ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3919/2009

Cadrul procesual și obiectul excepției de nelegalitate Reclamantul M.G. a învestit Judecătoria Galați cu o contestație la executare, solicitând, în contradictoriu cu A.N.A.F. – D.G.F.P. Galați – A.F.P. Galați, anularea formelor de executare silită prin poprire pentru suma totală de 25.790,39 lei. În acest proces a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei de imputare nr. 554667 din 30 noiembrie 2005 emisă de ministrul administrației și internelor și, ca urmare, prin încheierea din data de 25 noiembrie 2008 Judecătoria Galați a sesizat Curtea de Apel Galați cu soluționarea acesteia.

Soluția primei instanțe Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 23 din 3 februarie 2009 a respins ca nefondată excepția de nelegalitate a Deciziei de impunere nr. 554667 din 30 noiembrie 2005, invocată de reclamantul M.G.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța a reținut că, deși excepția invocată se încadrează în dispozițiile de principiu ale art. 4 din Legea nr. 554/2004, aceasta este nefondată, în condițiile în care reclamantul a avut o poziție oscilantă, mergând de la invocarea nelegalității deciziei de impunere printr-o acțiune de drept comun, adresată Judecătoriei Galați, până la invocarea unei excepții de nelegalitate pe care nu a motivat-o și nici nu a susținut-o. Pe cale de consecință, s-a apreciat că, în cauză, nu se constată nici o încălcare a legii în sensul reglementării cuprinse în art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Recursul declarat de reclamantul M.G Recurentul și-a fundamentat calea de atac exercitată pe dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 1 C. proc. civ., formulând motivele expuse în continuare. 4.1. Curtea de apel a confundat obiectul excepției de nelegalitate. Recurentul susține că la termenul de judecată la care instanța a rămas în pronunțare i s-a adus la cunoștință de către președintele completului că Judecătoria Galați a sesizat Curtea de Apel Galați cu excepția de nelegalitate a ordinului prin care s-a dispus încetarea raporturilor sale de serviciu cu M.A.I., iar nu cu excepția de nelegalitate a Deciziei de imputare nr. 554667 din 30 noiembrie 2005. În pofida argumentelor prezentate, referitoare la lipsa oricărui interes în invocarea excepției de nelegalitate a ordinului, dar și la conținutul încheierii de sesizare, instanța a rămas în pronunțare, imputându-i necunoașterea cauzei. 4.2. Instanța nu a cercetat motivele de nelegalitate a deciziei de imputare În cadrul acestui motiv, recurentul afirmă că a indicat în scris argumentele care susțin excepția de nelegalitate invocată, în principal faptul că Ordinul ministrului administrației și internelor nr. S/II/5179 din 8 noiembrie 2005 a fost anulat de instanța de judecată, dar prima instanță nu le-a examinat, respingând excepția din considerente formale.

Apărările formulate de intimatul M.A.I. Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând fondul excepției de nelegalitate, intimatul a conchis în sensul legalității deciziei de imputare care nu a fost atacată direct, pe calea acțiunii în anulare, fiind depășite termenele prevăzute în Legea nr. 554/2004. II. Considerentele instanței de recurs 1. Recursul este fondat. 2. Recurentul a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei de imputare nr. 554667 din 30 noiembrie 2005 emisă de ministrul administrației și internelor prin chiar contestația la executare înregistrată la Judecătoria Galați la data de 30 septembrie 2008. Poziția sa a fost constantă, neexistând nici un element care să contureze un comportament procesual inconsecvent. Atât la Judecătoria Galați, cât și la Curtea de Apel Galați, recurentul a susținut în principal că Decizia de imputare atacată cu excepția de nelegalitate se fundamentează pe un titlu executoriu nul, și anume Ordinul nr. S/11/5179 din 8 noiembrie 2005 al ministrul administrației și internelor anulat irevocabil prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal nr. 1745 din 23 martie 2007 (fila 1, dosarul Judecătoriei Galați, respectiv filele 1 și 9 dosarul Curții de Apel Galați). 3. Excepția de nelegalitate a fost motivată, după cum rezumativ s-a reținut la pct. 2. Contrar celor arătate în considerentele primei instanțe, excepția a fost susținută, nu doar în sensul că autorul excepției nu a renunțat la judecată conform art. 246 C. proc. civ., ci chiar în sensul că s-a prezentat în fața Curții de apel, a depus înscrisurile pe care le-a considerat utile soluționării excepției și a pus concluzii corespunzătoare (conform practicalei sentinței examinate). 4. Într-adevăr, prima instanță nu a pășit la analizarea excepției de nelegalitate pe „fondul” său, situație în care din punct de vedere procedural, singura soluție pe care o poate pronunța instanța de recurs, față de caracterul fondat al căii de atac exercitate, este casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 312 alin. (3) și (5) și art. 313 C. proc. civ. 5. Apărarea intimatului, referitoare la decăderea recurentului din dreptul de a mai solicita anularea deciziei de impunere în discuție nu este pertinentă, câtă vreme în speță analiza legalității actului administrativ se realizează pe calea excepției, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, iar nu pe cea a acțiunii în anulare la care se referă termenele prevăzute în art. 11 din același act normativ.