Decizia nr. 9800/2005 — ÎCCJ, Secția I civilă · Dosar nr. 1773/2005 — conflict de competență împotriva sentinței nr. 1219/2004 a Judecătoriei Găiești

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 13 septembrie 2004, la Judecătoria Găiești, reclamantul Ș.V. a chemat în judecată pe pârâta A.G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2233 din 28 decembrie 1999, valoarea imobilului prevăzut în contract fiind de 48 milioane lei. Prin sentința civilă nr. 1219 din 10 decembrie 2004, Judecătoria Găiești a admis excepția invocată de intervenienta în interes propriu M.M. privind lipsa calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea formulată de acesta ca inadmisibilă.

Împotriva menționatei sentințe a formulat apel reclamantul Ș.V., iar prin încheierea din 30 martie 2005, dată în dosarul nr. 1773/2005, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a scos cauza de pe rol și a înaintat dosarul spre competentă soluționare a recursului la Tribunalul Dâmbovița. S-a apreciat că în raport de valoarea obiectului litigiului, sub un miliard lei și de prevederile art. 282 alin. (1) și art. 299 C. proc. civ., modificate prin Legea nr. 195/2004, pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, calea de atac este recursul, iar competența de soluționare revine tribunalului. Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, prin decizia nr. 352 din 24 mai 2005, a declinat competența materială în favoarea Curții de Apel Ploiești, considerând calea de atac ca fiind apel și constatând conflict negativ de competență, în baza art. 22 C. proc.

civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța un regulator de competență. Referitor la conflictul negativ de competență ivit, se constată următoarele: Obiectul litigiului îl constituie constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare și a fost soluționat în primă instanță de Judecătoria Găiești. Întrucât hotărârea atacată a fost dată într-un litigiu al cărui obiect este sub 1 miliard de lei, iar hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 10 decembrie 2004, după intrarea în vigoare a Legii nr.195/25 mai 2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, rezultă că potrivit art. 282 1 alin. (1) C. proc.

civ., calea de atac este recursul și potrivit art. 2 pct. 3 din același cod, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005, competența materială de soluționare a recursului aparține tribunalului. Așa fiind, în temeiul art. 20 și urm. C. proc. civ., urmează a fi stabilită competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Tribunalului Dâmbovița competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul Ș.V. împotriva sentinței civile nr. 1219 din 10 decembrie 2004 a Judecătoriei Găiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2005.