ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4254/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 10 iunie 2004 reclamantul N.D. a chemat în judecată pe pârâții N.R., V.I., V.G., V.C., F.I. și M.N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1036 din 19 aprilie 2004 la Biroul Notarial P.M. Prin sentința civilă nr.2294 din 28 octombrie 2004 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, invocată de pârâții V.I., V.G., V.C. și F.I. A fost admisă acțiunea și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1036 din 19 aprilie 2004 de către notarul public P.M.

Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului 6.000.000 lei cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței au formulat apel pârâții V.I. și N.R. Apelul a fost înaintat împreună cu dosarul Curții de Apel Ploiești. Prin încheierea din ședința publică de la 9 martie 2005 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a scos cauza de pe rol și a înaintat dosarul spre competentă soluționare Tribunalului Prahova, reținând că în raport de valoarea litigiului care este sub un miliard, calea de atac este recursul, iar competența de soluționare aparține tribunalului. Pârâții V.I., V.G., V.C. și F.I. au declarat recurs împotriva încheierii, pe care au criticat-o pentru nelegalitate, imputând instanței că a încălcat dispozițiile legale imperative cu referire la modalitatea de rezolvare a calificării căii de atac îndreptate împotriva sentinței pronunțate la instanța de fond.

În esență recurenții au susținut că instanța a luat o măsură administrativă în ședință publică, unde aceștia fuseseră citați în calitate de apelanți, fără a pune în discuția părților valoarea litigiului, a primi motivele de apel care ar fi devenit motive de recurs și fără a invoca excepția de necompetență materială, încheierea de scoatere a cauzei de pe rol întrerupând cursul judecății. Recursul este nefondat. Din Încheierea din ședința publică de la 9 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, rezultă în mod evident că instanța a pus în discuția părților corecta calificare a căii de atac și competența materială de soluționare a cauzei în raport de valoarea obiectului litigiului care este sub un miliard lei.

Potrivit art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2005 aprobată prin Legea nr. 195/2004 nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală, printre altele, acelea al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv. Art. 299 alin. (1) prevede că, printre altele, hotărârile date fără drept de apel, sunt supuse recursului. Raportat la aceste prevederi legale, în mod corect Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a calificat calea de atac recurs și a trimis cauza Tribunalului Prahova spre competentă soluționare. Faptul că instanța s-a pronunțat printr-o încheiere de scoatere de pe rol și nu printr-o hotărâre de declinare a competenței nu are nici o relevanță juridică, instanța competentă a soluționa calea de atac urmând să continue judecata.

Lipsite de relevanță juridică apar și împrejurările că: instanța de fond a prevăzut în dispozitivul sentinței calea de atac a apelului; citarea la curtea de apel a fost făcută pentru calitatea de apelanți; judecata s-a făcut în ședință publică și nu în camera de consiliu. Lipsa de relevanță juridică a acestor împrejurări este evident determinată de prevederile art. 159 pct. 2 C. proc. civ. potrivit cărora necompetența este de ordine publică, atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt grad. Cum, în speță, competența de soluționare a recursului aparține tribunalului, în mod corect Curtea de Apel Ploiești a înaintat dosarul spre competentă soluționare Tribunalului Prahova. Motivele invocate de recurenți sunt neîntemeiate și nu pot fi reținute.

În consecință, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâții V.I., V.G., V.C. și F.I. împotriva încheierii din 9 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești în dosar nr. 1338/2005, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2005.