2ra-1197/24 — încasarea pensiei de întretinere a copilului minor si a sotiei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea pensiei de întretinere a copilului minor si a sotiei
- Temei legal
- Stabilirea eronată a cuantumului pensiei de întretinere a copilului minor. Respingerea neîntemeiată a pensiei pentru întretinerea sotiei.
2ra-1197/24 — încasarea pensiei de întretinere a copilului minor si a sotiei (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de Anastasia Gordaș,
reprezentată de avocata Natalia Uncu,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Anastasia Gordaș împotriva lui Nicolai Gordaș cu privire la încasarea pensiei
de întreținere a copilului minor și a soției,
împotriva deciziei din 10 octombrie 2024 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-1197/24
NR. PIGD 2-24012845-01-2ra-25042025)
Stabilirea eronată a cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor.
Respingerea neîntemeiată a pensiei pentru întreținerea soției.
Judecătoria Bălți, sediul Central: jud. A. Roșca
Curtea de Apel Bălți: jud. A. Garbuz, Iu. Grosu, Sv. Șleahtițki
18 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de Anastasia Gordaș, reprezentată de avocata
Natalia Uncu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 01 februarie 2024, Anastasia Gordaș a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Nicolai Gordaș cu privire la încasarea pensiei de
întreținere a copilului minor și a soției (f. d. 2).
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Anastasia
Gordaș a indicat că la 30 decembrie 2022 a încheiat căsătoria cu pârâtul
Nicolai Gordaș, trecută de Serviciul Stare Civilă Bălți în registrul actelor de
stare civilă sub nr. 670, fapt confirmat prin certificatul de căsătorie seria CS-
V 1718695.
Din căsătoriei au un copil minor XXXXX, născut la XXXXX, ce se
confirmă prin certificatului de naștere seria NA-VI nr.3821583, eliberat de
Serviciul Stare Civilă Bălți la data de 14 februarie 2023.
Totodată a menționat că, în timpul cât au locuit împreună nu se
înțelegeau datorită caracterelor diferite și nu găseau numitor comun pentru
soluționarea diferitor probleme familiale. Din partea pârâtului nu avea sprijin
reciproc material, cât și prioritate pentru educarea copilului minor, refuzând
să achite benevol pensia de întreținere.
A precizat că Nicolai Gordaș are venituri neregulate, iar dânsa nu este
încadrată în câmpul muncii și întreține singură copilul minor cu vârstă de 1
an.
În drept, reclamanta Anastasia Gordaș și-a întemeiat pretențiile pe
dispozițiile art. 75, 82 alin. (2) lit. f) din Codul familiei, art. 166, 167 din
Codul de procedură civilă.
1
Reclamanta Anastasia Gordaș a solicitat încasarea de la Nicolai Gordaș
în beneficiul Anastasiei Gordaș, pensia pentru întreținerea copilului minor
XXXXX, născut la XXXXX, în mărime de 2 000 de lei, începând cu data
depunerii cererii de chemare în judecată și pensia pentru întreținerea soției
care îngrijește copilul comun timp de 3 ani după nașterea acestuia în mărime
de 1 500 de lei lunar.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 18 martie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, a
fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Anastasia
Gordaș. S-a încasat de la Nicolai Gordaș în beneficiul Anastasiei Gordaș
pensia pentru întreținerea copilului minor XXXXX născut la XXXXX în
mărime de 1 700 de lei lunar, începând cu data emiterii hotărârii și până la
atingerea majoratului de către copil. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca
neîntemeiată. S-a încasat de la Nicolai Gordaș taxa de stat în beneficiul
statului în mărime de 612 de lei (f. d. 19, 22-24).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 04 aprilie 2024, Anastasia Gordaș, a declarat apel nemotivat (f. d.
21), împotriva hotărârii din 18 martie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul
Central, iar la 29 mai 2024, a declarat apel motivat, solicitând admiterea
apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de
admitere integrală a acțiunii (f. d. 32-32-verso).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 10 octombrie 2024 a Curții de Apel Bălți, a fost respins
apelul declarat de Anastasia Gordaș și menținută hotărârea din 18 martie
2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Central (f. d. 56, 57-61).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 27 decembrie 2024, prin intermediul poștei electronice, Anastasia
Gordaș, reprezentată de avocata Natalia Uncu a declarat recurs împotriva
deciziei din 10 octombrie 2024 a Curții de Apel Bălți, în temeiul art. 432 din
Codul de procedură civilă, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea
deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi
2
hotărâri, prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată (f. d.
