ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3919/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3919/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual și
obiectul excepției de nelegalitate
Reclamantul M.G. a învestit Judecătoria Galați cu o
contestație la executare, solicitând, în contradictoriu cu A.N.A.F. – D.G.F.P. Galați
– A.F.P. Galați, anularea formelor de executare silită prin poprire pentru suma
totală de 25.790,39 lei.
În acest proces a invocat
excepția de nelegalitate a Deciziei de imputare nr. 554667 din 30 noiembrie
2005 emisă de ministrul administrației și internelor și, ca urmare, prin
încheierea din data de 25 noiembrie 2008 Judecătoria Galați a sesizat Curtea de
Apel Galați cu soluționarea acesteia.
Soluția primei instanțe
Curtea de Apel Galați, secția
de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 23 din 3
februarie 2009 a respins ca nefondată excepția de nelegalitate a Deciziei de
impunere nr. 554667 din 30 noiembrie 2005, invocată de reclamantul M.G.
Motivele de fapt și de
drept care au format convingerea primei instanțe
Pentru a se pronunța în
sensul arătat, instanța a reținut că, deși excepția invocată se încadrează în
dispozițiile de principiu ale art. 4 din Legea nr. 554/2004, aceasta este
nefondată, în condițiile în care reclamantul a avut o poziție oscilantă,
mergând de la invocarea nelegalității deciziei de impunere printr-o acțiune de
drept comun, adresată Judecătoriei Galați, până la invocarea unei excepții de
nelegalitate pe care nu a motivat-o și nici nu a susținut-o.
Pe cale de consecință, s-a
apreciat că, în cauză, nu se constată nici o încălcare a legii în sensul
reglementării cuprinse în art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Recursul declarat de
reclamantul M.G
Recurentul și-a fundamentat
calea de atac exercitată pe dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
și art. 304
1
C. proc. civ., formulând motivele expuse în continuare.
4.1. Curtea de apel a
confundat obiectul excepției de nelegalitate.
Recurentul susține că la
termenul de judecată la care instanța a rămas în pronunțare i s-a adus la
cunoștință de către președintele completului că Judecătoria Galați a sesizat
Curtea de Apel Galați cu excepția de nelegalitate a ordinului prin care s-a
dispus încetarea raporturilor sale de serviciu cu M.A.I., iar nu cu excepția de
nelegalitate a Deciziei de imputare nr. 554667 din 30 noiembrie 2005. În pofida
argumentelor prezentate, referitoare la lipsa oricărui interes în invocarea
excepției de nelegalitate a ordinului, dar și la conținutul încheierii de
sesizare, instanța a rămas în pronunțare, imputându-i necunoașterea cauzei.
4.2. Instanța nu a cercetat
motivele de nelegalitate a deciziei de imputare
În cadrul acestui motiv,
recurentul afirmă că a indicat în scris argumentele care susțin excepția de
nelegalitate invocată, în principal faptul că Ordinul ministrului administrației
și internelor nr. S/II/5179 din 8 noiembrie 2005 a fost anulat de instanța de judecată, dar prima instanță nu le-a examinat, respingând excepția
din considerente formale.
Apărările formulate de
intimatul M.A.I.
Prin întâmpinare, intimatul
a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând fondul excepției
de nelegalitate, intimatul a conchis în sensul legalității deciziei de imputare
care nu a fost atacată direct, pe calea acțiunii în anulare, fiind depășite
termenele prevăzute în Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele instanței
de recurs
Recursul este fondat.
Recurentul a invocat
excepția de nelegalitate a Deciziei de imputare nr. 554667 din 30 noiembrie
2005 emisă de ministrul administrației și internelor prin chiar contestația la
executare înregistrată la Judecătoria Galați la data de 30 septembrie 2008.
Poziția sa a fost constantă,
neexistând nici un element care să contureze un comportament procesual
inconsecvent.
Atât la Judecătoria Galați, cât și la Curtea de Apel Galați, recurentul a susținut în principal că
Decizia de imputare atacată cu excepția de nelegalitate se fundamentează pe un
titlu executoriu nul, și anume Ordinul nr. S/11/5179 din 8 noiembrie 2005 al ministrul
administrației și internelor anulat irevocabil prin Decizia Înaltei Curți de
Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal nr. 1745 din
23 martie 2007 (fila 1, dosarul Judecătoriei Galați, respectiv filele 1 și 9
dosarul Curții de Apel Galați).
Excepția de nelegalitate
a fost motivată, după cum rezumativ s-a reținut la pct. 2. Contrar celor
arătate în considerentele primei instanțe, excepția a fost susținută, nu doar
în sensul că autorul excepției nu a renunțat la judecată conform art. 246 C.
proc. civ., ci chiar în sensul că s-a prezentat în fața Curții de apel, a depus
înscrisurile pe care le-a considerat utile soluționării excepției și a pus
concluzii corespunzătoare (conform practicalei sentinței examinate).
Într-adevăr, prima
instanță nu a pășit la analizarea excepției de nelegalitate pe „fondul” său,
situație în care din punct de vedere procedural, singura soluție pe care o
poate pronunța instanța de recurs, față de caracterul fondat al căii de atac
exercitate, este casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în
temeiul art. 312 alin. (3) și (5) și art. 313 C. proc. civ.
Apărarea intimatului,
referitoare la decăderea recurentului din dreptul de a mai solicita anularea
deciziei de impunere în discuție nu este pertinentă, câtă vreme în speță
analiza legalității actului administrativ se realizează pe calea excepției,
prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, iar nu pe cea a acțiunii în anulare
la care se referă termenele prevăzute în art. 11 din același act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
M.G. împotriva sentinței civile nr. 23 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și
trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 septembrie 2009.