ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7373/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7373/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursurilor de față;

Prin cererea înregistrată sub nr.

2543/105/2008, pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții T.I. și E. au chemat

în judecată Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, Statul Român prin

Ministerul Transporturilor, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din

cadrul Consiliul Local Târgșoru Vechi, O.C.P.I. - Prahova, pentru ca prin

hotărârea ce va pronunța să se constate nulitatea actelor privind procedurile

de expropriere (măsurile premergătoare exproprierii) și a procedurilor de

despăgubire pentru terenul situat în loc. Târgușorul Vechi, jud. Prahova, număr

cadastral provizoriu 19/1, în suprafață de 2.457,08 mp, ca fiind nelegale,

expropriat fiind SC U.G. SRL, care nu avea calitatea de proprietar al terenului

în cauză.

S-a mai solicitat

efectuarea procedurilor de expropriere, a procedurilor de despăgubire cu

proprietarii de drept ai imobilului, reclamanții T.I. și T.E. și obligarea la

plata contravalorii lipsei de folosință pentru suprafața de 2457,08 mp pe care

o evaluează provizoriu la suma de 3 euro/mp calculată pe număr de zile de la

începerea lucrărilor de sporire a capacității de circulație a Centurii Ploiești

Vest și până la data plății, iar în subsidiar, obligarea în solidar a pârâtelor

la plata despăgubirilor datorate ca efect al prejudiciului cauzat de

exproprierea sa nelegală, cu cheltuieli de judecată.

În ședința publică

din data de 25 februarie 2009 reclamanții, prin apărător, au renunțat la

judecată cu privire la capătul de cerere privind contravaloarea lipsei de

folosință a terenului.

Tribunalul Prahova,

prin sentința civilă nr. 546 din 04 martie 2009, a luat act de renunțarea la

judecată cu privire la capătul de cerere prin care se solicita contravaloarea

lipsei de folosință a terenului și a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a Statului Român prin Ministerul Transporturilor invocată de acest pârât

pe cale de întâmpinare, respingând acțiunea față de Ministerul Transporturilor

ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin aceeași

sentință, instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți în

baza Legii nr. 33/1994, a constatat nulitatea absolută parțială a Hotărârii de

stabilire a despăgubirilor nr. 60 din 25 octombrie 2007 în ceea ce privește

beneficiarul despăgubirilor și cuantumul acestora, a constatat că au calitatea

de expropriați cu privire la terenul în suprafață de 2457,08 mp situat în

comuna Târgșoru Vechi, sat. Strejnic, jud. Prahova, reclamanții din prezenta

cauză și a obligat pârâții la refacerea în consecință a documentelor de

expropriere.

Totodată, instanța a

constatat dreptul reclamanților la o despăgubire în cuantum de 207.091,31 RON,

conform expertizei S.V. care se va plăti în 30 de zile de la data rămânerii

definitive a sentinței, fiind obligați pârâții la 1.000 RON cheltuieli de

judecată, după reducere.

Pentru a se pronunța

astfel, Tribunalul Prahova a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor, invocată de acest

pârât prin întâmpinare, că acesta nu este titularul obligației civile în

raportul juridic dedus judecății întrucât, potrivit dispozițiilor art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile a lucrărilor de

construcție de autostrăzi și drumuri naționale, expropriator este Statul Român

reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din

România SA, entitate cu personalitate juridică, conform dispozițiilor art. 1

din O.U.G. nr. 84/2003, astfel că, în baza dispozițiilor art. 137 C. proc.

civ., a fost admisă excepția și s-a respins acțiunea formulată față de

Ministerul Transporturilor.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de

10 mai 2006 reclamanții Ț.I. și Ț.E. au dobândit de la SC U.G. SRL, societatea

aflată în procedura de reorganizare judiciară și faliment, prin lichidator

judiciar, terenul situat în extravilanul comunei Târgșoru Vechi, sat.

Strejnicu, tarlaua 26, parcela 153/1 în suprafață de 8.700 mp. Contractul a

fost înscris în Cartea funciară la data de 19 mai 2006 și înregistrat la data

de 22 mai 2006 la compartimentul specialitate al autorităților administrației

publice locale din raza administrativ-teritorială unde se află situate

terenurile.

S-a constatat că

potrivit dispozițiilor art. 44 din Constituția României, dreptul de proprietate

privată este garantat și ocrotit de lege, indiferent de titular și nimeni nu

poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică stabilită

potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, iar despăgubirile se

stabilesc de comun acord cu proprietarul terenului.

Cum în speță,

procedurile prealabile exproprierii, precum și exproprierea propriu-zisă și

stabilirea despăgubirilor prin Hotărârea nr. 60 din 25 octombrie  2007 s-au

făcut pe numele anteriorului proprietar al terenului, fără înștiințarea și

convocarea proprietarului terenului la data exproprierii, deci cu încălcarea

dispozițiilor Legii nr. 198/2004 și a dispozițiilor legale constituționale mai

sus amintite, instanța a constatat că acestea sunt lovite de nulitate în ceea

ce privește beneficiarul despăgubirilor și cuantumul acestora, despăgubirile

nefiind stabilite prin negociere cu proprietarul terenului, care nu a fost

încunoștințat de existența acestei proceduri.

Conform dispozițiilor

art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, pentru stabilirea despăgubirilor instanța a constituit o comisie de

experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de

expropriator și un al treilea, din partea persoanelor care sunt supuse

exproprierii, reclamanții mai sus amintiți.