73-75).
ARGUMENTELE RECURENTEI
În motivarea recursului, recurenta Anastasia Gordaș, reprezentată de
avocata Natalia Uncu a invocat prevederile art. 432 din Codul de procedură.
Totodată a reiterat circumstanțele de fapt și de drept ale speței, similare
celor cuprinse în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel.
Suplimentar a indicat hotărârea instanței de fond și decizia instanței de apel
sunt neîntemeiate și urmează a fi casate.
Recurenta a indicat că intimatul are venituri neregulate, iar dânsa nu
este încadrată în câmpul muncii deoarece are la întreținere copilul minor în
vârstă de 1 an și 5 luni.
A menționat că instanța de fond a încasat doar 1 700 de lei lunar, ceea
ce nu este suficient și nu asigură un nivel minim material de existență a
copilului minor XXXXX.
Recurenta a invocat că instanța de fond eronat a pus în sarcina ei să
demonstreze prin probe că Nicolai Gordaș are posibilitate financiară să
întrețină fosta soție.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme
a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
3
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.
Art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă:
Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: să admită recursul și să caseze
integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă
hotărîre.
Art. 373 alin. (1), (2) și (5) din Codul de procedură civilă:
(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor
înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea
circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.
(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile
juridice stabilite în hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar
care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele
prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.
(5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate
în apel.
Art. 3 pct. 1 și 2 din Convenția internațională din 20 noiembrie 1989
cu privire la drepturile copilului, în vigoare pentru Republica Moldova din
25 februarie 1993:
„1. În toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice
sau private de ocrotire socială, de către tribunale, autorități administrative sau de organe
legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu
prioritate.
Statele părți se angajează să asigure copilului protecția și îngrijirile necesare
pentru bunăstarea sa, ținând cont de drepturile și obligațiile părinților săi, ale tutorilor săi,
ale altor persoane legal responsabile pentru el, și vor lua, în acest scop, toate măsurile
legislative și administrative corespunzătoare.”
Art. 18 pct. 1 din Convenție:
„Statele părți vor depune eforturi pentru asigurarea recunoașterii principiului
potrivit căruia ambii părinți au o răspundere comună pentru creșterea și dezvoltarea
copilului. Răspunderea pentru creșterea copilului și asigurarea dezvoltării sale le revine
în primul rând părinților sau, după caz, reprezentanților săi legali. Aceștia trebuie să se
conducă înainte de orice după interesul superior al copilului.”
Art. 27 pct. 2 din Convenție:
4
„Părinților și oricărei alte persoane care au în grijă un copil le revine în primul
rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților și a mijloacelor lor financiare,
condițiile de viață necesare în vederea dezvoltării copilului”.
Art. 58 alin. (1) din Codul familiei:
„Părinții au drepturi și obligații egale față de copii, indiferent de faptul dacă copiii
sunt născuți în căsătorie sau în afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinții sau separat.”
Art. 74 alin. (1), (2) din Codul familiei:
„(1) Părinții sunt obligați să-și întrețină copiii minori și copiii majori inapți de
muncă care necesită sprijin material.
(2) Modul de plată a pensiei de întreținere se determină în baza unui contract
încheiat între părinți sau între părinți și copilul major inapt de muncă.
(3) Dacă lipsește un atare contract și părinții nu participă la întreținerea copiilor,
pensia de întreținere se încasează pe cale judecătorească, la cererea unuia dintre părinți, a
tutorelui copilului sau a autorității tutelare teritoriale.”
Art. 75 alin. (1), (2) din Codul familiei:
„ (1) Pensia de întreținere pentru copilul minor se încasează din salariul și/sau din
alte venituri ale părinților în mărime de 1/4 – pentru un copil, 1/3 – pentru 2 copii și 1/2
– pentru 3 și mai mulți copii.
