ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3306/2011

Deliberând asupra recursului

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 8076/105/2007,

pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul I.Ș. a chemat în judecată pe pârâtul

Statul Român - reprezentat de CNADNR, solicitând să se dispună modificarea cuantumului

despăgubirilor acordate prin hotărârea din 16 noiembrie 2007, în sensul majorării

acestor despăgubiri.

Pe parcursul judecății,

a decedat reclamantul, acțiunea fiind continuată de moștenitorul său, I.M.V., prin

mandatar Ș.S., care a solicitat ca toate actele de procedură să-i fie comunicate

la adresa din Ploiești, strada M., jud. Prahova.

Tribunalul Prahova, prin

sentința civilă nr. 609 din 11 martie 2009, a admis în parte acțiunea precizată,

formulată de reclamantul I.M.V. (în calitate de moștenitor al defunctului I.Ș.),

prin mandatar Ș.S., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - CNADN SA - D.R.D.P.

București, a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 16

noiembrie 2007, cu privire la cuantumul despăgubirii, a obligat pârâtul să plătească

reclamantului o despăgubire de 12 euro/m.p., la cursul B.N.R. din ziua plății, pentru

terenul expropriat, în suprafață de 1.006,897 m.p., situat în comuna B. nr. cadastral

xx, despăgubire ce va fi achitată în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive

a prezentei sentințe și a obligat pârâtul la plata sumei de 1.300 RON cheltuieli

de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această

soluție, tribunalul a reținut următoarele:

Prin hotărârea din 16

noiembrie 2007, a fost expropriat terenul reclamantului, în suprafață de 1.006,897

m.p., situat în comuna B., nr. cadastral xx, stabilindu-se o despăgubire de 12.689,02

RON.

Prin raportul de expertiză

întocmit în cauză de expert C.C. și însușit de expertul consilier propus de reclamantă,

S.A., s-a stabilit că terenul expropriat are categoria de teren agricol - asolament

pentru legume, precizându-se că zona de amplasament pentru terenul rămas va fi o

zonă poluată sonor și cu reziduuri gazoase, care, din punct de vedere ecologic,

sunt noxe dăunătoare activității agricole.

Față de prețurile practicate

în zonă, cuprinse între 15 - 50 euro, expertul s-a orientat la o valoare spre minim,

și anume la 17,20 euro/m.p., însă, față de valorile cuprinse în anexa expertizei,

din care rezultă că prețul de circulație pentru terenuri de aceeași categorie, din

aceeași zonă, este de 12 euro/m.p., instanța a apreciat că această valoare este

cea mai apropiată de prețurile la care se vând în mod obișnuit astfel de imobile,

ținând seama și de caracteristicile terenului, fiind, așadar, în concordanță cu

disp. art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994.

Tribunalul a mai reținut

că este neîntemeiată apărarea pârâtului, în sensul că nu a fost întocmit un raport

comun de către cei trei experți, deoarece s-au făcut toate demersurile pentru ca

pârâtul să fie reprezentat de un expert consilier, iar acest expert nu poate invoca

propria culpă pentru neprezentarea la redactarea expertizei, deși a fost convocat

în acest sens.

Apărarea pârâtului în

acest sens este neîntemeiată, întrucât expertul său consilier și-a exprimat punctul

de vedere cu privire la raportul de expertiză, susținând că despăgubirea stabilită

de pârât a fost corect calculată și că ofertele de pe piața imobiliară sunt pur

speculative.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâtul.

Prin decizia nr. 123 din

10 iunie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins apelul declarat de reclamantul I.M.V., moștenitor al defunctului

I.Ș., împotriva sentinței civile nr. 609 din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul

Prahova, ca nefondat; a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin CADN

SA - D.R.P. București împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în tot,

în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Pentru a adopta această

soluție, Curtea a expus următoarele argumente:

Prin hotărârea din 16

noiembrie 2007, a fost expropriat terenul reclamantului, în suprafață de 1.006,897

m.p., situat în comuna B., nr. cadastral xx, stabilindu-se o despăgubire de 12.689,02

RON.

În urma dezacordului exprimat

cu privire la suma stabilită ca despăgubire, apelantul-reclamant a introdus la Tribunalul

Prahova o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat majorarea cuantumului

acestora.

