2ra-519/25 — încasarea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea prejudiciului moral
- Temei legal
- Stabilirea eronata de catre instantele inferioare a cuantumului prejudiciului moral, incasat in temeiul Legii nr. 1545
2ra-519/25 — încasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului
în cauza civilă
Ruslan Bîzga împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient
accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova
(încasarea prejudiciului)
împotriva deciziei din 5 februarie 2025 a Curții de Apel Centru,
Dosarul nr. 2ra-519/25
NR. PIGD 2-23142004-01-2ra-29072025
Stabilirea eronată de către instanțele ierarhic inferioare a cuantumului prejudiciului
moral, încasat în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare
a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale
procuraturii și ale instanțelor de judecată.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru - jud. E. Culinca
Curtea de Apel Centru - jud. A. Panov, D. Corlăteanu, L. Bagrin
14 ianuarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Ministerul Justiției al
Republicii Moldova,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Diana Stănilă, Președinte,
Oxana Parfeni,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 4 octombrie 2023, Ruslan Bîzga a depus o cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu
Procuratura Generală a Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului
material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale
procuraturii și ale instanțelor de judecată.
În argumentarea acțiunii, reclamantul a indicat că, în perioada 23 decembrie
2019 – 15 septembrie 2022, a fost supus în mod ilegal urmăririi penale sub acuzația
comiterii infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, în cadrul unor cauze
penale inițiate și ulterior conexate.
A susținut că, la 23 decembrie 2019, a fost reținut, percheziționat corporal,
percheziționat la domiciliu și în automobil, pus sub învinuire și supus aplicării
măsurilor preventive de arest preventiv și, ulterior, de arest la domiciliu, în baza
încheierilor Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, detenția fiind executată în
condiții inumane și degradante.
Prin ordonanța procurorului din 15 septembrie 2022, a fost scos de sub
urmărire penală pe motivul inexistenței faptei, fiindu-i restituite bunurile ridicate
în cadrul perchezițiilor.
A susținut că urmărirea penală desfășurată pe durata a 997 de zile, aplicarea
măsurilor preventive, efectuarea perchezițiilor și menținerea nejustificată a calității
procesuale de învinuit i-au cauzat un prejudiciu material și moral considerabil,
afectându-i reputația, viața profesională și familială, inclusiv prin trauma psihică
produsă copilului minor, invocând încălcarea art. 3 din CEDO și a legislației
naționale privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiuni ilicite și solicitând
încasarea despăgubirilor corespunzătoare din contul Ministerului Justiției.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚ
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 18 aprilie 2024,
acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasată din bugetul de stat, prin intermediul
1
Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul lui Ruslan Bîzga, suma
de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 10 000 lei cu titlu de cheltuieli
de asistență juridică, în total 110 000 lei, iar în rest pretențiile au fost respinse ca
neîntemeiate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 18 aprilie 2024, Ruslan Bîzga, reprezentat de avocatul Denis Terioșchin,
a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
din 18 aprilie 2024, iar la 30 octombrie 2024 a depus apelul motivat, solicitând
casarea hotărârii atacate în partea ce vizează respingerea pretențiilor și pronunțarea
unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
La 17 mai 2024, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat apel
nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 18 aprilie
2024, iar la 7 noiembrie 2024 a depus apelul motivat, prin care a solicitat casarea
integrală a hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea
înaintată de Ruslan Bîzga să fie respinsă.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia Curții de Apel Centru din 5 februarie 2025, au fost respinse, ca
lipsite de temei, apelurile declarate de Ruslan Bîzga, reprezentat de avocatul Denis
Terioșchin, și de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, fiind menținută
hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 18 aprilie 2024.
În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, din materialele cauzei,
rezulta inițierea urmăririi penale la 24 august 2017 (cauza nr. 2017790130) și la
12 septembrie 2019 (cauza nr. 2019790151), ambele pe faptul pretinsei comiteri a
infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, prin ordonanța procurorului
din 26 decembrie 2019 s-a dispus conexarea cauzelor penale într-o singură cauză.