(2) Cuantumul cotelor stabilite la alin.(1) poate fi micșorat sau majorat de
instanța judecătorească, ținîndu-se cont de starea materială și familială a părinților, de alte
circumstanțe importante. ”
(3) În cazul în care unii copii rămîn cu un părinte, iar alții – cu celălalt, pensia de
întreținere plătită în favoarea părintelui mai puțin asigurat se stabilește într-o sumă
bănească fixă, determinată conform art.76.
Art. 18 alin. (1) din Legea privind drepturile copilului nr. 338 din 15
decembrie 1994 (în vigoare la momentul depunerii cererii de chemare în
judecată), aprobată prin Legea nr. 370 din 30 noiembrie 2023, în vigoare de
la 21 decembrie 2023:
„Ambii părinți, în egală măsură, sau persoanele subrogatorii legale poartă
răspunderea principală pentru dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a
copilului, ținând cont în primul rând de interesele acestuia.”
Art. 8 alin. (2) din Legea privind drepturile copilului nr. 370 din 30
noiembrie 2023, în vigoare de la 21 decembrie 2023:
„(2) Răspunderea pentru creșterea copilului și pentru asigurarea dezvoltării
acestuia le revine în primul rând părinților sau, după caz, reprezentanților
legali/responsabililor legali ai acestuia. Ambii părinți au o răspundere comună pentru
creșterea, educarea și întreținerea copilului.
Art. 82 alin. (2) lit. c), (3) din Codul familiei:
(2) În cazul refuzului de a acorda întreținere și dacă între soți nu există un contract
privind plata pensiei de întreținere, dreptul de a porni o acțiune în instanța judecătorească
privind încasarea acesteia de la celălalt soț îl au: soțul care îngrijește copilul comun timp
de 3 ani după nașterea acestuia.
(3) Pensia de întreținere se plătește persoanelor enumerate la alin.(2) numai în cazul
cînd acestea nu au un venit propriu suficient, iar soțul care datorează întreținere are
posibilitatea de a o plăti.
5
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că dispozitivul deciziei recurate a fost
pronunțat la 10 octombrie 2024. Potrivit extrasului din poșta electronică
Zimbra cu adresa de e-mail „lilia.burlacu@justice.md”, copia deciziei din 10
octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată participanților la
proces în mod electronic în data de 05 decembrie 2024 (f. d. 62). Astfel,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, în speță,
calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului
legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă electronic în data de 27
decembrie 2024 (f. d.73-75).
Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la
proces, în acord cu procedura specificată la art. 440 din Codul de procedură
civilă Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că
recursul declarat Anastasia Gordaș, reprezentată de avocata Natalia Uncu,
este admisibil.
Prin prisma prevederilor art. 444 din Codul de procedură civilă, la caz,
examinarea cauzei civile în ordine de recurs s-a realizat fără invitarea și
respectiv prezența participanților la proces.
