2ra-462/25 — repararea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului
- Temei legal
- Stabilirea eronată de către instantele ierarhic inferioare a cuantumului prejudiciului moral, încasat în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii si ale instantelor de judecată
2ra-462/25 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului
în cauza civilă
Tîmbur Victoria împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,
intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova
(repararea prejudiciului)
împotriva deciziei din 29 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru,
Dosarul nr. 2ra-462/25
NR. PIGD 2-23114393-01-2ra-13082025
Stabilirea eronată de către instanțele ierarhic inferioare a cuantumului prejudiciului
moral, încasat în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare
a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale
procuraturii și ale instanțelor de judecată.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru - jud. E. Culinca
Curtea de Apel Centru - jud. A. Panov, D. Corlăteanu, R. Pascari
18 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, recursul declarat de Ministerul Justiției al
Republicii Moldova,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 4 august 2023, Tîmbur Victoria a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu
Procuratura Generală a Republicii Moldova privind repararea prejudiciului
material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale
procuraturii și ale instanțelor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a menționat că, în perioada 30 septembrie 2016 - 25
octombrie 2022, ilegal a fost subiect al cauzei penale, fiind acuzată de Procuratura
Anticorupție de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 47 alin. (2) și (5), art.
324 alin. (4) și art. 284 alin. (1) Cod penal.
Evidențiază că, la 30 septembrie 2016 s-a dispus începerea urmăririi penale
în cauza penală nr. 2016978170, pe faptul coruperii pasive, infracțiune prevăzută
de art. 324 alin. (2) lit. b) și c) din Codul penal.
Totodată, la 26 octombrie 2016, Procuratura Anticorupție a început
urmărirea penală în cauza penală nr. 2016978218, conform elementelor
infracțiunii prevăzute de art. 284 alin. (1) din Codul penal.
Prin ordonanța din 27 octombrie 2016, s-a dispus conexarea cauzelor penale
nr. 2016970573 și nr. 2016978112 într-o procedură unică, cu atribuirea numărului
unic 2016970573.
Ulterior, la 05 ianuarie 2017 cauza penală nr. 2017978004 a fost disjunsă
din cauza penală nr. 2016970573, în privința mai multor persoane și Victoriei
Tîmbur, pe faptul comiterii de către aceștia a infracțiunii prevăzute de art. 324 și
art. 284 alin. (1) din Codul penal.
Notează că, la 30 septembrie 2016, ora 07:20, în cadrul cauzei penale nr.
2016970573, a fost reținută pe termen de 72 ore, fiind efectuată și percheziția
corporală, dar și percheziție la serviciu, în domiciliu și în automobil, fiindu-i
violate proprietatea și viața personală.
Susține că, la 01 octombrie 2016 a fost pusă sub învinuire, fiindu-i
incriminată comiterea infracțiunii prevăzută de art. 42, art. 324 alin. (2) lit. b) și c)
din Codul penal.
1
Ulterior, prin încheierea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 02
octombrie 2016, în privința acesteia s-a aplicat măsura preventivă sub formă de
arest preventiv pe un termen de 15 zile, menținută prin decizia Curții de Apel
Chișinău din 10 octombrie 2016.
Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 11
octombrie 2016, s-a înlocuit arestul preventiv în arest la domiciliu pe un termen de
30 zile.
Remarcă faptul că, a fost lipsită ilegal de libertate, fiind izolată de societate,
lipsită de condiții umane de trai și de hrană, baie/veceu, comunicații și
telecomunicații, fiind plasată ilegal în arest preventiv în condiții inumane și
degradante timp de 15 zile și s-a aflat ilegal în arest la domiciliu, fiind lipsită de
libertate timp de 60 de zile.
Notează că, prin ordonanța din 13 decembrie 2016, a fost pusă sub
învinuire, fiindu-i incriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art. 47 alin. (2)
și (5), art. 324 alin. (4) și art. 284 alin. (1) din Codul penal.
După finalizarea urmăririi penale, la 31 ianuarie 2017, cauza penală a fost
dedusă judecății.