S-a constatat că, prin ordonanțele din 27 noiembrie 2019, au fost autorizate
perchezițiile la domiciliul și în automobilul reclamantului, iar la 23 decembrie
2019 acesta a fost reținut, pus sub învinuire și supus perchezițiilor, cu ridicarea
unor bunuri. Ulterior, prin încheierile Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, din
24 decembrie 2019 și 14 ianuarie 2020, a fost aplicată și prelungită măsura
arestului preventiv, iar prin încheierea din 31 ianuarie 2020 a fost dispus arestul la
domiciliu până la 7 martie 2020.
Instanța de apel a mai reținut că, prin ordonanța din 15 septembrie 2022,
Ruslan Bîzga a fost scos de sub urmărire penală pe motivul lipsei elementelor
infracțiunii, fapt ce a generat dreptul la repararea prejudiciului în temeiul Legii nr.
2
1545/1998 și al art. 2007, 2036 și 2037 Cod civil, fiind întrunite condițiile de
reabilitare.
Prin raportare la criteriile legale de apreciere a prejudiciului moral și la
principiile compensării echitabile și rezonabile, instanța de apel a apreciat că
instanța de fond a stabilit întemeiat cuantumul compensației de 100 000 lei cu titlu
de prejudiciu moral, iar pretențiile în cuantum mai mare au fost corect considerate
exagerate. De asemenea, instanța de apel a constatat că suma de 10 000 lei cu titlu
de cheltuieli de asistență juridică a fost reală, necesară și rezonabilă, fiind
confirmată prin actele de plată depuse.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 29 iulie 2025, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat
recurs împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 5 februarie 2025, solicitând
casarea integrală a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de
procedură civilă, a invocat că hotărârile instanțelor inferioare s-au bazat pe o
apreciere vădit nerezonabilă a probelor, fără a argumenta pertinența acordării
compensației și justificarea cuantumului prejudiciului moral.
A susținut că aplicarea Legii nr. 1545/1998 presupune întrunirea cumulativă
a condițiilor prevăzute de art. 3 și art. 6 ale acesteia, iar în speță ar lipsi acte care
să constate expres ilegalitatea măsurilor și acțiunilor procesual-penale, inclusiv în
procedura prevăzută de art. 218 sau art. 313 din Codul de procedură penală, iar
recunoașterea persoanei ca bănuit/învinuit nu echivalează cu „tragerea ilegală la
răspundere penală” în sensul Legii nr. 1545/1998 și că suma de 100 000 lei ar fi
nejustificată, iar prejudiciul moral nu ar fi fost probat în concret, cu încălcarea
sarcinii probei.
În susținerea poziției, recurentul a invocat jurisprudența națională și
exemple din practica instanțelor, precum și hotărâri CEDO relevante privind
principiile de evaluare a despăgubirilor.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 431 alin. (1) – (4) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de
competența Curții Supreme de Justiție. (2) Asupra admisibilității recursului decide un
complet din 3 judecători. (3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet
3
din 3, 5 sau 9 judecători ai Curții Supreme de Justiție. (4) Judecătorii care au examinat
admisibilitatea recursului pot participa și la examinarea recursului în cauză.”
Art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme
a Curții Supreme de Justiție.”
Art. 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”
Art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: e) să admită recursul și să
modifice decizia instanței de apel și/sau hotărârea primei instanțe.”
Art. 2 alin. (1) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat
prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998:
„(2) Acțiunile ilicite sunt acțiuni sau inacțiuni ale organului împuternicit să
examineze cazurile cu privire la contravenții, ale organului de urmărire penală sau ale
instanței de judecată, care exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se manifestă
prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi
trasă la răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție de
răspundere din organul de urmărire penală sau din instanța de judecată, manifestate prin
încălcarea intenționată a normelor procedurale și materiale în timpul procedurii penale
sau contravenționale (infracțiuni).”
Art. 3 alin. (1) lit. a), c) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului
cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998:
„(1) În conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material
și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:
a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de
declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală;
c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a
percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării
ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură care limitează
drepturile persoanelor fizice sau juridice.”
4
Art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului
cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998:
„Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege,
apare în cazul:
b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe
temeiuri de reabilitare.”
