2ra-440/25 — repararea prejudiciului material cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, procuraturii si ale instantelor judecatoresti

2ra-440/25 — repararea prejudiciului material cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, procuraturii si ale instantelor judecatoresti (Curtea Supremă de Justiție, 2026)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului

în cauza civilă

Vasile Cojocari împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova

(repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, procuraturii și ale instanțelor judecătorești)

împotriva deciziei din 30 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru,

(Dosarul nr. 2ra-440/25

NR. PIGD 2-22094351-01-2ra-09092025)

Recursurile vădit neîntemeiate, conform art. 433 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă,

simplul dezacord al recurenților cu decizia instanței de apel nu constituie temei de casare.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. I. Potînga)

Curtea de Apel Centru (jud. A. Panov, D. Corlăteanu, L. Bagrin)

6 februarie 2026

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților, recursurile declarate Ministerul Justiției,

Procuratura Generală și avocatul Vasile Țurcan, în interesele lui Vasile

Cojocari,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Gheorghe Stratulat, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu

privire la compensarea prejudiciului moral în mărime de 800 000 lei, încasarea

prejudiciului material cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești în mărime de 173 880,65 lei cu titlu

de despăgubire a prejudiciului material alcătuite din cheltuieli pentru asistență

juridică (onorarii avocațiale) suportate în dosarul penal în mărime totală de 30 000

lei, câștig mediu lunar ratat calculat cu aplicarea coeficientului inflației cauzat în

procesul penal ilicit prin afectarea dreptului și posibilității de a munci în mărime

totală de 143 880,65 lei, precum și încasarea cheltuielilor de judecată sub forma de

asistență juridică în procesul dat în mărime de 10 000 lei.

contrabandă în proporții deosebit de mari, deși nu a comis fapta imputată. Cojocari

Vasile, fost angajat al MAI și veteran al războiului din 1992, a activat ulterior ca

șofer la „Camarad Grup 1992” SRL, unde nu avea atribuții privind importul sau

vămuirea mărfurilor. Activitatea sa, se manifesta pin faptul că în calitate de șofer,

cu mijloacele de transport ale întreprinderii, se deplasa la Piața numită Kilometrul

7 din orașul Odessa, de unde prelua mărfuri de uz casnic de la anumite persoane și

le transporta în Republica Moldova, destinația finală fiind mun. Chișinău. Doar că

la postul vamal de frontieră, mărfurile erau preluate sub supraveghere și

administrare de către Cucu Valeriu, care la un post vamal intern din mun. Chișinău

le prezenta pentru vămuire unui broker vamal. Acesta le verifica, întocmea actele

de rigoare, și le prezenta organului vamal, ele fiind verificate și vămuite

transparent și legal, cu achitarea taxelor vamale în mărimea stabilită de organul

vamal. Susține că în perioada menționată întreprinderea a efectuat în total 56 de

importuri de mărfuri din or. Odessa. Punctează că Serviciul Vamal prin organele

sale niciodată nu au avut obiecții față de întreprindere și față de persoanele care o

reprezentau, cu atât mai mult față de Cojocari Vasile, care pe teritoriul Republicii

1

Moldova îndeplinea doar funcția de șofer al întreprinderii. În perioada 2017–2020,

reclamantul a avut statut succesiv de bănuit, învinuit, inculpat și condamnat, fiind

arestat preventiv timp de 12 luni și ulterior anunțat în căutare. Prin decizia Curții

de Apel Chișinău din 10 iulie 2020, devenită irevocabilă la 9 octombrie 2020,

acesta a fost achitat pe motivul lipsei componenței infracțiunii. Se invocă grave

încălcări ale drepturilor fundamentale, inclusiv reținerea și arestarea în condiții

traumatizante pentru reclamant și familia sa, cu consecințe serioase asupra stării

de sănătate a fiicei minore. În concluzie, se solicită obligarea statului la repararea

integrală a prejudiciilor cauzate prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală și ale instanței de fond.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată și s-a încasat din bugetul de stat

al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui

Vasile Cojocari, suma de 400 000 lei, cu titlu de despăgubire a prejudiciului moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești. S-a încasat din bugetul de stat al Republicii Moldova,

prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Cojocari Vasile suma de

158 259,84 lei, cu titlu de despăgubire a prejudiciului material cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești alcătuite din salariul, de care a fost privat pe perioada de la data de

