ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5325/2011

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 1008 din 06 octombrie 2005, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul

declarat de contestatorii P.M.-A. și P.S. împotriva sentinței civile nr. 162 din

02 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimata Primăria

Municipiului Râmnicu-Sărat.

A schimbat în parte sentința, în sensul

că despăgubirile vor fi acordate pentru suprafața de 1.153 m.p., în loc de 1.022

m.p. și a menținut restul dispozițiilor sentinței sus-menționate.

La data de 01 iulie 2010, reclamantul P.S.

în calitate de unic moștenitor al defunctului P.M.-A., a formulat în temeiul

art. 281

1

C. proc. civ., o cerere de lămurire a înțelesului și întinderii

dispozitivului deciziei nr. 1008 din 06 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În motivarea în fapt a acestei cereri,

petentul a arătat că dispozitivul deciziei sus-menționate este neclar, deoarece

instanța nu a indicat întinderea dreptului cu privire la cuantumul despăgubirilor

pentru imobilul-teren, în suprafață de 1.153 m.p. și a solicitat a se menționa în

cuprinsul hotărârii, întinderea dreptului, respectiv cuantumul despăgubirilor ce

i se cuvin, cu titlul de măsuri reparatorii pentru suprafața de 1.153 m.p. la prețul

de 4.158 RON/m.p., actualizați, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză

efectuat de B.E.

Prin încheierea din 21 septembrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petent cu privire la

lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului deciziei nr. 1008 din 06

octombrie 2005 dată de aceeași instanță.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a

reținut că, prin decizia civilă nr. 1008 din 06 octombrie 2005, Curtea de Apel Ploiești

a admis apelul reclamanților și a schimbat în parte sentința Tribunalului Buzău,

în sensul că a stabilit că despăgubirile vor fi acordate pentru suprafața de 1.153

m.p., în loc de 1.022 m.p., cât a stabilit Tribunalul, menținându-se restul dispozițiilor

sentinței civile nr. 162 din 02 martie 2005.

În raport de obiectul contestației, prin

care reclamanții au solicitat anularea parțială a dispoziției  din 02 noiembrie

2004 emisă de Primăria Municipiului Râmnicu-Sărat, în fața instanței de fond aceștia

nu au solicitat se a menționa și cuantumul despăgubirilor, deși expertiza a fost

dispusă de tribunal, ca instanță de fond, iar sub un alt aspect, această cerere

nu poate fi primită, întrucât valoarea despăgubirilor trebuie stabilită în conformitate

cu prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva încheierii dată în camera de

consiliu la data de 21 septembrie 2010 de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs contestatorul P.S., indicând

ca temei de drept, prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a arătat

că nelegalitatea încheierii constă în omisiunea instanței de a preciza întinderea

dreptului de proprietate, cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru imobilul-teren,

în suprafață de 1.153 m.p. situat în Râmnicu-Sărat strada A., județul Buzău și nemenționarea

sumei, conform raportului de expertiză întocmit de expert sing. B.E., respectiv

de 4.158 RON/m.p., actualizați.

Arată că respingerea cererii de lămurire

a înțelesului și întinderii dispozitivului nu cuprinde motivele pe care se sprijină,

instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății și solicită admiterea

recursului, în sensul modificării încheierii atacate și admiterii pe fond a cererii

de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 1008 din 06 octombrie 2005 pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Recurentul-contestator susține, în precizările

depuse la dosar, recurs, că a înțeles să critice sentința nr. 162 din 02 martie

2005 a Tribunalului Buzău doar sub aspectul întinderii suprafeței de teren la care

avea dreptul să primească despăgubiri, nu și acela al stabilirii cuantumului despăgubirilor.

Recursul declarat de reclamantul P.S. este

nefondat sub toate motivele invocate și urmează a fi respins pentru considerentele

ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ. „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul,

întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții

potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească

dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice".

Deși această instituție permite lămurirea

întinderii și înțelesului dispozitivului, este de observat însă că, motivele de

fapt și de drept care au stat la baza soluției pronunțate în dispozitiv, nu intră

sub incidența procedurii prevăzute de art. 281

1

din același cod, ceea

ce este susceptibil de lămurire, fiind doar dispozitivul hotărârii judecătorești.

În acest sens, este de observat că o parte

din criticile formulate în recursul declarat de către contestator împotriva încheierii

din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești vizează interpretarea greșită a

actului juridic dedus judecății (art. 304 pct. 8), nemotivarea soluției de respingere

a cererii de îndreptare și lămurire a dispozitivului (art. 304 pct. 7), ceea ce

excede cadrului reglementat prin instituția prevăzută de art. 281

1

C. proc. civ.

Referitor la criticile încadrate de contestator

în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv

aplicarea greșită a legii este de arătat că nici acestea nu pot fi reținute sub

aspectul nelegalității încheierii atacate.

Potrivit precizărilor depuse de către contestatorul

P.S. la motivele de recurs, în cuprinsul cărora acesta menționează expres, că nu

a cerut instanței de judecată a stabili cuantumul despăgubirilor, cererea de lămurire

a dispozitivului deciziei nu este fondată.

Așa fiind, nemulțumirea petentului ce vizează

întinderea dreptului de proprietate sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor

nu a făcut obiectul contestației sale, și este de observat că, în realitate, prin

cererea de lămurire a înțelesului dispozitivului deciziei nr. 1008/2005 a Curții

de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, petentul

nu a urmărit lămurirea dispozitivului acestei decizii, ci reactualizarea unei sume

de bani, stabilită prin raportul de expertiză, operațiune care, însă nu este posibilă

prin intermediul mijlocului procedural ales de acesta, potrivit dispozițiilor

art. 281

1

C. proc. civ.

Concluzionând, pentru considerentele mai

sus expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a II-a din același cod, recursul declarat de reclamantul P.S. împotriva încheierii

prin care s-a respins cererea acestuia, de lămurire a înțelesului și întinderii

dispozitivului deciziei civile nr. 1008 din 06 octombrie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul declarat

de reclamantul P.S. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 21 septembrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Ședință publică, astăzi 21 iunie 2011.