ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3306/2011

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 8076/105/2007, pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul I.Ș. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român - reprezentat de CNADNR, solicitând să se dispună modificarea cuantumului despăgubirilor acordate prin hotărârea din 16 noiembrie 2007, în sensul majorării acestor despăgubiri. Pe parcursul judecății, a decedat reclamantul, acțiunea fiind continuată de moștenitorul său, I.M.V., prin mandatar Ș.S., care a solicitat ca toate actele de procedură să-i fie comunicate la adresa din Ploiești, strada M., jud. Prahova. Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 609 din 11 martie 2009, a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantul I.M.V.

(în calitate de moștenitor al defunctului I.Ș.), prin mandatar Ș.S., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - CNADN SA - D.R.D.P. București, a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 16 noiembrie 2007, cu privire la cuantumul despăgubirii, a obligat pârâtul să plătească reclamantului o despăgubire de 12 euro/m.p., la cursul B.N.R. din ziua plății, pentru terenul expropriat, în suprafață de 1.006,897 m.p., situat în comuna B. nr. cadastral xx, despăgubire ce va fi achitată în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și a obligat pârâtul la plata sumei de 1.300 RON cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele: Prin hotărârea din 16 noiembrie 2007, a fost expropriat terenul reclamantului, în suprafață de 1.006,897 m.p., situat în comuna B., nr. cadastral xx, stabilindu-se o despăgubire de 12.689,02 RON.

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert C.C. și însușit de expertul consilier propus de reclamantă, S.A., s-a stabilit că terenul expropriat are categoria de teren agricol - asolament pentru legume, precizându-se că zona de amplasament pentru terenul rămas va fi o zonă poluată sonor și cu reziduuri gazoase, care, din punct de vedere ecologic, sunt noxe dăunătoare activității agricole. Față de prețurile practicate în zonă, cuprinse între 15 - 50 euro, expertul s-a orientat la o valoare spre minim, și anume la 17,20 euro/m.p., însă, față de valorile cuprinse în anexa expertizei, din care rezultă că prețul de circulație pentru terenuri de aceeași categorie, din aceeași zonă, este de 12 euro/m.p., instanța a apreciat că această valoare este cea mai apropiată de prețurile la care se vând în mod obișnuit astfel de imobile, ținând seama și de caracteristicile terenului, fiind, așadar, în concordanță cu disp.

art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994. Tribunalul a mai reținut că este neîntemeiată apărarea pârâtului, în sensul că nu a fost întocmit un raport comun de către cei trei experți, deoarece s-au făcut toate demersurile pentru ca pârâtul să fie reprezentat de un expert consilier, iar acest expert nu poate invoca propria culpă pentru neprezentarea la redactarea expertizei, deși a fost convocat în acest sens. Apărarea pârâtului în acest sens este neîntemeiată, întrucât expertul său consilier și-a exprimat punctul de vedere cu privire la raportul de expertiză, susținând că despăgubirea stabilită de pârât a fost corect calculată și că ofertele de pe piața imobiliară sunt pur speculative. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâtul.

Prin decizia nr. 123 din 10 iunie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul declarat de reclamantul I.M.V., moștenitor al defunctului I.Ș., împotriva sentinței civile nr. 609 din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondat; a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin CADN SA - D.R.P. București împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în tot, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată. Pentru a adopta această soluție, Curtea a expus următoarele argumente: Prin hotărârea din 16 noiembrie 2007, a fost expropriat terenul reclamantului, în suprafață de 1.006,897 m.p., situat în comuna B., nr. cadastral xx, stabilindu-se o despăgubire de 12.689,02 RON.

În urma dezacordului exprimat cu privire la suma stabilită ca despăgubire, apelantul-reclamant a introdus la Tribunalul Prahova o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat majorarea cuantumului acestora. Valoarea reținută de prima instanță, ca reprezentând o justă despăgubire, conform criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/2004, nu poate fi avută în vedere, de vreme ce aceasta a fost apreciată, cu luarea în considerare a prețurilor minimale și maximale de ofertare în ziare a unor imobile similare în localitatea B., astfel cum rezultă din tabelul cuprinzând date de comparație, parte integrantă din raportul de expertiză, întocmit de expertul desemnat de instanță, C.C., la care a achiesat și expertul desemnat de reclamant.

În condițiile în care experții desemnați în apel, pentru efectuarea raportului de expertiză, conform art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, au exprimat, în cadrul aceleiași lucrări, puncte de vedere diferite referitoare la cuantumul despăgubirilor ce s-ar cuveni apelantului-reclamant, potrivit criteriilor legale, Curtea a luat în considerare opinia aceluia ce corespunde reglementării art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora, la stabilirea despăgubirilor, instanța va ține seama de prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel, în unitatea administrativ - teritorială, la data efectuării raportului de expertiză, dar și de daunele aduse proprietarului.

Cum, din cuprinsul raportului de expertiză, reiese că atât expertul desemnat de instanță, S.G., cât și cel desemnat de apelantul-reclamant, C.M., au stabilit despăgubirile ce s-ar cuveni proprietarului, cu luarea în considerare a prețurilor de ofertare, precizate pe Internet și în ziare și nu a prețurilor efective de vânzare-cumpărare, Curtea a înlăturat punctul de vedere exprimat de acestea.