În acest este relevant că, în cauza Covalenco v. Republica Moldova
(hotărârea din 16 iunie 2020, cererea nr. 72164/14, §§ 21-22), Curtea a
identificat, cu titlu de principiu, situațiile în care circumstanțele excepționale
pot justifica renunțarea la audiere. Astfel, o asemenea derogare este posibilă:
(a) în cazul în care nu există probleme de credibilitate sau fapte
contestate care necesită o audiere, iar instanțele pot soluționa litigiul în mod
echitabil și rezonabil, în baza materialelor cauzei (a se vedea Döry v. Suedia,
nr. 28394/95, § 37, 12 noiembrie 2002, și Saccoccia v. Austria, nr. 69917/01,
, 18 decembrie 2008);
(b) în cazuri care ridică probleme pur juridice, cu domeniu de aplicare
limitat (a se vedea Allan Jacobsson v. Suedia (nr. 2), 19 februarie 1998, §
49, Culegeri 1998-I, și Mehmet Emin Șimșek v. Turcia, nr. 5488/05, §§ 29-
31, 28 februarie 2012) sau probleme de drept care nu prezintă o complexitate
particulară (a se vedea Varela Assalino v. Portugalia (dec.), nr. 64336/01, 25
aprilie 2002, și Speil v. Austria (dec.), nr. 42057/98, 5 septembrie 2002);
(c) în situații în care cauza se referă la aspecte foarte tehnice. De
exemplu, Curtea a luat în considerare natura tehnică a litigiilor referitoare la
prestațiile de protecție socială, care pot fi examinate mai bine în scris decât
într-o dezbatere orală. Curtea a hotărât de câteva ori că în domeniul dat,
autoritățile naționale au dreptul, luând în considerare cerințele de eficiență și
economie, să renunțe la audieri, deoarece organizarea lor sistematică poate
6
prezenta un obstacol în calea diligenței necesare în cauzele referitoare la
protecția socială (a se vedea Schuler-Zgraggen, § 58, și Döry, § 41, ambele
pre-citate)
A contrario, Curtea a considerat necesară organizarea unei audieri în
următoarele situații:
(a) în cazul în care există necesitatea de a evalua dacă circumstanțele
au fost stabilite corect de către autorități (a se vedea Malhous v. Republica
Cehă [MC], nr. 33071/96, § 60, 12 iulie 2001);
(b) atunci când circumstanțele cer ca instanța să-și formeze propria
impresie referitoare la justițiabili, prin acordarea dreptului de a explica
propria lor situație personală, în mod direct sau prin intermediul unui
reprezentant (a se vedea Göç, pre-citată, § 51; Miller, pre-citată, § 34 in fine;
și Andersson v. Suedia, nr. 17202/04, § 57, 7 decembrie 2010);
(c) în cazul în care instanța are nevoie de a obține o clarificare cu
privire la anumite detalii, inter alia prin intermediul unei audieri (a se vedea
Fredin v. Suedia (nr. 2), 23 februarie 1994, § 22, Seria A nr. 283-A, și
Lundevall v. Suedia, nr. 38629/97, § 39, 12 noiembrie 2002).
În prezenta cauză, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
a apreciat că nu se impune citarea participanților la proces sau a
reprezentanților acestora. Or, argumentele formulate în cererea de recurs
sunt aceleași ca în cererea de chemare în judecată, în cererea de apel, care au
fost comunicate pârâtului/intimat și care s-a expus poziția în ședința de
judecată în instanța de apel (f. d. 55), cu suficientă precizie pentru a permite
instanței efectuarea controlului judiciar al deciziei din 10 octombrie 2024 a
Curții de Apel Bălți și al hotărârii din 18 martie 2024 a Judecătoriei Bălți,
sediul Central.
Studiind materialele dosarului, prin prisma normelor de drept
aplicabile speței, în special art. 445 alin. (1) lit. b), art. 432 alin. (1) lit. b) din
Codul de procedură civilă, enunțate la pct. 17, 20 din prezenta decizie,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul
declarat de Anastasia Gordaș, reprezentată de avocata Natalia Uncu urmează
a fi admis, cu casarea integrală a deciziei din 10 octombrie 2024 a Curții de
Apel Bălți și a hotărârii din 18 martie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul
Central cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care va fie admisă integral
acțiunea din motivele ce succed.
Cercetând starea de fapt, din lucrările dosarului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție constată că, la 30 decembrie 2022 părțile,
Nicolai Gordaș și Anastasia Gordaș, au încheiat căsătoria, trecută în registrul
actelor de stare civilă nr. 670, la Serviciul Stare Civilă Bălți, potrivit
certificatului de căsătorie seria CS-V 1718695 din 04 (f. d. 5).