Susține că, pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 47 alin. (2), (5),
art. 324 alin. (4) din Codul penal este amendă în mărime de la 1000 la 2000 unități
convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții publice sau de
a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani, iar pedeapsa pentru
infracțiunea prevăzută de art. 284 alin.(1) din Cod penal este închisoare de la 8 la
15 ani.
Evidențiază că, pe parcursul judecării cauzei penale, prin ordonanța
procurorului din 27 mai 2022, s-a dispus renunțarea parțială la învinuirea adusă
inculpaților, inclusiv Victoriei Tîmbur, în partea ce se referă la comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 284 alin. (1) Cod penal, deoarece fapta nu întrunește
elementele infracțiunii. Iar, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani nr.
1-360/2018 din 15 august 2022, Tîmbur Victoria a fost achitată si reabilitată,
învinuită de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 47 alin. (3) și (5) și art. 324
alin. (4) Cod penal, pe motiv că fapta ei nu întrunește elementele infracțiunii.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2022, s-a admis
cererea inculpatului Prisacari Igor și a avocatului Gheorghe Malic de retragere a
apelului împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15 august
2022 și s-a dispus încetarea procedurii de apel. Decizia fiind executorie din data
de 25 octombrie 2022.
Prin urmare, s-a solicitat constatarea faptului tragerii ilegale la răspundere
penală, încasarea sumei de 200 000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru aplicarea
ilegală a măsurilor preventive sub formă de arest preventiv și arest la domiciliu,
2
încasarea sumei de 1 000 000 lei cu titlu de prejudiciu moral pentru tragerea ilegală
la răspundere penală / acordarea calității procesuale de bănuit / învinuit / inculpat
/ eliberarea din funcție / deplasarea casa – procuratura – instanța de judecată – casa,
precum și compensarea cheltuielilor de asistență juridică.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 27 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
s-a admis parțial acțiunea, s-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul
Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul Victoriei Tîmbur, suma
de 400 000 lei (patru sute mii lei) cu titlu de compensare a prejudiciului moral
cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii și ale
instanțelor judecătorești și suma de 10 000 lei (zece mii lei) cu titlu de cheltuieli
de asistența juridică suportate în prezenta cauză civilă, în total suma de 410 000 lei
(patru sute zece mii lei), iar în rest pretențiile Victoriei Tîmbur au fost respinse, ca
neîntemeiate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 27 februarie 2024, Tîmbur Victoria a declarat apel (nemotivat) împotriva
hotărârii din 27 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la 13
iunie 2024 a depus apelul (motivat), solicitând modificarea hotărârii instanței de
fond în partea ce vizează cuantumul prejudiciului moral dispus spre încasare în
sensul majorării acestuia la suma de 200 000 lei și 1 000 000 lei.
La 29 februarie 2024, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat
apel (nemotivat) împotriva hotărârii din 27 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, iar la 24 mai 2024 a depus apelul (motivat), solicitând casarea
hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 29 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru, s-au respins, din
lipsă de temei, cererile de apel declarate de apelanta Victoria Tîmbur, reprezentată
de avocatul Denis Terioșchin, și de apelantul Ministerul Justiției al Republicii
Moldova, fiind menținută hotărârea din 27 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru.
În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat următoarele circumstanțe.
Prin ordonanța din 30 septembrie 2016, procuror în Procuratura
anticorupție, Roman Statnîi, în cauza penală nr. 2016978170, a dispus începerea
urmăririi penale, pe faptul coruperii pasive, conform semnelor calificative,
caracterizată prin pretinderea de către o persoană publică de bunuri, ce nu i se
cuvin, pentru sine și pentru altă persoană, pentru a îndeplini sau nu, ori pentru a
întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar
3
acesteia, săvârșită prin extorcare, de două sau mai multe persoane, adică
infracțiunii, prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. b) și c) din Codul penal (f. d. 84).
Prin ordonanța din 30 septembrie 2016, s-a dispus conexarea cauzelor
penale nr. 2016970573 și nr. 2016978170 într-o singură procedură, cu atribuirea
cauzei penale numărul 2016970573 (f. d. 85).