28.03.2017 până la data de 09.09.2020 în sumă de 128 259,84 lei și cheltuieli

pentru asistență juridică (onorarii avocațiale) suportate în dosarul penal în mărime

totală de 30 000 lei. S-a încasat din bugetul de Stat al Republicii Moldova prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Cojocari Vasile suma de 9 000

lei cu titlu de cheltuieli de judecată proporțional părții admise din acțiune alcătuite

din costuri pentru asistență juridică (onorariu avocațial). În rest, acțiunea s-a

respins, ca fiind neîntemeiată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

din 26 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea

hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

din 26 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea

hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

a declarat apel împotriva hotărârii din 26 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău,

2

sediul Centru, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii instanței de

fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

declarat de avocatul Vasile Țurcan, în interesele Cojocari Vasile. S-au admis

apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și Procuratura

Generală a Republicii Moldova. S-a modificat hotărârea din 26 martie 2024 a

Judecătoriei Chișinău, sediu Centru, în partea cuantumului prejudiciului moral,

după cum urmează: se micșorează mărimea cuantumului prejudiciului moral de la

400 000 lei la 200 000 lei și se încasează din bugetul de Stat al Republicii Moldova

prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Cojocari Vasile cu titlu de

despăgubire a prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. În rest, hotărârea

se menține.

în raport cu criticile din cererile de apel și cu probele administrate și a reținut că,

instanța de fond just a conchis că în privința lui Vasile Cojocari a fost pornită ilegal

o cauză penală în baza art. 248 alin. (5) lit. b), d) din Codul penal, ulterior fiind

achitat pe motivul că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii. Prin urmare, rezultă că reclamantul Vasile Cojocari a fost atras ilegal

la răspundere penală, fapte confirmate prin hotărârile judecătorești devenite

irevocabile, având puterea unui lucru judecat. Totodată, prima instanță întemeiat a

punctat că achitarea reclamantului a fost efectuată în temeiul prevederilor art. 390

alin. (1) pct. 3) din Codul de procedură penală, adică când fapta nu întrunește

elementele infracțiunii, circumstanță ce atestă că Cojocari Vasile deține calitatea

de subiect, în sensul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, acesta fiind un act de

reabilitare deplină în privința persoanei care a fost condamnată ilegal.

privind existența temeiurilor de încasare a sumei de 158 259,84 lei, cu titlu de

despăgubire a prejudiciului material cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești alcătuite din

salariul, de care a fost privat pe perioada de la data de 28.03.2017 până la data de

09.09.2020 în sumă de 128 259,84 lei și cheltuieli pentru asistență juridică

(onorarii avocațiale) suportate în dosarul penal în mărime totală de 30 000 lei. La

fel, instanța de apel a atestat temeinicia concluziei instanței de fond și în partea

pretenției privind compensarea cheltuielilor judiciare în prezenta speță.

3

Cojocari, instanța de apel a ajuns la concluzia că suma de 400 000 de lei, încasată

de către prima instanță este una disproporționată în situația juridică analizată.

Ministerul Justiției și Procuratura Generală a Republicii Moldova, precum că

instanța de judecată la determinarea mărimii compensației pentru prejudiciul

moral, trebuie neapărat să ia în considerație atât aprecierea subiectivă privind

gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice părții vătămate, cât și datele

obiective care certifică acest fapt. Reținând împrejurările de fapt și de drept

elucidate supra, că, reclamantul/apelant Cojocari Vasile a fost tras la răspundere

penală, ținând cont de gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită, și

anume, de infracțiune gravă, de durata urmăririi penale și examinarea cauzei

penale, de suferințele morale cauzate reclamantului ce constă generic în atingerea

valorilor ce definesc personalitatea umană și creditul moral, de măsura în care

compensația bănească poate atenua suferințele fizice și psihice cauzate, de

principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, suferințele

morale, starea de stres și frustrare cauzate lui Cojocari Vasile, instanța de apel a

conchis că suma de 200 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii, constituie un cuantum

ce ar compensa suferințele avute și poate fi interpretată drept o satisfacție

echitabilă reclamantului.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Curții de Apel Centru din 30 aprilie 2025, solicitând casarea acesteia, precum și a

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 26 martie 2024, cu pronunțarea

unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral.