7
Din relația de căsătorie, la părinții Nicolai Gordaș și Anastasia Gordaș
XXXXX s-a născut copilul XXXXX, fapt confirmat prin certificatul de
naștere seria NA-VI 3821583 (f. d. 6). La data depunerii acțiunii, copilul
minor avea vârsta de XXXXX an și era la întreținerea mamei.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că,
înaintând prezenta acțiune în instanța de judecată, reclamanta Anastasia
Gordaș a solicitat încasarea de la Nicolai Gordaș în beneficiul Anastasiei
Gordaș, pensia pentru întreținerea copilului minor XXXXX, născut la
XXXXX, în mărime de 2 000 de lei, începând cu data depunerii cererii de
chemare în judecată, precum și pensia pentru întreținerea soției care
îngrijește copilul comun timp de 3 ani după nașterea acestuia în mărime de
1 500 de lei lunar.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată
că, fiind învestită cu judecarea cauzei, Judecătoria Bălți, sediul Central, prin
hotărârea din 18 martie 2024, a admis parțial cererea de chemare în judecată
depusă de Anastasia Gordaș. S-a încasat de la Nicolai Gordaș în beneficiul
Anastasiei Gordaș pensia pentru întreținerea copilului minor XXXXX născut
la XXXXX în mărime de 1 700 de lei lunar, începând cu data emiterii
hotărârii și până la atingerea majoratului de către copil. În rest, acțiunea
civilă a fost respinsă ca neîntemeiată. S-a încasat de la Nicolai Gordaș taxa
de stat în beneficiul statului în mărime de 612 de lei (f. d. 19, 22-24).
Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Bălți, verificând
legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, prin decizia din 10
octombrie 2024, a respins apelul declarat de Anastasia Gordaș și a menținut
hotărârea din 18 martie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central (f. d. 56, -
57-61).
Instanța de apel cu referire la pretenția privind pensia de întreținere a
copilului minor, a relevat că, cuantumul stabilit de Biroul Național de
Statistică, privind minimul de existență pentru I semestru anul 2023, pentru
un copil de vârsta de la 1-6 ani ce constituie în medie 2 677 de lei lunar,
invocat de apelantă este unul orientativ și nu obligatoriu. Cuantumul sumei
poate fi micșorat sau majorat de instanța judecătorească, ținându-se cont de
starea materială și familială a părinților sau de alte circumstanțe importante,
potrivit art. 75 alin. (2) din Codul familiei.
8
Instanța de apel a conchis că instanța de fond corect și întemeiat a
dispus încasarea pensiei de întreținere în mărime de 1 700 de lei lunar pentru
copilul minor, acest cuantum fiind unul rezonabil.
Cu referire la pretenția privind pensia pentru întreținerea soției,
instanța de apel a reținut concluziile instanței de fond potrivit căreia,
reclamanta Anastasia Gordaș nu a demonstrat prin probe că pârâtul are
venituri și poate să o întrețină.
Prin prisma dezacordului recurentei cu decizia instanțelor de fond, în
ceea ce privește cuantumului pensiei pentru întreținerea copilului minor
stabilit în mărime de 1 700 de lei, lunar, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia că instanța de judecată, a stabilit
corect raportul juridic litigios, a identificat corect normele ce-l guvernează și
au stabilit corect natura drepturilor încălcate. Însă, la stabilirea cuantumului
pensiei pentru întreținerea copilului minor, nu s-a ținut cont de interesul
superior al copilului minor.
Reamintind prevederile art. 74 alin. (1), (2), (3), art. 97 din Codul
familiei, art. 3 alin. (1), (2), art. 18 alin. (1), (2), art. 27 alin. (1), (2) din
Convenția internațională cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie
1989, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, interesul
superior al copilului face parte din principiile privind garantarea, respectarea
și promovarea drepturilor copilului, principii care se regăsesc atât în
reglementările interne, cât și în cele internaționale.
Legislația internațională pornește de la recunoașterea copilului ca
persoană, recunoscându‐i și garantându‐i acestuia toate drepturile civile,
sociale, culturale, politice, economice etc., începând cu modul în care se
dezvoltă copilul și implicit discernământul acestuia, cu nevoile de ghidare și
de formare, până la atingerea maturității. Norma de drept este chemată
înainte de toate să vegheze la respectarea tuturor drepturilor copilului și
implicit să reglementeze anumite măsuri speciale de asistență, protecție și
ocrotire, în primul rând prin părinți, dar și prin intermediul unor instituții
care au la bază principiul ocrotirii interesului superior al copilului.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că prin
interes al copilului, legiuitorul desemnează atât interesul superior al acestuia
care se realizează prin obligația de creștere și educare a copiilor de către
9
părinții lor, conform propriilor lor convingeri, precum și interesul personal
concret al minorului care se realizează prin obligația părinților de a se îngriji
atât de sănătatea și dezvoltarea fizică a copilului, cât și de educarea și
pregătirea profesională cea mai potrivită cu însușirile acestuia.