Prin ordonanța din 26 octombrie 2016, s-a dispus începerea urmăririi penale
în cauza penală nr. 2016978218, conform elementelor infracțiunii prevăzute de art.
284 alin. (1) din Codul penal (f. d. 86-87).
Ulterior, cauza penală nr. 2016978218 a fost conexată la cauza penală nr.
2016970573, cu atribuirea nr. 2016970573, în temeiul ordonanței din 27 octombrie
2016 (f. d. 88-89).
În temeiul ordonanței de reținere a persoanei, la 29 septembrie 2016,
Victoria Tîmbur a fost reținută (f. d. 100-104).
Prin ordonanța din 29 septembrie 2016, în cauza penală nr. 2016970573, a
fost dispusă efectuarea percheziției în domiciliul Victoriei Tîmbur (f. d. 91).
La 30 septembrie 2016, la domiciliul Victoriei Tîmbur a fost efectuată
percheziția, fapt consemnat în procesul-verbal de percheziție din 30 septembrie
2016 (f. d. 92-93).
Tot la 30 septembrie 2016, a fost efectuată percheziția în automobilul folosit
de Victoria Tîmbur, de model Toyota Auris, în temeiul ordonanței emise de
procurorul în Procuratura Anticorupție, Roman Statnîi din 30 septembrie 2016 (f.
d. 94-97).
La 01 octombrie 2016, Victoria Tîmbur a fost pusă sub învinuire, în baza
ordonanței procurorul în Procuratura Anticorupție, Sergiu Moraru (f. d. 98), fiindu-
i incriminată comiterea infracțiunii prevăzută de art. 42, art. 324 alin. (2) lit. b) și
c) din Codul penal.
Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 02
octombrie 2016, în privința Victoriei Tîmbur a fost aplicată măsura preventivă sub
formă de arest preventiv pe un termen de 15 zile (f. d. 105-107).
Încheierea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 02 octombrie
2016 a fost menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2016
(f. d. 108-113).
Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău din 11
octombrie 2016, arestul preventiv a fost înlocuit cu arest la domiciliu pe un termen
de 30 zile (f. d. 114-116).
La data de 25 noiembrie 2016, prin ordinul nr. 1280-p, emis de directorul
general al Serviciului Vamal, Vitalie Vrabie, s-a aplicat sancțiunea disciplinară –
eliberarea din serviciul în organele vamale colaboratorilor Biroului Vamal Bender,
4
unui grup de colaboratori, inclusiv Victoriei Tîmbur, pentru încălcarea
prevederilor art. 15 lit. d), h), i) și k), art. 46 lit. a) și h) din Legea serviciului în
organele vamale nr. 1150-XIV din 20 iulie 2000, pct. 5 lit. f) din Codul de conduită
al colaboratorilor vamali, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 456 din 27 iulie
2009 și fișelor de post (f. d. 126-127).
Prin ordonanța din 13 decembrie 2016, Victoria Tîmbur a fost pusă sub
învinuire de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 47 alin. (2) și (5), art. 324 alin.
(4) și art. 284 alin. (1) din Codul penal (f. d. 117-119).
La 13 ianuarie 2017, învinuitei Victoria Tîmbur și apărătorului acesteia i-a
fost adus la cunoștință faptul că, urmărirea penală în cauza penală este terminată
și despre posibilitatea de a face cunoștință cu materialele cauzei (f. d. 120).
Cauza penală de învinuire a inculpaților, inclusiv a Victoriei Tîmbur, în
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 47 alin. (2), (5), art. 324 alin. (4), art. 284
alin. (1) Cod penal, a fost deferită spre examinare instanței la 30 ianuarie 2017.
Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 15 august 2022, s-
a achitat Tîmbur Victoria, învinuită de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 47
alin. (3) și (5) și art. 324 alin. (4) Cod penal al RM, pe motiv că fapta ei nu
întrunește elementele infracțiunii. S-a considerat Tîmbur Victoria reabilitată.
Totodată, din conținutul sentinței din 15 august 2022 (fila 4 a sentinței) s-a
reținut că, prin ordonanța Procurorului delegat în Procuratura Anticorupție, Irina
Catan din 27 mai 2022, s-a renunțat la învinuirea adusă inculpaților, inclusiv
Victoriei Tîmbur, în partea ce se referă la comiterea infracțiunii prevăzute de art.
