ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4254/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 10 iunie 2004 reclamantul N.D. a

chemat în judecată pe pârâții N.R., V.I., V.G., V.C., F.I. și M.N., solicitând

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1036 din 19 aprilie 2004

la Biroul Notarial P.M.

Prin sentința civilă nr.2294 din 28

octombrie 2004 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost respinsă excepția

lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, invocată de pârâții V.I.,

V.G., V.C. și F.I. A fost admisă acțiunea și în consecință s-a constatat

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1036

din 19 aprilie 2004 de către notarul public P.M. Au fost obligați pârâții să

plătească reclamantului 6.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței au formulat apel

pârâții V.I. și N.R.

Apelul a fost înaintat împreună cu

dosarul Curții de Apel Ploiești.

Prin încheierea din ședința publică

de la 9 martie 2005 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a scos cauza de pe

rol și a înaintat dosarul spre competentă soluționare Tribunalului Prahova,

reținând că în raport de valoarea litigiului care este sub un miliard, calea de

atac este recursul, iar competența de soluționare aparține tribunalului.

Pârâții V.I., V.G., V.C. și F.I. au

declarat recurs împotriva încheierii, pe care au criticat-o pentru

nelegalitate, imputând instanței că a încălcat dispozițiile legale imperative

cu referire la modalitatea de rezolvare a calificării căii de atac îndreptate

împotriva sentinței pronunțate la instanța de fond.

În esență recurenții au susținut că

instanța a luat o măsură administrativă în ședință publică, unde aceștia

fuseseră citați în calitate de apelanți, fără a pune în discuția părților

valoarea litigiului, a primi motivele de apel care ar fi devenit motive de

recurs și fără a invoca excepția de necompetență materială, încheierea de

scoatere a cauzei de pe rol întrerupând cursul judecății.

Recursul este nefondat.

Din Încheierea din ședința publică

de la 9 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă,

rezultă în mod evident că instanța a pus în discuția părților corecta

calificare a căii de atac și competența materială de soluționare a cauzei în raport

de valoarea obiectului litigiului care este sub un miliard lei.

Potrivit art. 282

1

alin. (1)

C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58/2005 aprobată

prin Legea nr. 195/2004 nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date

în primă instanță în cererile introduse pe cale principală, printre altele,

acelea al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv. Art. 299

alin. (1) prevede că, printre altele, hotărârile date fără drept de apel, sunt

supuse recursului.

Raportat la aceste prevederi legale,

în mod corect Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a calificat calea de atac

recurs și a trimis cauza Tribunalului Prahova spre competentă soluționare.

Faptul că instanța s-a pronunțat

printr-o încheiere de scoatere de pe rol și nu printr-o hotărâre de declinare a

competenței nu are nici o relevanță juridică, instanța competentă a soluționa

calea de atac urmând să continue judecata.

Lipsite de relevanță juridică apar

și împrejurările că: instanța de fond a prevăzut în dispozitivul sentinței

calea de atac a apelului; citarea la curtea de apel a fost făcută pentru

calitatea de apelanți; judecata s-a făcut în ședință publică și nu în camera de

consiliu.

Lipsa de relevanță juridică a

acestor împrejurări este evident determinată de prevederile art. 159 pct. 2 C.

proc. civ. potrivit cărora necompetența este de ordine publică, atunci când

pricina este de competența unei instanțe de alt grad.

Cum, în speță, competența de

soluționare a recursului aparține tribunalului, în mod corect Curtea de Apel

Ploiești a înaintat dosarul spre competentă soluționare Tribunalului Prahova.

Motivele invocate de recurenți sunt

neîntemeiate și nu pot fi reținute.

În consecință, recursul urmează a se

respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâții V.I., V.G., V.C. și F.I. împotriva încheierii din 9 martie 2005 a

Curții de Apel Ploiești în dosar nr. 1338/2005, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2005.