2ra-439/25 — Repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată

La 27 ianuarie 2023, Vladimir Zagorneanu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 18 martie 2021, a fost achitat de învinuirea prevăzută la art. 335 alin. (11) Cod penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. Sentința a devenit definitivă prin neatacare.

Conform datelor din dosar, urmărirea penală a fost pornită la 22 octombrie 2016, iar cauza penală a fost soluționată în instanță până la 18 martie 2021, procedura durând 4 ani și 5 luni. Reclamantul a fost reținut la 30 ianuarie 2017 și a fost supus mai multor măsuri preventive: arest preventiv, arest la domiciliu și liberare provizorie sub control judiciar, până la 25 septembrie 2017. În această perioadă, nu a putut exercita vreo activitate profesională, suferind pierderi materiale.

Acesta a susținut că tragerea sa la răspundere penală a fost abuzivă, întrucât fapta ce i-a fost imputată nu constituia infracțiune. A arătat că imaginea și reputația sa profesională și personală au fost grav afectate, inclusiv prin destrămarea familiei. De asemenea, a menționat că a activat anterior ca polițist și a fost decorat pentru participarea la Războiul din Transnistria, aspecte ce au agravat impactul acțiunilor nelegitime ale autorităților.

Ținând cont de circumstanțele cauzei și de durata excesivă a procesului penal, reclamantul a solicitat: 400.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, rezultat din afectarea imaginii și reputației profesionale, deteriorarea relațiilor familiale, suferințele psihice resimțite și expunerea mediatică negativă a cazului; 40.000 lei, reprezentând cheltuielile suportate pentru asistență juridică pe parcursul procesului penal; 43.000 lei, cu titlu de venit ratat, corespunzător 1 perioadei în care nu a putut munci din cauza măsurilor preventive, suma fiind calculată în raport cu salariul mediu lunar pe economie aferent anului 2017.

Reclamantul a considerat că este îndreptățit la repararea integrală a prejudiciului material și moral suferit, în temeiul Legii nr. 1545/1998, întrucât i- au fost încălcate în mod grav drepturile fundamentale, iar durata urmăririi penale și a procesului a depășit în mod vădit limitele rezonabile.

La 24 noiembrie 2023, Procuratura Generală a depus o cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 16 noiembrie 2023, pe care a completat-o la 12 iunie 2024, solicitând casarea integrală a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

La 29 noiembrie 2023, Vladimir Zagorneanu, reprezentat de avocatul Borislav Babenco, a depus o cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 16 noiembrie 2023 a Judecătoria Chișinău, sediul Centru. Ulterior, la 10 iunie 2024, apelantul a completat cererea de apel, solicitând casarea hotărârii în partea privind respingerea pretențiilor și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 19 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și de Procuratura Generală au fost respinse.

A fost admisă cererea de apel depusă de Vladimir Zagorneanu, reprezentat de avocatul Borislav Babenco. A fost modificată hotărârea din 16 noiembrie 2023, pronunțată de Judecătoria Chișinău, sediul Centru în partea ce ține de încasarea prejudiciului moral, după cum urmează: cuantumul prejudiciului moral a fost majorat de la 150 000 lei la 250 000 lei. În rest, hotărârea a fost menținută.

Instanța de apel a analizat legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, în raport cu criticile din cererile de apel și cu probele administrate, și a constatat că aceasta a aplicat corect dispozițiile art. 3, 6, 7, 10, 11 și 13 din Legea nr. 1545/1998, precum și art. 2036 și 2037 din Codul civil. Totuși, a apreciat că instanța de fond a greșit în stabilirea cuantumului prejudiciului moral.