Art. 11 alin. (1)-(3) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului
cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998:
„(1) Mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de
instanța de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a compensației
se determină luându-se în considerare:
a) gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă;
b) caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la
examinarea cauzei penale în instanța de judecată;
c) rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea persoanei;
d) durata urmăririi penale, precum și durata examinării cauzei penale în instanța de
judecată; e) natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei;
f) suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice;
g) măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice și psihice
cauzate;
h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenție.
(2) Instanța de judecată va determina mărimea compensației și în baza criteriilor
specificate la art. 219 alin. (4) din Codul de procedură penală.
(3) În toate cazurile, instanța de judecată se va baza pe principiile compensării
rezonabile și echitabile a prejudiciului moral.”
Art. 2007 alin. (1) lit. a) din Codul civil:
„(1) Prejudiciul cauzat persoanei prin acțiunile organelor de urmărire penală, ale
procuraturii sau ale instanțelor de judecată se repară de către stat integral, indiferent de
vinovăția persoanei responsabile, în următoarele cazuri:
a) condamnare ilegală, tragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a
măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declarației scrise de a nu
părăsi localitatea.”
Art. 2037 alin. (1)-(3) din Codul civil:
„(1) Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța
de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei
vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție
a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă
persoanei vătămate.
5
(2) Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată,
luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea
posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate.
(3) La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o
despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit
în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată reține
că dispozitivul deciziei Curții de Apel Centru a fost pronunțat în ședință publică la
data de 5 februarie 2025, iar decizia motivată a fost expediată participanților la
proces prin poșta electronică la data de 30 mai 2025 (f.d. 159). Prin urmare,
recursul declarate de Ministerul Justiției la 29 iulie 2025 a fost depus în termen
legal (a se vedea pct. 18).
Completul de judecată, examinând recursul declarat de Ministerul Justiției
împotriva deciziei instanței de apel, reține că obiectul recursului îl constituie
verificarea legalității și proporționalității cuantumului despăgubirii pentru
prejudiciul moral stabilit în temeiul Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, prin
raportare la criteriile legale incidente și la principiul echității.
Analiza materialelor cauzei relevă că instanța de apel a identificat corect
cadrul juridic aplicabil și natura drepturilor încălcate, însă nu a respectat pe deplin
criteriile legale de cuantificare a prejudiciului moral. Prin urmare, se impune
diminuarea sumei acordate, astfel încât aceasta să reflecte în mod echitabil
gravitatea prejudiciului suferit.
Din actele cauzei rezultă că urmărirea penală a fost inițiată la 24 august
2017 (cauza nr. 2017790130) și la 12 septembrie 2019 (cauza nr. 2019790151),
ambele pentru infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, fiind ulterior
conexate într-o singură cauză prin ordonanța din 26 decembrie 2019. Prin
ordonanța din 27 noiembrie 2019 au fost autorizate perchezițiile la domiciliul și în
automobilul reclamantului, iar la 23 decembrie 2019 acesta a fost reținut și pus sub
învinuire. Reclamantul a fost deținut în izolator până la 6 februarie 2020, ulterior
fiind plasat în arest la domiciliu până la 7 martie 2020. Prin ordonanța din 15
septembrie 2022, Ruslan Bîzga a fost scos de sub urmărire penală pe motivul lipsei
elementelor infracțiunii.
Aceste circumstanțe au justificat concluzia instanței de apel potrivit căreia
Ruslan Bîzga întrunește condițiile legale pentru acordarea despăgubirilor în
temeiul Legii nr. 1545/1998, care recunoaște orice temei de reabilitare, inclusiv
scoaterea persoanei de sub urmărire penală, ca bază pentru repararea prejudiciului.
6
Coroborând prevederile legale aplicabile cu circumstanțele de fapt ale
cauzei, instanțele inferioare au constatat existența unui prejudiciu moral cauzat
reclamantului. Potrivit art. 11 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998,
mărimea compensației se stabilește în baza criteriilor legale, unul dintre principiile
directoare fiind echitatea, care presupune acordarea unei despăgubiri juste și
rezonabile.