Valoarea reținută de prima

instanță, ca reprezentând o justă despăgubire, conform criteriilor prevăzute de

art. 26 din Legea nr. 33/2004, nu poate fi avută în vedere, de vreme ce aceasta

a fost apreciată, cu luarea în considerare a prețurilor minimale și maximale de

ofertare în ziare a unor imobile similare în localitatea B., astfel cum rezultă

din tabelul cuprinzând date de comparație, parte integrantă din raportul de expertiză,

întocmit de expertul desemnat de instanță, C.C., la care a achiesat și expertul

desemnat de reclamant.

În condițiile în care

experții desemnați în apel, pentru efectuarea raportului de expertiză, conform

art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, au exprimat, în cadrul aceleiași lucrări, puncte

de vedere diferite referitoare la cuantumul despăgubirilor ce s-ar cuveni apelantului-reclamant,

potrivit criteriilor legale, Curtea a luat în considerare opinia aceluia ce corespunde

reglementării art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora, la stabilirea despăgubirilor,

instanța va ține seama de prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de

același fel, în unitatea administrativ - teritorială, la data efectuării raportului

de expertiză, dar și de daunele aduse proprietarului.

Cum, din cuprinsul raportului

de expertiză, reiese că atât expertul desemnat de instanță, S.G., cât și cel desemnat

de apelantul-reclamant, C.M., au stabilit despăgubirile ce s-ar cuveni proprietarului,

cu luarea în considerare a prețurilor de ofertare, precizate pe Internet și în ziare

și nu a prețurilor efective de vânzare-cumpărare, Curtea a înlăturat punctul de

vedere exprimat de acestea.

Reținând că expertul desemnat

de către apelantul-pârât a fost singurul care a stabilit valoarea despăgubirilor

ce s-ar cuveni, ca urmare a examinării efective a 30 contracte de vânzare-cumpărare,

încheiate în anul 2007, și a 41 de contracte de vânzare-cumpărare, încheiate în

anul 2008, fiind de notorietate că prețurile terenurilor au scăzut foarte mult,

iar, în unitatea administrativ-teritorială, unde e situat terenul, nu au mai fost

încheiate tranzacții, piața imobiliară fiind blocată, evaluare ce corespunde criteriilor

prev. de art. 26 din Legea nr. 33/1994 și care concordă cu cea stabilită prin hotărârea

contestată de apelantul-reclamant, Curtea a apreciat cererea de chemare în judecată,

ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii,

a declarat recurs reclamatul I.M.V., criticând-o pentru motive de nelegalitate,

reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei, în sensul respingerii apelului declarat de CNADNR

și admiterii apelului declarat de reclamant și în principal, admiterea contestației,

modificarea cuantumului despăgubirii la suma de 87.402 RON (echivalent a 20.893,11

euro), conform punctului de vedere al expertei C.M., iar, în subsidiar, modificarea

cuantumului despăgubirii la suma de 75.892 RON (echivalent a 18.144,28 euro), conform

punctului de vedere al expertei S.G.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, recurentul a susținut că instanța de fond a apreciat, în mod arbitrar,

valoarea despăgubirilor la suma de 12 euro/m.p., deși, în expertiza de la prima

instanță, s-a precizat că valorile, în zona respectivă, oscilează între un minim

de 15 euro/m.p. și un maxim de 50 euro/m.p.

În faza apelului, instanța

a apreciat, îmbrățișând punctul de vedere al apelantei CNADNR, că se impune refacerea

expertizei și a dispus întocmirea unei noi lucrări de către o nouă comisie de experți.

După întocmirea lucrării,

Curtea de Apel Ploiești a apreciat, nelegal, că trebuie îndepărtate punctele de

vedere ale experților desemnați de instanța de apel, dar și cel al expertului parte,

propus de reclamant și a ales punctul de vedere al expertului desemnat de - CNADNR.

Or, mențiunea că numai

punctul acestuia de vedere ar corespunde criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea

nr. 33/1994 este în total dezacord cu norma legală indicată, care prevede că despăgubirea

se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului

sau altor persoane îndreptățite.