Instanța de apel a constatat că Vladimir Zagorneanu fusese urmărit penal în mod neîntemeiat, privat de libertate și ulterior achitat, situație care a justificat aplicarea Legii nr. 1545. În perioada 22 octombrie 2016 – 18 martie 2021, el a fost pus sub învinuire, reținut, arestat preventiv și supus unei anchete penale îndelungate. Potrivit raportului de expertiză psihologică judiciară nr. 133 din 10 noiembrie 2023, întocmit de Biroul Individual de Expertize Ala Bulgaru, acesta a suferit un prejudiciu moral de intensitate foarte înaltă, manifestat prin șoc emoțional sever, tulburări mentale și afecțiuni psiho-somatice (inclusiv ulcer gastric).

În susținerea acestor constatări, instanța de apel a făcut trimitere și la Hotărârea Curții Constituționale nr. 26 din 23 noiembrie 2010, care a stabilit că punerea sub învinuire reprezintă o măsură ce restrânge drepturi constituționale. În consecință, instanța a concluzionat că drepturile lui Vladimir Zagorneanu au fost încălcate, iar pretențiile sale erau justificate.

Cu privire la prejudiciul moral, instanța de apel a considerat că suma de 150.000 lei stabilită de instanța de fond nu reflecta proporțional suferințele suportate, instanța a majorat suma la 250.000 lei, apreciind că aceasta reprezenta o satisfacție echitabilă și rezonabilă.

Referitor la prejudiciul material, instanța de apel a menținut soluția de acordare a sumei de 43.000 lei cu titlu de venit ratat pentru perioada în care reclamantul nu a putut lucra (30 ianuarie – 25 septembrie 2017), precum și a sumei de 40.000 lei reprezentând cheltuieli de asistență juridică, dovedite cu acte justificative. Solicitarea privind cheltuielile pentru expertiza psihologică (10.000 lei) nu a fost analizată, întrucât nu fusese formulată în fața instanței de fond. 3

Apelurile declarate de Ministerul Justiției și Procuratura Generală au fost respinse ca neîntemeiate, instanța reținând că Vladimir Zagorneanu avea dreptul la reparația prejudiciului suferit, indiferent de motivul achitării, inclusiv cel bazat pe declararea neconstituționalității art. 335 alin. (11) Cod penal, întrucât Legea nr. 1545 garantează despăgubiri pentru orice temei de reabilitare, oferind un remediu intern eficient.

În motivarea recursului, a susținut că Vladimir Zagorneanu a solicitat despăgubiri în temeiul Legii nr. 1545/1998, însă nu a fost dovedită existența unei fapte ilicite a organelor de urmărire penală, condiție esențială pentru angajarea răspunderii statului. A arătat că procedura penală s-a desfășurat conform legii, fără plângeri din partea reclamantului și fără constatări de ilegalitate din partea instanțelor.

A subliniat că achitarea nu echivalează automat cu o eroare judiciară, ci reflectă o interpretare diferită a normei penale de către instanță. De asemenea, s-a apreciat că suma de 250.000 lei acordată cu titlu de prejudiciu moral este exagerată și disproporționată, nefiind în concordanță cu jurisprudența națională și cea CEDO, care impune o compensare rezonabilă și echitabilă.

Totodată, a invocat faptul că instanțele au ignorat principiul contradictorialității, nedând eficiență probelor prezentate de partea pârâtă. Procuratura a solicitat reducerea cuantumului despăgubirii morale la un nivel rezonabil.

La 29 iulie 2025, Ministerului Justiției a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 19 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând casarea integrală a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului, a susținut că instanțele inferioare nu au constatat în mod expres caracterul ilegal al acțiunilor organelor de urmărire penală, cerință esențială pentru angajarea răspunderii statului conform Legii nr. 1545/1998. Achitarea intimatului Vladimir Zagorneanu a fost determinată de lipsa elementelor constitutive ale faptei, în contextul modificărilor legislative, și nu de erori judiciare sau acte ilicite. Prin urmare, ingerința statului a fost legitimă, iar suma de 250.000 lei acordată cu titlu de prejudiciu moral este excesivă și nejustificată. 4

De asemenea, nu a fost dovedită existența unui venit ratat, iar cheltuielile de judecată (40.000 lei) nu au fost motivate în raport cu complexitatea cauzei. În consecință, s-a solicitat casarea deciziei și respingerea acțiunii, sau, în subsidiar, reducerea cuantumului despăgubirilor, în conformitate cu jurisprudența națională și CEDO privind compensarea rezonabilă a prejudiciului moral.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 431 alin. (1) – (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența Curții Supreme de Justiție. (2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători. (3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9 judecători ai Curții Supreme de Justiție. (4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la examinarea recursului în cauză.”

