ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9800/2005

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13

septembrie 2004, la Judecătoria Găiești, reclamantul Ș.V. a chemat în judecată

pe pârâta A.G., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2233

din 28 decembrie 1999, valoarea imobilului prevăzut în contract fiind de 48

milioane lei.

Prin sentința civilă nr. 1219 din 10

decembrie 2004, Judecătoria Găiești a admis excepția invocată de intervenienta

în interes propriu M.M. privind lipsa calității procesuale active a

reclamantului și a respins acțiunea formulată de acesta ca inadmisibilă.

Împotriva menționatei sentințe a

formulat apel reclamantul Ș.V., iar prin încheierea din 30 martie 2005, dată în

dosarul nr. 1773/2005, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a scos cauza de

pe rol și a înaintat dosarul spre competentă soluționare a recursului la

Tribunalul Dâmbovița.

S-a apreciat că în raport de

valoarea obiectului litigiului, sub un miliard lei și de prevederile art. 282

alin. (1) și art. 299 C. proc. civ., modificate prin Legea nr. 195/2004, pentru

aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 pentru modificarea și completarea Codului de

procedură civilă, calea de atac este recursul, iar competența de soluționare

revine tribunalului.

Tribunalul Dâmbovița, secția civilă,

prin decizia nr. 352 din 24 mai 2005, a declinat competența materială în

favoarea Curții de Apel Ploiești, considerând calea de atac ca fiind apel și

constatând conflict negativ de competență, în baza art. 22 C. proc. civ., a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța un

regulator de competență.

Referitor la conflictul negativ de

competență ivit, se constată următoarele:

Obiectul litigiului îl constituie

constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare și a fost

soluționat în primă instanță de Judecătoria Găiești.

Întrucât hotărârea atacată a fost

dată într-un litigiu al cărui obiect este sub 1 miliard de lei, iar hotărârea

atacată a fost pronunțată la data de 10 decembrie 2004, după intrarea în

vigoare a Legii nr.195/25 mai 2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 pentru

modificarea și completarea Codului de procedură civilă, rezultă că potrivit

art. 282

1

alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este recursul și

potrivit art. 2 pct. 3 din același cod, așa cum a fost modificat prin Legea nr.

219/2005, competența materială de soluționare a recursului aparține

tribunalului.

Așa fiind, în temeiul art. 20 și urm.

C. proc. civ., urmează a fi stabilită competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea Tribunalului Dâmbovița

competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul Ș.V. împotriva

sentinței civile nr. 1219 din 10 decembrie 2004 a Judecătoriei Găiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 noiembrie 2005.