Subsecvent, instanța de recurs menționează că normele de drept
național și internațional stabilesc că răspunderea pentru creșterea copilului și
asigurarea dezvoltării sale le revine ambilor părinți, care indiferent de
situațiile de conflict apărute între ei trebuie să se conducă înainte de orice
după interesul superior al copilului. Oricărui copil îi este recunoscut dreptul
la un nivel de viață suficient pentru dezvoltarea sa fizică, mintală, spirituală,
morală și socială, iar părinților care au în grijă un copil le revine în primul
rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților și a mijloacelor
lor financiare, condițiile de viață necesare dezvoltării copilului.
În atare circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție relevă că la stabilirea pensiei pentru întreținerea copilului minor în
sumă de 1 700 de lei, având în vedere valoarea minimului de existență
stabilită de Biroul Național de Statistică, instanțele de judecată nu a ținut
cont de starea materială și familială a părților, de alte circumstanțe
importante pentru a păstra un nivel decent de asigurare materială a copilului,
în situația în care obligația de întreținere revine ambilor părinți, nu doar
aceluia cu care locuiește copilul.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că obiectul
obligației de întreținere îl formează mijloacele necesare traiului, adică
alimente, locuință, îmbrăcăminte, medicamente, nevoi spirituale, dar și
mijloace necesare pentru creșterea, educarea, și pregătirea profesională a
copilului. Întreținerea se acordă nu numai din câștigul din munca în sensul
comun, dar și din alte mijloace ale debitorului obligației de întreținere,
tocmai în virtutea principiului potrivit căruia întreținerea se datorează în
dependență de nevoile celui care o cere, dar și cu mijloacele celui care
urmează a o plăti.
La acest capitol, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
menționează că informația Biroului Național de Statistică privind minimul
de existență pentru un copil, nu constituie o normă imperativă de la care nu
se permite derogare, ci urmează a fi apreciată cu titlu de circumstanță
importantă de raportare, ca cuantum/ nivel minim de la care instanța de
judecată pornește la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, de ea
10
urmează să se țină cont la adoptarea hotărârii judecătorești, însă, în ansamblu
cu circumstanțele și probele cauzei civile.
Totodată este de reiterat că informația Biroului Național de Statistică
are un caracter de reper la stabilirea cuantumului minim al pensiei pentru
întreținerea unui copil minor, fiind luate în considerare și interesele copilului,
precum și faptul cu cine locuiește copilul.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție evidențiază că părinții sunt obligați să creeze copilului condiții
adecvate pentru creșterea și dezvoltarea acestuia, atât fizică cât și
psihologică, astfel încât întreținerea nu urmează a fi acordată doar la nivelul
minimului de existență.
În atare circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că cuantumul pensiei de întreținere stabilită de instanțele
de judecată, în mărime de 1 700 de lei lunar, nu poate fi acceptată, deoarece
este în mod cert sub pragul minimului de existență, or necesitățile specifice
vârstei copilului minor reclamă costuri ce depășesc simpla întreținere.
Conform art. 3.1 din Convenția cu privire la drepturile copilului
adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la New York
la 20 noiembrie 1989, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie
1993, în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții
publice sau private de ocrotire socială, de către tribunale, autorități
administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului
trebuie să fie luate în considerare cu prioritate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că
stabilirea unei pensii de 1 700 de lei pentru copil, este inechitabilă în raport
cu recurenta Anastasia Gordaș, căreia efectiv îi revine sarcina de îngrijire,
educare, creștere și susținere materială, morală. Or, copilul minor este în
grija și la întreținerea mamei. Ultima contribuie la creșterea, educația și
întreținerea copilului, atât în plan material, cât și psihologic, moral și
emoțional, având sarcini suplimentare: îngrijirea zilnică, igiena copilului,
procurarea produselor alimentare și pregătirea meselor, activități educative.