(1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că decizia instanței de apel se

bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

eronat probele administrate în cauză prin prisma normelor de drept material ce

reglementează repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Menționează că,

pentru aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 1545/1998, este necesară întrunirea

cumulativă a circumstanțelor prevăzute de art. 3 și art. 6 ale acesteia, norme legale

care sunt indisolubil legate între ele. Or, deși intimatul invocă pretinsa ilegalitate

a acțiunilor organelor de urmărire penală, se insistă asupra lipsei probării existenței

unor constatări efectuate în ordinea art. 218 sau art. 313 din Codul de procedură

4

penală, mecanisme procedurale care ar fi permis exercitarea controlului asupra

legalității acțiunilor întreprinse și, eventual, constatarea unei încălcări a drepturilor

omului. Totodată, susține că acțiunile procurorului de recunoaștere a unei persoane

în calitate de bănuit sau învinuit nu pot fi calificate drept acțiuni de tragere ilegală

la răspundere penală, în sensul art. 3 din Legea nr. 1545/1998.

Curții de Apel Centru din 30 aprilie 2025, solicitând casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie micșorat prejudiciul moral încasat, în

limitele rezonabile.

de apel ca fiind neîntemeiate și pasibile de modificare, în special în ceea ce privește

determinarea întinderii și calcularea prejudiciului moral ce urmează a fi achitat

reclamantului. Susține că Vasile Cojocari, pe parcursul urmăririi penale, nu a

formulat plângeri privind pretinse acțiuni ilegale ale organului de urmărire penală

sau ale procuraturii, manifestate prin presiuni psihologice ori fizice în scopul

obținerii declarațiilor. De asemenea, arată că nu există nicio încheiere a

judecătorului de instrucție sau a organului ierarhic superior prin care acțiunile

organului de urmărire penală să fi fost declarate ilegale. Consideră că rămânerea

definitivă a sentinței de achitare constituie, prin ea însăși, un act de satisfacție

echitabilă. Totodată, apreciază că instanțele de judecată, prin concluziile lor, au

examinat în mod unilateral probele prezentate de intimat, fără a lua în considerare

probele intervenientului accesoriu și ale pârâtului, încălcând astfel principiul

contradictorialității și al egalității părților în drepturile procedurale.

Cojocari, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 30 aprilie

2025, solicitând casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 26

martie 2024, precum și a deciziei Curții de Apel Centru din 30 aprilie 2025, în

partea ce vizează cuantumul prejudiciului moral, cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care să fie încasat din bugetul de stat prejudiciul moral în sumă de 800 000

lei.

(1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că decizia instanței de apel se

bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

chemare în judecată și în cererea de apel, susținând că acțiunile organului de

urmărire penală, precum și cele ale instanțelor de judecată, i-au cauzat prejudicii

morale atât lui, cât și familiei sale. În acest context, consideră că suma de 800 000

lei solicitată cu titlu de prejudiciu moral este întemeiată, rezonabilă și legală,

întrucât, în speță, nicio sumă acordată cu acest titlu nu poate șterge din memorie

5

umilințele și suferințele suportate pe parcursul procesului penal. Totodată,

apreciază că suma de 800 000 lei nu este exagerată și poate satisface doar parțial

prejudiciul suferit, fiind relativ proporțională cu suferințele fizice și morale

îndurate de el și de familia sa. De asemenea, susține că instanța de apel nu s-a

expus, în mod efectiv, asupra probelor prezentate de acesta. Recurentul a făcut

trimitere la cauza Domnica Manole c. Republica Moldova și Ana Cheptene,

menționând că sumele acordate cu titlu de prejudiciu moral în aceste cauze sunt

considerabil mai mari decât cele acordate în prezenta speță.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența

Curții Supreme de Justiție.

(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”

,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

„Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a

Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un

apel depus în termen;

d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția

cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;

e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru

dezvoltarea jurisprudenței;

f) recursul este vădit neîntemeiat.

(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil

în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

6

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se expediază părților.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 30 aprilie 2025 (Vol.

II, f.d. 178).

expediată participanților la proces, prin intermediul poștei electronice, la data de

30 iulie 2025 (vol. II, f.d. 197). Prin urmare, recursurile declarate de Ministerul

Justiției și de Procuratura Generală la data de 8 iulie 2025, precum și de avocatul

Vasile Țurcan, în interesele lui Vasile Cojocari, la data de 26 septembrie 2025, se

consideră a fi depuse în termenul prevăzut de art. 434 din Codul de procedură

civilă.

