea fi depuse la Curte în viitor, sunt inseparabile de procedura de executare a hotărârii - pilot. Rezolvarea acestora, inclusiv măsurile individuale de reparație, trebuie să fie înglobate în măsurile generale de executare pe care statul pârât treb uie să le pună în aplicare sub supravegherea Comitetului de Miniștri. În consecință, toate aceste cauze trebuie tratate în cadrul procedurii de executare și notificate Comitetului de Miniștri în calitatea sa de organ care are în sistemul Convenției respons abilitatea de a veghea ca tuturor persoanelor afectate de problema sistemică constatată într - o hotărâ re - pilot să li se facă dreptate și să li se ofere reparație.

Ținând seama de competențele Curții și de cele ale Comitetului de Miniștri în temeiul art. 19 și 46 din Convenție, Curtea nu poate decât să concluzioneze că nu există nicio utilitate, din punctul de vedere al obiectivelor Convenției, în a continua examinarea acestor cauze conform practicii adoptate până în prezent. Articolul 37: Interesele reclaman ților și ale tuturor celorlalte victime actuale sau potențiale ale problemei sistemice în cauză sunt protejate mai adecvat în cadrul procedurii de executare.

Astfel, obiectivele Convenției nu sunt servite cel mai bine dacă aceasta continuă să examineze cau zele de tip Ivanov ; prin urmare, continuarea examinării acestei cauze nu se justifică în sensul art. 37 § 1 lit. c). Capetele de cerere ridicate în aceste cereri trebuie să fie rezolvate în cadrul măsurilor generale cerute de executarea hotărârii -pilot Ivanov , în special stabilirea unei reparații adecvate și suficiente pentru încălcările Convenției constatate în această hot ărâre, măsuri care sunt supuse supravegherii Comitetului de Miniștri. În consecință, respectarea drepturilor omului în sensul art. 37 § 1 in fine nu solicită continuarea examinării cererilor în cauză din punct de vedere al reparației individuale.

În plus, cauza nu ridică probleme importante - altele decât cele deja clarificate în diferitele etape ale procedurii hotărârii - − 4 − pilot - privind ma i general obligațiile pe care trebuie să le îndeplinească statele contractante în domeniu. Dimpotrivă, interesul general al funcționării adecvate și eficiente a sistemului Convenției militează în favoarea abordării stabilite de Curte în aceste cereri. Concluzie : scoatere de pe rol (zece voturi pentru și șapte împotrivă). (Cu privire la chestiunea hotărârilor -pilot în general, a se vedea Broniowski împotriva Poloniei [MC], 31443/96, 22 iunie 2004, Notă de informare nr. 65 ) © Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului prezentul rezumat nu obligă Curtea.

Redactat de grefă, Click aici pentru a accesa Note de informare privind jurispr udenț a