În circumstanțele descrise, Completul de judecată conchide de a
admite cerința Anastasiei Gordaș cu privire la încasarea pensiei de întreținere
a copilului minor și a încasa de la Nicolai Gordaș în beneficiul Anastasiei
Gordaș pensia pentru întreținerea copilului minor XXXXX, născut la
XXXXX în mărime de 2 000 de lei lunar, începând cu data de 01 februarie
11
2024, data depunerii cererii de chemare în judecată și până la atingerea
majoratului de către copil.
În susținerea celor invocate, urmează a fi accentuată jurisprudența
recentă a Curții Supreme de Justiție în materia litigiilor de acest tip, care s-a
consolidat prin hotărârile nr. 2ra-1024/24, nr. 2ra-1379/24, nr. 2ra-247/23,
nr. 2ra-455/24, 2ra-305/24 și 2ra-612/24 și care reflectă o interpretare
distinctă decât soluția pronunțată de Cutea de Apel Bălți în prezenta speță.
Astfel, instanța de recurs, prin aceste hotărâri, a continuat să dezvolte o linie
jurisprudențială constantă, subliniind importanța unei interpretări uniforme
și coerente a legislației aplicabile.
Cât privește cerința privind încasarea din contul lui Nicolai Gordaș a
pensiei pentru întreținerea soției în mărime de 1 500 de lei lunar până la
atingerea vârstei de 3 ani a copilului, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție conchide că instanțele de judecată ierarhic inferioare
neîntemeiat au ajuns la concluzia de a respinge acțiunea în această parte.
Conform art. 82 alin. (2) lit. c) din Codul familiei, în cazul refuzului de
a acorda întreținere și dacă între soți nu există un contract privind plata
pensiei de întreținere, dreptul de a porni o acțiune în instanța judecătorească
privind încasarea acesteia de la celălalt soț îl au: soțul care îngrijește copilul
comun timp de 3 ani după nașterea acestuia.
Pensia de întreținere se încasează în beneficiul persoanelor enumerate
în art.82 alin. (2) lit. c) din Codul familiei, numai în cazul când acestea nu
au un venit propriu suficient, iar soțul care datorează întreținere are
posibilitatea de a o plăti. Aceste circumstanțe urmează a fi luate în
considerație și apreciate de către instanțele judecătorești prin prezentarea
probelor de către părți, în conformitate cu prevederile Codului de procedură
civilă.
Pentru a încasa ajutorul material de la soțul care datorează întreținere,
este esențial stabilirea circumstanțelor care confirmă că reclamantul nu are
un venit propriu suficient, iar pârâtul are posibilitatea de a plăti pensia de
întreținere. Or, această obligațiune fiind condiționată prin lege.
Sarcina probațiunii revine pârâtului care invocă imposibilitatea
achitării pensiei de întreținere, întrucât acesta formulează o susținere de fapt
menită să înlăture sau să diminueze obligația sa legală; reclamanta nu este
12
ținută să dovedească posibilitatea de a plăti, ci doar temeiul dreptului său, iar
cel care pretinde o cauză exoneratoare trebuie să o probeze.
Astfel, în cazul soției care îngrijește copilul minor până la vârsta de 3
ani de zile, potențialului ei de a munci se micșorează, sau chiar duce la
imposibilitatea totală de a munci, ceea ce atrage după sine lipsa mijloacelor
necesare de întreținere.
Din lucrările dosarului rezultă că Anastasia Gordaș îngrijește copilul
minor XXXXX, născut la XXXXX. Mai mult, Anastasia Gordaș nu este
angajată, nu are un venit și se află în imposibilitate obiectivă de a munci.
Prin urmare, aceasta nu are un venit propriu suficient.
Faptul că pârâtul/intimat are venituri neregulate nu înseamnă că este
inapt de muncă, nu poate obține venituri și este în imposibilitate obiectivă de
plată.
Prin urmare, reclamanta îndeplinește cerința prevăzută la art. 82
alin.(2) lit. c) din Codul familiei, nu are venituri proprii, iar pârâtul este apt
de muncă și astfel obligația de întreținere există și pretenția privind încasarea
pensiei pentru întreținerea soției urmează a fi admisă.