284 alin. (1) Cod penal, deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
Sentința a devenit definitivă și executorie la 25 octombrie 2022, conform
deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2022 (f. d. 79-80).
Instanța de apel a reținut că, fiind constatate circumstanțele de fapt indicate
supra, instanța de fond a stabilit situația ce impune existența răspunderii Statului
pentru atragerea ilegală a persoanei la răspundere penală, fiind întrunite cumulativ
condițiile art. 3 și art. 6 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998.
În final, prin raportare la criteriile legale de apreciere a prejudiciului moral
și la principiile compensării echitabile și rezonabile, instanța de apel a apreciat că
instanța de fond a stabilit întemeiat cuantumul compensației de 400 000 lei cu titlu
de prejudiciu moral, iar pretențiile în cuantum mai mare au fost corect considerate
exagerate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 11 iulie 2025, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat
recurs împotriva deciziei din 29 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând
5
casarea integrală a acesteia și hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi
hotărâri de respingere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului s-a invocat faptul că, instanțele inferioare nu au
analizat corect, nici suficient, circumstanțele prezentei spețe, în care nu se
dovedește atragerea ilegală la răspundere penală a intimatului, respectiv, nici nu
este justificată nici o despăgubire. Ministerul Justiției, prin prisma sarcinii
probațiunii, a dovedit lipsa de încălcare a dreptului de a nu fi atras ilegal la
răspundere penală, precum și faptul că nu a fost suportat un prejudiciu moral.
În susținerea poziției, recurentul a invocat jurisprudența națională și
exemple din practica instanțelor, precum și hotărâri CtEDO relevante privind
principiile de evaluare a despăgubirilor.
În drept, s-au invocat prevederile art. 432 alin. (1) lit. a), e) din Codul de
procedură civilă.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 431 alin. (1) – (4) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de
competența Curții Supreme de Justiție. (2) Asupra admisibilității recursului decide un
complet din 3 judecători. (3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet
din 3, 5 sau 9 judecători ai Curții Supreme de Justiție. (4) Judecătorii care au examinat
admisibilitatea recursului pot participa și la examinarea recursului în cauză.”
Art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme
de Justiție.”
Art. 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”
Art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: e) să admită recursul și să
modifice decizia instanței de apel și/sau hotărârea primei instanțe.”
6
Art. 2 alin. (1) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat
prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998:
„(1) În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noțiuni: acțiuni ilicite - acțiuni
sau inacțiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenții,
ale organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care exclud vinovăția
acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit
căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi judecată,
(erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție de răspundere din organul de urmărire penală
sau din instanța de judecată, manifestate prin încălcarea intenționată a normelor
procedurale și materiale în timpul procedurii penale sau contravenționale (infracțiuni);
(...).”
Art. 3 alin. (1) lit. a), c) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului
cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998:
„(1) În conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material
și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:
a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de
declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală;
c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a
percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării
ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură care limitează
drepturile persoanelor fizice sau juridice.”
Art. 6 lit. a), b) din Legea nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului
cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998:
„Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege,
apare în cazul: a) devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare; b) scoaterii
persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare.”
Art. 11 alin. (1)-(3) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului
cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998:
„(1) Mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de
instanța de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a compensației
se determină luându-se în considerare:
a) gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă;
b) caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la
examinarea cauzei penale în instanța de judecată;
c) rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea persoanei;
d) durata urmăririi penale, precum și durata examinării cauzei penale în instanța de
judecată;
e) natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei;
f) suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice;
7
g) măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice și psihice
cauzate;
h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenție.
(2) Instanța de judecată va determina mărimea compensației și în baza criteriilor
specificate la art. 219 alin. (4) din Codul de procedură penală.
(3) În toate cazurile, instanța de judecată se va baza pe principiile compensării
rezonabile și echitabile a prejudiciului moral.”
