ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1008/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 451/D/2004

din 4 noiembrie 2004, Tribunalul Bacău, secția penală, a condamnat inculpatul M.P.V.

la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de

moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c)

și art. 76 lit. b) C. pen.

A admis în parte acțiunea

civilă și a obligat inculpatul menționat să plătească părții civile C.C. 30

milioane lei cu titlu de daune morale și 50 milioane lei reprezentând daune

materiale.

În temeiul art. 106 din

O.U.G. nr. 150/2002 a obligat același inculpat să plătească părții civile

C.A.S. Bacău suma de 8.206.900 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de

internarea victimei la Spitalul Județean Bacău.

S-a reținut că, în data de

17 iulie 2004, inculpatul a lovit victima C.I., cu pumnul peste față. Aflat la

mașina de spălat sticle, în cadrul SC E.P. SRL unde ambii erau angajați ca

muncitori, victima s-a împiedicat de un furtun și a căzut.

În timp ce încerca să se

ridice de jos, victima a fost lovită din nou cu pumnul de către inculpat,

lovitură urmare căreia a căzut din nou, de această dată cu capul de pardoseala

placată cu gresie, de unde nu s-a mai ridicat.

Ulterior a fost transportată

la Spitalul Județean Bacău, din dispoziția administratorului societății

comerciale, unde, la data de 22 iulie 2004 a decedat.

Potrivit raportului de

constatare medico-legală, moartea a fost violentă, decesul datorându-se

hemoragiei cerebro-meningee, survenită ca urmare a unui traumatism

cranio-cerebral cu fractură craniană. S-a concluzionat că între leziunile cranio-cerebrale

și deces există legătură de cauzalitate.

Curtea de Apel Bacău, secția

penală, prin decizia penală nr. 397 din 16 decembrie 2004, a respins apelul

declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe, ca nefondat.

Prin aceeași decizie, instanța

de control judiciar a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bacău împotriva aceleași hotărâri, a desființat hotărârea atacată numai cu

privire la pedeapsa aplicată inculpatului, pe care a majorat-o de la 2 ani

închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri au declarat recurs inculpatul M.P.V. și partea civilă C.C.

Invocând cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 8 și 17

1

C. proc. pen.,

inculpatul a susținut că instanța de apel a aplicat o pedeapsă cu închisoare în

alte limite decât cele prevăzute de lege și că în mod greșit nu a fost reținută

circumstanța atenuantă legală a provocării.

Acesta a susținut că

agresiunea a avut loc ca urmare a puternicei tulburări și emoții generată de

atitudinea victimei C.I., care l-a lovit și insultat pe inculpat fără motiv. În

acest sens, sunt invocate declarațiile inculpatului din datele de 20 iulie, 23

iulie și 24 iulie 2004, precum și declarația acestuia dată în cursul cercetării

judecătorești. S-a mai susținut că situația arătată este susținută de

declarațiile martorilor A.I., S.C., T.I., C.I.B.E., T.M., B.G., G.L.M. și

C.T.L.

A mai susținut inculpatul că

dacă se reținea circumstanța atenuantă menționată, pedeapsa ar fi trebuit

coborâtă sub cinci ani închisoare, fără a se depăși limita de un an închisoare.

S-a mai susținut că în mod

greșit a fost admis apelul declarat de parchet împotriva hotărârii primei

instanțe, au fost înlăturate în parte circumstanțele atenuante reținute de

instanța de fond și a fost majorată pedeapsa cu închisoare aplicată

inculpatului.

În concluzie, inculpatul a

solicitat admiterea recursului, respingerea apelului declarat de procuror

împotriva hotărârii primei instanțe și menținerea sentinței.

Partea civilă a criticat

hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei încadrări juridice a

faptei, a cuantumului pedepsei închisorii aplicate inculpatului, apreciate ca

fiind mult prea mici în raport de circumstanțele săvârșirii acesteia, precum și

în ce privește despăgubirile acordate pe care le consideră insuficiente.

Recursul declarat de partea

civilă este inadmisibil, iar recursul declarat de inculpat este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 129 din

Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac

numai în condițiile legii.

Drept urmare, va fi apreciat

ca inadmisibil și respins, ca atare, recursul părții civile, care, nu a atacat

cu apel, hotărârea instanței de fond.

Referitor la recursul

declarat de inculpat, din examinarea cauzei sub aspectul criticilor formulate

se constată, sub un prim aspect, că nici una din declarațiile martorilor,

invocați în dezvoltarea motivelor de casare, nu confirmă că victima ar fi fost

cea care a început altercația și că ar fi exercitat acte de agresiune față de

inculpat. Este adevărat că toate declarațiile relevă un comportament

necorespunzător al victimei, anterior conflictului din data de 17 iunie 2004,

care însă a fost corect reținut în circumstanțiere de instanțe, la

individualizarea judiciară a pedepsei.

Circumstanța atenuantă a

provocării poate fi reținută numai atunci când victima a săvârșit în mod real

unul din actele cărora, conform art. 73 lit. b) C. pen., li se poate recunoaște

acest caracter, cu alte cuvinte săvârșirea infracțiunii să fie o ripostă la

fapta victimei.

Or, din actele și lucrările

dosarului nu rezultă această împrejurare, din situația de fapt expusă, corect

reținută în raport de probatoriul administrat, rezultând că inculpatul, care

terminase programul de lucru, a revenit la locul de muncă al victimei, care

tocmai începuse serviciul în schimbul II și a lovit-o pe aceasta.

Rezultă așadar o reacție

târzie, nespontană din partea inculpatului, la pretinsa atitudine injurioasă a

victimei manifestată față de o altă persoană decât inculpatul ori, eventual, la

comportamentul anterior al victimei, incompatibilă cu starea de puternică

tulburare sau emoție la care se referă art. 73 lit. b) C. pen.

Nu se constată prin urmare

starea psihică în raport cu elemente de ordin obiectiv și subiectiv ce rezultă

din probe, ca element determinant pentru circumstanța atenuantă a provocării.

Drept urmare, în mod legal

instanța de apel a apreciat asupra inexistenței acțiunii ilicite a victimei ca

și cauză a infracțiunii săvârșite, în lipsa căreia acesta nu ar fi comis fapta,

așa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici.

Nici cea de a doua critică

nu este întemeiată.

Circumstanțele atenuante

judiciare recunoscute în favoarea inculpatului au fost menținute de către instanța

de apel care, majorând la 4 ani și 6 luni pedeapsa cu închisoare aplicată de

prima instanță, a stabilit-o sub minimul prevăzut de norma incriminatoare, care

prevede pedeapsa cu închisoare de la 5 la 15 ani închisoare.

Instanța de apel nu a făcut

altceva decât să procedeze la o reindividualizare a pedepsei ținând cont de

circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii și lipsa de regret a

inculpatului imediat după comiterea faptei, împrejurări cărora prima instanță

nu le-a dat semnificația cuvenită, cu consecința stabilirii unei pedepse care,

chiar în condițiile menținerii circumstanțelor atenuante judiciare, nu

constituie o ripostă socială adecvată pericolului social concret al faptei.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) și b) C.

proc. pen., Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea

civilă și ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Totodată, în baza art. 192

alin. (2) din același cod, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de partea civilă C.C. împotriva deciziei penale

nr. 397 din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurenta parte

civilă la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.P.V. împotriva deciziei penale nr. 397 din 16

decembrie 2004 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 23 iulie 2004 la

11 februarie 2005.

Obligă pe recurentul

inculpat  la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 februarie 2005.