Curtea constată că instanța de apel a reținut corect existența prejudiciului
moral, însă cuantumul de 100 000 lei stabilit cu acest titlu apare ca fiind excesiv
în raport cu gravitatea și natura suferințelor constatate.
Completul de judecată reține că, în perioada 26 decembrie 2019 – 15
septembrie 2022, Ruslan Bîzga a avut calitatea de bănuit și ulterior învinuit în
cauza penală, fiind supus unor măsuri de constrângere, inclusiv reținerii, arestului
preventiv și arestului la domiciliu, urmărirea penală desfășurându-se pe o durată
totală de aproximativ 2 ani și 8 luni.
Raportând prevederile legale incidente la particularitățile speței, Completul
de judecată reține că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, urmează a fi avute
în vedere consecințele sociale suportate de reclamant, precum și durata încălcării
drepturilor sale.
Completul de judecată constată că acțiunile organelor de urmărire penală și
ale procuraturii, materializate prin punerea sub învinuire și aplicarea măsurilor de
constrângere - reținerea, arestul preventiv și arestul la domiciliu - au avut un impact
semnificativ asupra vieții sociale a reclamantului, generând suferințe morale și
afectându-i demnitatea și onoarea. Deși aceste acțiuni au cauzat un prejudiciu
moral, circumstanțele concrete ale cauzei nu justifică în întregime cuantumul
despăgubirii stabilite de instanța de apel.
Având în vedere că reclamantul a fost învinuit de comiterea unei infracțiuni
deosebit de grave, că i-au fost aplicate măsuri preventive sub formă de arest
preventiv și arest la domiciliu pe o durată totală de 75 de zile, că urmărirea penală
s-a desfășurat pe parcursul a aproximativ 2 ani și 8 luni și că acesta a suportat
suferințe morale, dar ținând cont, totodată, de principiile reparării echitabile și
rezonabile a prejudiciului, Completul de judecată constată că suma de 100 000 lei
acordată cu titlu de prejudiciu moral apare ca fiind excesivă.
Completul de judecată apreciază că suma de 80 000 lei constituie o
compensație rezonabilă, reflectând o evaluare justă a prejudiciului moral,
corespunzătoare gravității și naturii suferințelor psihice suportate de reclamant.
Acordarea daunelor morale are un caracter exclusiv compensatoriu, și nu punitiv.
Prin urmare, decizia instanței de apel urmează a fi modificată prin
micșorarea cuantumului despăgubirii morale la suma de 80 000 lei, sumă suficientă
7
pentru a atenua suferințele cauzate reclamantului și care este echitabilă și
rezonabilă, în concordanță cu criteriile stabilite în jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului.
Totodată, cuantumul de 80 000 lei este în concordanță cu practica Curții
Supreme de Justiție în cauze similare soluționate în temeiul Legii nr. 1545-XIII
din 25 februarie 1998 (decizia nr: 2ra-196/25; decizia nr: 2ra-229/25).
Ținând cont de cele expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție admite recursul declarat de Ministerul Justiției, modifică decizia instanței
de apel și hotărârea primei instanțe în partea ce ține de cuantumul despăgubirii
pentru prejudiciul moral, diminuând suma de la 100 000 (una sută mii) lei la 80
000 (optzeci) lei, iar în rest menține decizia instanței de apel și hotărârea primei
instanțe.
În conformitate cu art. 442, art. 444, 445 alin. (1) lit. e) din Codul de
procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției.
Modifică decizia din 5 februarie 2025 a Curții de Apel Centru și hotărârea din
18 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, adoptată în cauza civilă
Ruslan Bîzga împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient
accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova privind încasarea
prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată, în partea ce ține de
cuantumul sumei încasate cu titlu de prejudiciu moral, prin diminuarea sumei de
la 100 000 (una sută mii) lei la 80 000 (optzeci mii) lei.
În rest, menține decizia din 5 februarie 2025 a Curții de Apel Centru și
hotărârea din 18 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Decizia este irevocabilă.
Președinte, judecător Diana Stănilă
Judecători Oxana Parfeni
Gheorghe Stratulat
8