ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4279/2007

Asupra

cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2782 din 30 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, au fost admise

recursurile declarate de D.S.V.S.A. Galați și A.N.V.S.A.

împotriva sentinței nr. 21 din 6 martie

2007 a Curții de Apel

Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, casată sentința atacată

și respinsă ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de M.N.

Pentru a pronunța această hotărârea Înalta Curte a constatat că

actul administrativ a cărei nelegalitate se

invocă nu este direct incident

în privința fondului cauzei, această

împrejurare constituind, în raport cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, un fine de neprimire a excepției invocate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire

M.N., întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ.

, susținând, în esență, că prin decizia atacată au fost

înlăturate și nesupuse analizei încheierea din 2 noiembrie 2006 a Tribunalului

Brăila și decizia civilă nr. 102/R din 15 martie 2007 a Curții de Apel Galați,

irevocabilă, beneficiind de autoritate de lucru judecat, prin care a fost

examinată admisibilitatea excepției de nelegalitate prin prisma legăturii

dintre cele două acte administrative în discuție, respectiv decizia nr. 352/2005

a D.S.V.S.A. Galați și Ordinul nr. 25145/2005 al A.N.S.V.S.A.

Astfel, a opinat revizuenta, în mod greșit Înalta Curte de Casație și

Justiție a examinat și motivat decizia atacată pe considerente care anterior

fuseseră rezolvate în mod irevocabil și aveau putere de lucru judecat.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în

raport cu decizia atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente

în cauză, constatată nefondată cererea de revizuire, pentru considerentele ce

urmează:

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

se referă la situația în care „există hotărâri

definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade

deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate".

Din economia textului suscitat, rezultă că rațiunea reglementării

revizuirii prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se regăsește în

necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru

judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având

același obiect, aceeași cauză și aceleași

părți,

fapt ce se realizează prin anularea ultimei hotărâri pronunțate cu

încălcarea

acestui principiu.

Așadar, pentru a ne afla în această ipoteză este necesar să fie vorba

de hotărâri definitive contradictorii, să existe tripla identitate de elemente,

respectiv părți, obiect și cauză, iar hotărârile în speță să fie pronunțate în

dosare diferite.

Revizuirea, prin prisma textului de lege aplicabil, nu se poate

cere în cazul unor hotărâri pronunțate în același

proces.

Or, întrucât, în speță nu ne aflăm în prezența a două soluții contrare,

prin care să se fi rezolvat fondul cauzei, pronunțate de instanță în dosare

diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, hotărâri care

să conțină deci elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat,

astfel încât cererea de revizuire formulată de M.N., se va respinge ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de M.N.

împotriva deciziei nr. 2782 din 30 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2007.