Reținând că expertul desemnat de către apelantul-pârât a fost singurul care a stabilit valoarea despăgubirilor ce s-ar cuveni, ca urmare a examinării efective a 30 contracte de vânzare-cumpărare, încheiate în anul 2007, și a 41 de contracte de vânzare-cumpărare, încheiate în anul 2008, fiind de notorietate că prețurile terenurilor au scăzut foarte mult, iar, în unitatea administrativ-teritorială, unde e situat terenul, nu au mai fost încheiate tranzacții, piața imobiliară fiind blocată, evaluare ce corespunde criteriilor prev. de art. 26 din Legea nr. 33/1994 și care concordă cu cea stabilită prin hotărârea contestată de apelantul-reclamant, Curtea a apreciat cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamatul I.M.V., criticând-o pentru motive de nelegalitate, reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul respingerii apelului declarat de CNADNR și admiterii apelului declarat de reclamant și în principal, admiterea contestației, modificarea cuantumului despăgubirii la suma de 87.402 RON (echivalent a 20.893,11 euro), conform punctului de vedere al expertei C.M., iar, în subsidiar, modificarea cuantumului despăgubirii la suma de 75.892 RON (echivalent a 18.144,28 euro), conform punctului de vedere al expertei S.G. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susținut că instanța de fond a apreciat, în mod arbitrar, valoarea despăgubirilor la suma de 12 euro/m.p., deși, în expertiza de la prima instanță, s-a precizat că valorile, în zona respectivă, oscilează între un minim de 15 euro/m.p.

și un maxim de 50 euro/m.p. În faza apelului, instanța a apreciat, îmbrățișând punctul de vedere al apelantei CNADNR, că se impune refacerea expertizei și a dispus întocmirea unei noi lucrări de către o nouă comisie de experți. După întocmirea lucrării, Curtea de Apel Ploiești a apreciat, nelegal, că trebuie îndepărtate punctele de vedere ale experților desemnați de instanța de apel, dar și cel al expertului parte, propus de reclamant și a ales punctul de vedere al expertului desemnat de - CNADNR. Or, mențiunea că numai punctul acestuia de vedere ar corespunde criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 este în total dezacord cu norma legală indicată, care prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

Textul art. 26 stabilește atât criteriile de determinare a despăgubirii compusă din valoarea reală a bunului și prejudiciul cauzat expropriatului, cât și momentul, data de referință, în raport de care se determină cuantumul despăgubirii, care este data întocmirii raportului de expertiză. Este, astfel, mai mult decât evident, în opinia recurentului, că expertul desemnat de CNADNR a expus un punct de vedere, cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, deoarece, deși expertiza, în apel, a fost efectuată în luna mai 2010, iar evaluarea expertului desemnat de expropriator, la inițierea demersurilor pentru expropriere, la sfârșitul anului 2006 și începutul anului 2007, totuși, valoarea prezentată în mai 2010 este absolut identică cu cea oferită de expropriator la inițierea demersurilor pentru construcția autostrăzii.

Intimatul - pârât Statul Român, reprezentat de CNADNR, nu a formulat întâmpinare, în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., depunând doar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Examinând motivele de recurs, prin raportare la dispozițiile legale relevante în această materie, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse: În considerarea art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite persoanei interesate, instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, instanța fiind ținută să aibă în vedere prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare dovezile prezentate de aceștia. Sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele” de același fel în unitatea administrativ - teritorială are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contracte autentice de vânzare-cumpărare, acesta neputând fi raportat la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunțurile de mică publicitate sau de pe internet.

Din interpretarea dispozițiilor legale menționate, care constituie sediul materiei în domeniul exproprierii, se observă că nu se instituie obligativitatea reținerii de către instanță a valorii despăgubirilor, stabilită prin raportul tehnic de expertiză întocmit de expropriator, la momentul exproprierii, ci, dimpotrivă, se autorizează instanța să constituie o comisie de experți, care să calculeze despăgubirile, conform criteriilor legale. Totodată, potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.

Instanța de apel, interpretând și aplicând aceste prevederi legale speciale și în considerarea caracterului devolutiv al apelului, a apreciat că se impune refacerea expertizei evaluatorii administrate în fața primei instanțe și a dispus întocmirea unei noi lucrări de expertiză, de către o nouă comisie de experți, constituită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994.

Ca urmare a administrării a acestei probe, instanța de apel a concluzionat, în acord cu criteriul impus de art. 26 din Legea nr. 33/1994, că valoarea despăgubirilor ce trebuie luată în considerare este cea rezultată din examinarea efectivă a 30 contracte de vânzare-cumpărare, încheiate în anul 2007, și a 41 de contracte de vânzare-cumpărare, încheiate în anul 2008, fiind de notorietate că prețurile terenurilor au scăzut foarte mult, iar, în unitatea administrativ-teritorială, unde este situat terenul în litigiu, nu au mai fost încheiate tranzacții, piața imobiliară fiind blocată, valorile menționate de ceilalți doi experți raportându-se la prețurile de ofertare existente pe internet și în ziare, fără ca acestea să reprezinte prețuri efective de vânzare-cumpărare.

În consecință, cât timp legiuitorul a reglementat criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor expropriate, iar Curtea de Apel Ploiești a aplicat și respectat aceste criterii, în cauza dedusă judecății, stabilind o despăgubire proporțională, ca urmare a măsurii exproprierii suportată de recurentul - reclamant I.M.V., hotărârea astfel pronunțată satisface, în opinia instanței de recurs, exigențele art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nu poate reprezenta o încălcare a normelor naționale sau convenționale. Pentru considerentele expuse, constatând că nu este operant motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamatul I.M.V. împotriva deciziei nr. 123 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamatul I.M.V. împotriva deciziei nr. 123 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2011.