Mai cu seamă, după nașterea copilului apare necesitatea cheltuielilor
adăugătoare, cum ar fi: hrană, îmbrăcăminte, odihnă, proceduri speciale etc.
Desigur, aceste cheltuieli trebuie să fie suportate de ambii soți. În cazul când
soțul refuză acordarea întreținerii, legislația familială reglementează
condițiile de impunere la plata acesteia.
Având în vedere cele expuse supra instanța de recurs conchide de a
admite cerința Anastasiei Gordaș cu privire la încasarea pensiei de întreținere
a soției până la atingerea de către copilul minor a vârstei de 3 ani și a încasa
din contul lui Nicolai Gordaș în beneficiul Anastasiei Gordaș pensia pentru
întreținerea soției în mărime bănească fixă de 1 500 de lei lunar, începând cu
01 februarie 2024, data depunerii cererii de chemare în judecată și până la
data atingerii de către copilul minor XXXXX a vârstei de 3 ani.
În conformitate cu art. 85 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
scutirile de taxa de stat și/sau de taxa de timbru sunt prevăzute în pct.1 al
anexei nr.2 la Legea taxei de stat nr.213/2023.
13
Potrivit pct.1 al anexei nr.2 la Legea taxei de stat nr.213/2023 se scutesc
de taxa de stat în instanțele de judecată reclamanții în acțiunile privind
încasarea pensiei de întreținere.
În conformitate cu art. 87 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,
valoarea acțiunii se determină din suma totală a obligațiilor de plată pe un an
– în acțiunile pentru plata pensiei de întreținere.
În conformitate cu art. 98 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
cheltuielile aferente judecării cauzei, suportate de instanța judecătorească,
precum și taxa de stat, de a căror plată reclamantul a fost scutit, se încasează
la buget de la pârât proporțional părții admise din acțiune dacă pârâtul nu
este scutit de plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul prevederilor legale sus-citate, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a casa integral decizia
instanței de apel și hotărârea instanței de fond în partea încasării taxei de stat
cu încasarea de la Nicolai Gordaș în beneficiul statului taxa de stat în mărime
de 1 009 de lei, de la plata căreia reclamanta a fost scutită la depunerea cererii
de chemare în judecată prin efectul legii, pentru pretenția privind încasarea
pensiei de întreținere a copilului minor și în mărime de 769,96 de lei, pentru
pretenția privind încasarea pensiei de întreținere a soției.
Ținând cont de considerentele elucidate supra, dar și de principiul
interesului superior al copilului minori, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de
Anastasia Gordaș, reprezentată de avocata Natalia Uncu, de a casa integral
decizia din 10 octombrie 2024 și hotărârea din 18 martie 2023 a Judecătoriei
Bălți, sediul Central, pronunțând o nouă hotărâre, prin care va fie admisă
integral acțiunea.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de Anastasia Gordaș, reprezentată de avocata
Natalia Uncu.
Casează integral decizia din 10 octombrie 2024 a Curții de Apel Bălți
și hotărârea din 18 martie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,
pronunțând o nouă hotărâre, prin care:
14
Admite integral cererea de chemare în judecată depusă de Anastasia
Gordaș împotriva lui Nicolai Gordaș cu privire la încasarea pensiei de
întreținere a copilului minor și a soției.
Încasează de la Nicolai Gordaș în beneficiul Anastasiei Gordaș pensia
pentru întreținerea copilului minor XXXXX, născut la XXXXX în mărime
de 2 000 de lei lunar, începând cu data de 01 februarie 2024, data depunerii
cererii de chemare în judecată și până la atingerea majoratului de către
copil.
Încasează de la Nicolai Gordaș în beneficiul Anastasiei Gordaș pensia
pentru întreținerea soției în mărime de 1 500 de lei lunar, începând cu data
emiterii hotărârii și până la atingerea de către copilul minor XXXXX a
vârstei de 3 ani.
Încasează de la Nicolai Gordaș taxa de stat în beneficiul statului în
mărime de 1 009 de lei, pentru pretenția privind încasarea pensiei de
întreținere a copilului minor și în mărime de 769,96 de lei, pentru pretenția
privind încasarea pensiei de întreținere a soției.
Decizia este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
15