Art. 2007 alin. (1) lit. a) din Codul civil:
„(1) Prejudiciul cauzat persoanei prin acțiunile organelor de urmărire penală, ale
procuraturii sau ale instanțelor de judecată se repară de către stat integral, indiferent de
vinovăția persoanei responsabile, în următoarele cazuri:
a) condamnare ilegală, tragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a
măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declarației scrise de a nu
părăsi localitatea.”
Art. 2037 alin. (1)-(3) din Codul civil:
„(1) Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța
de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei
vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție
a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă
persoanei vătămate.
(2) Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată,
luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea
posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate.
(3) La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o
despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit
în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul declarat de către Ministerul
Justiției a fost înaintat în termen. Or, decizia integrală a instanței de apel i-a fost
comunicată recurentului prin intermediul poștei electronice la 16 mai 2025, iar
cererea de recurs a fost depusă la 11 iulie 2025, adică în interiorul termenului de 2
luni, prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată, examinând recursul declarat de Ministerul Justiției
împotriva deciziei instanței de apel, reține că obiectul recursului îl constituie
verificarea legalității și proporționalității cuantumului despăgubirii pentru
prejudiciul moral stabilit în temeiul Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, prin
raportare la criteriile legale incidente și la principiul echității.
Analiza materialelor cauzei relevă că, instanța de apel a identificat corect
cadrul juridic aplicabil și natura drepturilor încălcate, însă nu a respectat pe deplin
criteriile legale de cuantificare a prejudiciului moral. Respectiv, se impune
8
diminuarea sumei acordate, astfel încât aceasta să reflecte în mod echitabil
gravitatea prejudiciului suferit.
Din actele cauzei rezultă că, Victoriei Tîmbur i-a fost incriminată săvârșirea
unei infracțiuni ușoare și deosebit de grave, prevăzute de art. 324 alin. (4) Cod
penal și art. 284 alin. (1) Cod penal. Totodată, durata urmăririi penale și examinării
cauzei penale în instanțele de judecată a cuprins: 30 septembrie 2016 – 25
octombrie 2022, care include perioadele în care reclamanta a deținut calitatea de
bănuit/învinuit – 30 septembrie 2016 – 29 ianuarie 2017, și perioada în care a avut
calitatea de inculpat – 30 ianuarie 2017 – 25 octombrie 2022; durata reținerii – 30
septembrie 2016 – 02 octombrie 2016; durata arestului preventiv – 02 octombrie
2016 – 11 octombrie 2016; care la data de 11 octombrie 2016 a fost înlocuit cu
arest la domiciliu pe un termen de 30 de zile, adică până la 14 noiembrie 2016.
Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 15 august 2022, s-
a achitat Tîmbur Victoria, învinuită de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 47
alin. (3) și (5) și art. 324 alin. (4) Cod penal al RM, pe motiv că fapta ei nu
întrunește elementele infracțiunii. S-a considerat Tîmbur Victoria reabilitată.
Totodată, prin ordonanța Procurorului delegat în Procuratura Anticorupție, Irina
Catan din 27 mai 2022, s-a renunțat la învinuirea adusă inculpaților, inclusiv
Victoriei Tîmbur, în partea ce se referă la comiterea infracțiunii prevăzute de art.
284 alin. (1) Cod penal, deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
Aceste circumstanțe au justificat concluzia instanței de apel potrivit căreia
Tîmbur Victoria întrunește condițiile legale pentru acordarea despăgubirilor în
temeiul Legii nr. 1545/1998, care recunoaște orice temei de reabilitare, inclusiv
scoaterea persoanei de sub urmărire penală și devenirii definitive și irevocabile a
sentinței de achitare, ca bază pentru repararea prejudiciului.
Coroborând prevederile legale aplicabile cu circumstanțele de fapt ale
cauzei, instanțele inferioare au constatat existența unui prejudiciu moral cauzat
reclamantului. Potrivit art. 11 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998,
mărimea compensației se stabilește în baza criteriilor legale, unul dintre principiile
directoare fiind echitatea, care presupune acordarea unei despăgubiri juste și
rezonabile.
Curtea constată că instanța de apel a reținut corect existența prejudiciului
moral, însă cuantumul de 400 000 lei stabilit cu acest titlu apare ca fiind excesiv
în raport cu gravitatea și natura suferințelor constatate.