Textul art. 26 stabilește

atât criteriile de determinare a despăgubirii compusă din valoarea reală a bunului

și prejudiciul cauzat expropriatului, cât și momentul, data de referință, în raport

de care se determină cuantumul despăgubirii, care este data întocmirii raportului

de expertiză.

Este, astfel, mai mult

decât evident, în opinia recurentului, că expertul desemnat de CNADNR a expus un

punct de vedere, cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, deoarece,

deși expertiza, în apel, a fost efectuată în luna mai 2010, iar evaluarea expertului

desemnat de expropriator, la inițierea demersurilor pentru expropriere, la sfârșitul

anului 2006 și începutul anului 2007, totuși, valoarea prezentată în mai 2010 este

absolut identică cu cea oferită de expropriator la inițierea demersurilor pentru

construcția autostrăzii.

Intimatul - pârât Statul

Român, reprezentat de CNADNR, nu a formulat întâmpinare, în condițiile art. 308

alin. (2) C. proc. civ., depunând doar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea

recursului, ca nefondat.

Examinând motivele de

recurs, prin raportare la dispozițiile legale relevante în această materie, Înalta

Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse:

În considerarea art. 25

din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, pentru

stabilirea despăgubirilor cuvenite persoanei interesate, instanța va constitui o

comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator

și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.

Potrivit art. 26 din Legea

nr. 33/1994, despăgubirea acordată expropriatului se compune din valoarea reală

a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, instanța fiind ținută să

aibă în vedere prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel

în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză,

precum și daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare dovezile prezentate de aceștia.

Sintagma „prețul cu care

se vând în mod obișnuit imobilele” de același fel în unitatea administrativ - teritorială

are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contracte autentice

de vânzare-cumpărare, acesta neputând fi raportat la ofertele de preț ale agențiilor

imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunțurile de mică publicitate sau

de pe internet.

Din interpretarea dispozițiilor

legale menționate, care constituie sediul materiei în domeniul exproprierii, se

observă că nu se instituie obligativitatea reținerii de către instanță a valorii

despăgubirilor, stabilită prin raportul tehnic de expertiză întocmit de expropriator,

la momentul exproprierii, ci, dimpotrivă, se autorizează instanța să constituie

o comisie de experți, care să calculeze despăgubirile, conform criteriilor legale.

Totodată, potrivit

art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată de către instanță

nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât

cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.

Instanța de apel, interpretând

și aplicând aceste prevederi legale speciale și în considerarea caracterului devolutiv

al apelului, a apreciat că se impune refacerea expertizei evaluatorii administrate

în fața primei instanțe și a dispus întocmirea unei noi lucrări de expertiză, de

către o nouă comisie de experți, constituită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994.

Ca urmare a administrării

a acestei probe, instanța de apel a concluzionat, în acord cu criteriul impus de

art. 26 din Legea nr. 33/1994, că valoarea despăgubirilor ce trebuie luată în considerare

este cea rezultată din examinarea efectivă a 30 contracte de vânzare-cumpărare,

încheiate în anul 2007, și a 41 de contracte de vânzare-cumpărare, încheiate în

anul 2008, fiind de notorietate că prețurile terenurilor au scăzut foarte mult,

iar, în unitatea administrativ-teritorială, unde este situat terenul în litigiu,

nu au mai fost încheiate tranzacții, piața imobiliară fiind blocată, valorile menționate

de ceilalți doi experți raportându-se la prețurile de ofertare existente pe internet

și în ziare, fără ca acestea să reprezinte prețuri efective de vânzare-cumpărare.

În consecință, cât timp

legiuitorul a reglementat criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi acordate

persoanelor expropriate, iar Curtea de Apel Ploiești a aplicat și respectat aceste

criterii, în cauza dedusă judecății, stabilind o despăgubire proporțională, ca urmare

a măsurii exproprierii suportată de recurentul - reclamant I.M.V., hotărârea astfel

pronunțată satisface, în opinia instanței de recurs, exigențele art. 1 din Primul

Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nu poate reprezenta

o încălcare a normelor naționale sau convenționale.

Pentru considerentele

expuse, constatând că nu este operant motivul de recurs reglementat de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamatul I.M.V. împotriva deciziei

nr. 123 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamatul I.M.V. împotriva deciziei nr. 123 din 10 iunie 2010

a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2011.