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; 5 d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: e) să admită recursul și să modifice decizia instanței de apel și/sau hotărârea primei instanțe.”

Art. 2 alin. (1) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998: „(2) Acțiunile ilicite sunt acțiuni sau inacțiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenții, ale organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanța de judecată, manifestate prin încălcarea intenționată a normelor procedurale și materiale în timpul procedurii penale sau contravenționale (infracțiuni).”

Art. 3 alin. (1) lit. a), b) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998: „(1) În conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la răspundere penală.”

Art. 6 lit. a), b) din Legea nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998: 6 „Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii definitive și irevocabile a sentinței de achitare; b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare.”

Art. 11 alin. (1)-(3) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998: „(1) Mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a compensației se determină luându-se în considerare: a) gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la examinarea cauzei penale în instanța de judecată; c) rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum și durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; e) natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice; g) măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice și psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenție. (2) Instanța de judecată va determina mărimea compensației și în baza criteriilor specificate la art. 219 alin. (4) din Codul de procedură penală. (3) În toate cazurile, instanța de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile și echitabile a prejudiciului moral.”

Art. 2007 alin. (1) lit. a) din Codul civil: „(1) Prejudiciul cauzat persoanei prin acțiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată se repară de către stat integral, indiferent de vinovăția persoanei responsabile, în următoarele cazuri: a) condamnare ilegală, tragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declarației scrise de a nu părăsi localitatea.”

Art. 2037 alin. (1)-(3) din Codul civil: „(1) Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. (2) Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate. 7 (3) La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.”

Completul de judecată, analizând recursurile Ministerului Justiției și Procuraturii Generale împotriva deciziei instanței de apel, reține că obiectul litigiului îl constituie determinarea cuantumului despăgubirii pentru prejudiciul moral cauzat de acțiunile autorităților statului, conform Legii nr. 1545/1998. Instanța urmează să verifice caracterul proporțional al compensației, prin raportare la criteriile legale și la principiul echității.

Analiza materialelor demonstrează că instanța de apel a identificat corect cadrul juridic și natura drepturilor încălcate, însă nu a respectat criteriile legale pentru cuantificarea prejudiciului moral. Prin urmare, se impune diminuarea sumei acordate inițial, astfel încât aceasta să reflecte în mod echitabil gravitatea prejudiciului suferit.

Din actele cauzei rezultă că urmărirea penală a fost inițiată la 22 octombrie 2016 pentru infracțiunea prevăzută la art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, iar ulterior au fost conexate alte trei cauze. La 16 octombrie 2017, cauza privind art. 335 alin. (11) Cod penal a fost disjunsă. Reclamantul a fost reținut între 30 ianuarie și 1 februarie 2017, deținut în izolator până la 6 aprilie 2017, plasat în arest la domiciliu până la 27 iulie 2017 și ulterior sub control judiciar până la 25 septembrie 2017. Prin sentința din 18 martie 2021, a fost achitat deoarece fapta nu este prevăzută de lege, sentința devenind definitivă. Urmărirea penală și procesul judiciar au durat în total 4 ani și 5 luni.

Aceste circumstanțe justifică concluzia instanței de apel, potrivit căreia Vladimir Zagorneanu are dreptul la despăgubiri conform Legii nr. 1545/1998, care recunoaște orice temei de reabilitare ca bază pentru acordarea compensațiilor, inclusiv achitarea bazată pe neconstituționalitatea art. 335 alin. (11) Cod penal.

