ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 352/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 305 din 15 septembrie 2004, Tribunalul Mehedinți, secția penală, a condamnat inculpatul S.C. la 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. A revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 239 zile rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1166 din 28 noiembrie 2002 a Judecătoriei Vânju Mare, pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză. S-a reținut că, în data de 18 martie 2004, după ce consumase băuturi alcoolice la un bar din comună, inculpatul a plecat la domiciliul său unde, fără motiv, a început să-i aplice bunicii sale lovituri cu pumnii și picioarele, după care a strâns-o de gât. Victima a fost transportată de părinții inculpatului la domiciliul lor, în comuna Pristol, unde, după ce a fost consultată de medicul de familie, a decedat. Din raportul medico-legal a rezultat că moartea victimei S.N. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic, consecință a traumatismului cranian și toracic cu hemoragie meningee, fractură de mandibulă, hematom facial, hematom cervical, fracturi toracice, fractură hioid, fracturi costale, hemotorax și contuzie cardiacă.

Aceste leziuni s-au produs prin lovire cu corpuri dure și compresiune între două planuri dure și au legătură directă și necondiționată cu decesul. La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, starea de recidivă a acestuia, precum și limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a codului penal, în raport de care s-a apreciat că aplicarea unei pedepse orientată spre mediu prevăzut de norma incriminatoare este în măsură să ducă la reeducarea acestuia și să satisfacă cerințele art. 52 C. pen.

Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia penală nr. 528 din 25 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe, vizând reducerea pedepsei spre minimul prevăzut de norma incriminatoare, cu motivarea că motivele de desființare invocate au fost avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei. Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul a declarat recurs, întemeiat pe art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Acesta a susținut că pedeapsa este prea mare în raport de fapta comisă și a solicitat reindividualizarea acesteia, în sensul reducerii cuantumului spre minimul prevăzut de norma incriminatoare. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Prima instanță a reținut corect starea de fapt, corespunzător materialului probator administrat în cauză.

La aplicarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere, cumulat, toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. În circumstanțiere, instanța de fond a avut în vedere toate împrejurările care dau măsura pericolului social concret al faptei și făptuitorului. Drept urmare, pedeapsa aplicată se constată a fi o replică socială adecvată, pe măsura urmării produse și tulburării induse în mediul social, de natură a asigura realizarea scopului și funcțiilor acestuia. Totodată, nu se constată elemente noi, neavute în vedere de prima instanță, de natură a justifica reducerea pedepsei aplicate. Ca atare, respingând apelul și menținând sentința atacată, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre nesupusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., invocat de inculpat. În fine, examinând cauza în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nici alte cazuri de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. Se va deduce arestarea preventivă de la 19 martie 2004 la 17 ianuarie 2005. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul menționat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 528 din 25 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 martie 2004 la 17 ianuarie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2005.