Procuraturii Generale și avocatului Vasile Țurcan, în interesele lui Vasile Cojocari

împotriva deciziei instanței de apel, reține că obiectul litigiului îl constituie

determinarea cuantumului despăgubirii pentru prejudiciul moral cauzat de

acțiunile autorităților statului, conform Legii nr. 1545/1998. Instanța urmează să

verifice caracterul proporțional al compensației, prin raportare la criteriile legale

și la principiul echității.

fiind vădit neîntemeiate în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură

civilă. Recurenții au invocat drept temei art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de

procedură civilă, susținând că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit

nerezonabil probele administrate. Totuși, recurenții nu indică în mod concret care

probe ar fi fost denaturate, ignorate sau analizate eronat.

formulează critici de drept apte să justifice intervenția instanței de recurs, în

limitele controlului de legalitate prevăzut de Codul de procedură civilă.

Argumentele invocate se rezumă, în esență, la contestarea aprecierii situației de

fapt și a cuantumului despăgubirilor stabilite de instanțele inferioare, aspecte care

au fost deja examinate și motivate de instanța de apel.

privind acordarea prejudiciului moral, însă nu indică nicio eroare de drept în

7

interpretarea sau aplicarea dispozițiilor Legii nr. 1545/1998 și nu demonstrează

încălcarea vreunui criteriu legal relevant pentru stabilirea despăgubirii.

Procuratura Generală apreciază hotărârile instanțelor de fond și de apel ca fiind

neîntemeiate și solicită diminuarea sumei acordate cu titlu de prejudiciu moral

până la așa-numite „limite rezonabile”, fără a preciza care ar fi aceste limite, care

sunt criteriile legale pretins nesocotite sau în ce constă pretinsa eroare de drept

comisă de instanțe. În mod similar, avocatul Vasile Țurcan, în interesele lui Vasile

Cojocari, susține că suma acordată este insuficientă, însă nu demonstrează

caracterul nelegal, arbitrar ori vădit disproporționat al raționamentului instanței de

apel și nu invocă încălcarea unor norme de drept material sau procesual. Simpla

nemulțumire față de cuantumul despăgubirii stabilite nu echivalează cu o critică

de legalitate și nu poate constitui temei pentru admiterea recursului. Prin urmare,

recursurile examinate tind la reanalizarea fondului cauzei și la substituirea propriei

aprecieri asupra faptelor și probelor celei realizate de instanțele inferioare, ceea ce

excedează competenței instanței de recurs.

penale, impactul psiho-social asupra reclamantului și cuantumul despăgubirii în

conformitate cu criteriul echității și jurisprudența CEDO.

notează că, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului

moral este și criteriul echității, care exprimă că, compensația bănească trebuie să

prezinte o justă și integrală despăgubire.

Libertăților Fundamentale, precum și în lumina jurisprudenței constante a Curții

Europene, dar și a Curții Supreme de Justiție acest criteriu se traduce prin

necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru

prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel, încât

acesta să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive

pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

moral stabilit în prezenta cauză este confirmat și de jurisprudența Curții Europene

a Drepturilor Omului, care în cauza O.P. vs. Republica Moldova, pronunțata în

circumstanțe comparabile, a acordat o compensație de valoare similară. Acest fapt

consolidează raționamentului judiciar referitor la caracterul echitabil al

compensației acordate.

concordanță cu practica Curții Supreme de Justiție în cauze similare, în care

despăgubirile au fost acordate în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998

(deciziile nr. 2ra-1740/23; 2ra-196/25; 2ra-439/25), reflectând atât echitatea, cât și

8

jurisprudența internă și europeană privind protecția drepturilor persoanelor

afectate de proceduri îndelungate.

hotărâre sau decizie arbitrară ori în ce măsură s-ar baza în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. La fel, deși recurenții au făcut trimitere

la o jurisprudență a Curții Supreme de Justiție pe care ar încălca-o actele de

dispoziție ale instanței de apel, completul de judecată reține că exemplele de

jurisprudență din cererile de recurs nu sunt nici identice și nici similare cu prezenta

cauză.

formulând doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată. În

absența unor critici pertinente, care să încadreze recursurile în limitele stricte ale

art. 432 Cod de procedură civilă, acestea trebuie considerate vădit neîntemeiate.

cererile de recurs nu întrunesc condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se

resping ca fiind vădit neîntemeiate.

alin. (1) și (2), din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiție al

Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova și de avocatul

Vasile Țurcan, în interesele lui Vasile Cojocari împotriva deciziei din 30 aprilie

2025 a Curții de Apel Centru.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Gheorghe Stratulat

9