Coroborând prevederile legale cu circumstanțele de fapt, s-a constatat că drepturile reclamantului au fost încălcate, cauzându-i prejudiciu moral. Mărimea 8 compensației se determină conform art. 11 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, unul dintre criteriile generale fiind echitatea, care impune ca indemnizația să reprezinte o despăgubire justă și completă.

Instanța de apel a stabilit corect existența prejudiciului moral, însă suma de 250.000 lei este excesivă în raport cu gravitatea și natura suferințelor.

Completul de judecată reține că, în perioada 22 octombrie 2016 – 18 martie 2021, Vladimir Zagorneanu a fost subiect al cauzei penale, a avut calitatea de bănuit, învinuit și inculpat, fiind supus unor măsuri de constrângere (reținere, arest la domiciliu, control judiciar) și audiat în toate fazele procesului penal. Astfel, urmărirea penală și procesul judiciar au durat în total 4 ani și 5 luni.

Raportând prevederile legale relevante la particularitățile speței, Completul de judecată menționează că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor ce urmează a fi acordate reclamantului, trebuie să se țină cont de consecințele sociale și profesionale, imaginea și reputația profesională a persoanei, precum și durata încălcărilor drepturilor.

Completul de judecată constată că acțiunile organelor de urmărire penală și ale procuraturii – constând în punerea sub învinuire, aplicarea reținerii, arestului la domiciliu și controlului judiciar – au avut un impact semnificativ asupra vieții sociale a reclamantului, cauzându-i suferințe morale și afectându-i demnitatea, onoarea și reputația profesională.

Totodată, deși aceste acțiuni au generat prejudiciu moral, circumstanțele cauzei nu justifică în întregime cuantumul acordat de instanța de apel.

Având în vedere că reclamantul a fost învinuit de comiterea unei infracțiuni grave, aplicarea măsurilor preventive sub formă de arest preventiv și arest la domiciliu pe o perioadă totală de 6 luni, și ulterior, controlul judiciar pe o perioadă de 2 luni, că urmărirea penală și examinarea cauzei au durat 4 ani și 5 luni și că acesta a suportat suferințe morale, dar ținând cont totodată de principiile reparării echitabile și rezonabile a prejudiciului, suma de 250.000 lei acordată de instanța de apel apare ca fiind excesivă.

Completul de judecată apreciază că 200.000 lei constituie o sumă rezonabilă, care reflectă o evaluare justă a prejudiciului moral corespunzător gravității și naturii suferințelor psihice suportate de reclamant ca urmare a acțiunilor organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată. Acordarea daunelor morale are caracter exclusiv compensatoriu, nu punitiv.

Prin urmare, decizia instanței de apel urmează a fi modificată prin micșorarea cuantumului despăgubirii morale la suma de 200.000 lei, sumă suficientă pentru a atenua suferințele psihice și fizice cauzate reclamantului și care 9 este echitabilă și rezonabilă. Aceasta corespunde criteriilor stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă (cauzele Șarban vs. Republica Moldova și Ceaicovschi vs. Republica Moldova).

Totodată, cuantumul de 200.000 lei stabilit cu titlu de prejudiciu moral este în concordanță cu practica Curții Supreme de Justiție în cauze similare, în care despăgubirile au fost acordate în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 (decizia nr. 2ra-1740/23; decizia 2ra-196/25 ).

Ținând cont de cele expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție admite recursurile Ministerului Justiției și Procuraturii Generale și modifică decizia instanței de apel în ceea ce privește cuantumul despăgubirii pentru prejudiciul moral, diminuând suma de la 250.000 (două sute cincizeci de mii) lei la 200.000 (optzeci de mii) lei, iar în rest menține decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 442, art. 444, 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și de Procuratura Generală. Modifică decizia din 19 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, adoptată în cauza civilă Vladimir Zagorneanu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii, în partea ce ține de cuantumul sumei încasate cu titlu de prejudiciu moral, prin diminuarea sumei de la 250.000 (două sute cincizeci de mii) lei la 200.000 (două sute mii) lei. În rest, menține decizia din 19 februarie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizia este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Gheorghe Stratulat 10