Completul de judecată reține că, în perioada 30 septembrie 2016 – 25
octombrie 2022, Tîmbur Victoria a avut calitatea de bănuit, învinuit și inculpat în
cauza penală, fiind supusă unor măsuri de constrângere, inclusiv reținerii, arestului
preventiv și arestului la domiciliu, urmărirea penală și examinarea cauzei în
instanța de judecată desfășurându-se pe o durată totală de aproximativ 6 ani și 1
lună.
9
Raportând prevederile legale incidente la particularitățile speței, Completul
de judecată reține că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, urmează a fi avute
în vedere consecințele sociale suportate de reclamant, precum și durata încălcării
drepturilor sale.
Completul de judecată constată că, acțiunile organului de urmărire penală,
ale procuraturii și ale instanței de judecată, materializate prin punerea sub învinuire
și aplicarea măsurilor de constrângere - reținerea, arestul preventiv și arestul la
domiciliu, au avut un impact semnificativ asupra vieții sociale a reclamantului,
generând suferințe morale și afectându-i demnitatea și onoarea. Deși aceste acțiuni
au cauzat un prejudiciu moral, circumstanțele concrete ale cauzei nu justifică în
întregime cuantumul despăgubirii stabilite de instanța de apel.
Având în vedere faptul că, reclamantul a fost învinuit de comiterea unei
infracțiuni ușoare și deosebit de grave, că i-au fost aplicate măsuri preventive sub
formă de arest preventiv și arest la domiciliu în perioadele de referință, că
urmărirea penală și examinarea cauzei s-a desfășurat pe parcursul a aproximativ 6
ani și 1 lună și că acesta a suportat suferințe morale, dar ținând cont, totodată, de
principiile reparării echitabile și rezonabile a prejudiciului, Completul de judecată
constată că suma de 400 000 lei acordată cu titlu de prejudiciu moral este una
excesivă.
Completul de judecată apreciază că, suma de 150 000 lei constituie o
compensație rezonabilă, reflectând o evaluare justă a prejudiciului moral,
corespunzătoare gravității și naturii suferințelor psihice suportate de reclamant.
Acordarea daunelor morale are un caracter exclusiv compensatoriu, și nu punitiv.
Prin urmare, decizia instanței de apel urmează a fi modificată prin
micșorarea cuantumului despăgubirii morale la suma de 150 000 lei, sumă
suficientă pentru a atenua suferințele cauzate reclamantului și care este echitabilă
și rezonabilă, în concordanță cu criteriile stabilite în jurisprudența Curții Europene
a Drepturilor Omului.
Totodată, cuantumul de 150 000 lei este în concordanță cu practica Curții
Supreme de Justiție în cauze similare soluționate în temeiul Legii nr. 1545-XIII
din 25 februarie 1998 (decizia nr. 2ra-196/25; decizia nr. 2ra-229/25; decizia nr.
2ra-519/25; decizia nr. 2ra-100/23; decizia nr. 2ra-1398/23; decizia nr. 2ra-
1262/23).
Ținând cont de cele expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție admite recursul declarat de Ministerul Justiției, modifică decizia instanței
de apel și hotărârea primei instanțe în partea ce ține de cuantumul despăgubirii
pentru prejudiciul moral, diminuând suma de la 400 000 lei la 150 000 lei, iar în
rest menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.
10
În conformitate cu art. 442, art. 444, 445 alin. (1) lit. e) din Codul de
procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției.
Modifică decizia din 29 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru și hotărârea din
27 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, adoptată în cauza civilă
la cererea de chemare în judecată depusă de Tîmbur Victoria împotriva
Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura
Generală a Republicii Moldova privind repararea prejudiciului moral cauzat prin
acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor
de judecată, în partea ce ține de cuantumul sumei încasate cu titlu de prejudiciu
moral, prin diminuarea sumei de la 400 000 (patru sute mii) lei la 150 000 (una
sută cincizeci mii) lei.
În rest, menține decizia din 29 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru și
hotărârea din 27 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Decizia este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Ion Munteanu
11