La stabilirea

despăgubirii, care se compune din valoarea reală a imobilului și din

prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, urmează a se

ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel

în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor

persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Prin Hotărârea de

stabilire a despăgubirilor nr. 60 din 25 octombrie  2007 și prin

Procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii a căror anulare s-a solicitat,

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 stabilise cuantumul despăgubirii

pentru suprafața de teren de 2457,08 mp, ce urmează a fi expropriată de 9

euro/mp, respectiv în total 22.113, 72 euro.

Prin raportul de

evaluare întocmit de expertul numit de instanță, S.V., având în vedere

prețurile practicate pe piața imobiliară în operațiunile de vânzare-cumpărare,

s-a apreciat că valoarea terenului la data de 07.20.2008 este de 23 euro/mp, în

total 207.091,30 RON, punct de vedere agreat și de către expertul ing. A.D.,

propus de către pârâtul Statul Român prin CNADNR - DRDP.

Expertul numit la

solicitarea reclamanților, ing. B.N. a considerat că valoarea terenului este

mai apropiată de suma de 118 RON/mp, respectiv în total 289.935 RON, având în

vedere că valoarea terenurilor din apropiere va crește, iar dacă nu s-ar fi

făcut exproprierea terenul ar fi trecut în intravilan ulterior, putându-se

realiza pe el noi construcții.

Comparând rezultatul

expertizei tehnice de specialitate întocmită de expertul numit de instanță,

S.V., cu oferta anterioară de despăgubire și cu opinia exprimată de expertul

reclamanților, ing. B.N., care a apreciat că valoarea terenului ar fi mai mare

în funcție de împrejurări viitoare și incerte, tribunalul a constatat că prețul

stabilit prin raportul de expertiză S.V. este cel care exprimă valoarea reală a

terenului, în raport de comuna în care este situat, de amplasarea acestuia în

extravilanul localității, de categoria de folosință, de lipsa unor daune

propriu-zise care s-ar aduce proprietarilor în condițiile în care aceștia nu au

dovedit că au vreo cultură pe terenul achiziționat de care ar putea fi privați

și, nu în ultimul rând, de ofertele de vânzare-cumpărare din publicații pentru

terenuri situate în aceeași zonă.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții, pârâtul Statul Român prin Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA și pârâtul O.C.P.I. Prahova.

Prin Decizia civilă

nr. 215 din 21 octombrie 2010 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie a luat act de renunțarea apelantului pârât

Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova la judecarea apelului.

A admis apelul

formulat de reclamanții Ț.I. și Ț.E. și de pârâtul Statul Român prin Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA, a schimbat în parte sentința

în sensul că:

S-a admis excepția

lipsei calității procesual pasive a Oficiul de Cadastru și Publicitate

Imobiliară și s-a respins acțiunea formulată împotriva acestuia ca fiind

introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

S-a constatat dreptul

reclamanților de a beneficia de despăgubiri pentru suprafața de 2.457 mp, în

cuantum de 366.597 RON.

Au fost menținute în

rest dispozițiile sentinței.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:

În ceea ce privește

apelul declarat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova,

instanța cu respectarea dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., precum și a

principiului disponibilității părților, principiu ce guvernează procesul civil,

a luat act de manifestarea de voință a acestei părți, referitoare la renunțarea

la judecata apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 546/2009 a

Tribunalului Prahova.

Făcând aplicarea

dispozițiilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 137 C.

proc. civ., instanța a analizat, cu prioritate, excepția lipsei calității

procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova,

sens în care reține că potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004,

acțiunea prin care se contestă cuantumul despăgubirii stabilită prin hotărârea

comisiei numite în baza art. 6 din aceeași lege, se judecă potrivit art. 21 -

27 din Legea nr. 33/1994, care prevăd că are calitatea de parte în proces

expropriatorul, care potrivit art. 12 din Legea nr. 33/1994 este Statul prin

organismele desemnate de Guvern - pentru lucrările de interes național și

județele, municipiile, orașele și comunele - pentru lucrările de interes local.

De asemenea, în art.

2 din H.G. nr. 686/2007, prin care lucrarea „sporirea capacității de circulație

pe Centura Ploiești - Vest km. 0+000 - km. 12+850” a fost declarată de

utilitate publică, se menționează în mod expres că expropriator este Statul

Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA

de sub Autoritatea Ministerului Transporturilor.

Conform art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 198/2004, precum și art. 12 alin. (2) din normele de aplicare

a Legii nr. 198/2004 aprobate prin H.G. nr. 941/2004, litigiile cu privire la cuantumul

despăgubirilor se judecă în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de

expropriator care, așa cum s-a arătat mai sus, este Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale SA, societate comercială pe acțiuni cu

personalitate juridică proprie înființată sub autoritatea Ministerului

Transporturilor, potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 84/2003.

Ca atare, instanța de

fond a aplicat în mod greșit dispozițiile Legii nr. 33/1994, art. 29 și 10 din

Legea nr. 198/2004, art. 2 din H.G. nr. 686/2007 și H.G. nr. 941/2004,

considerând că are calitatea de parte într-un asemenea litigiu Oficiul de

Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova, astfel încât, în baza art. 137 C.

proc. civ., ca urmare a admiterii motivului de ordine publică invocat, a fost

schimbată în parte sentința, în sensul admiterii excepției lipsei calității

procesuale pasive a acestei părți și, pe cale de consecință, a fost respinsă

acțiunea formulată împotriva Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară

Prahova, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual

pasivă.

În ceea ce privește

apelul declarat de Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale SA, s-a constatat că a criticat validarea și omologarea unui

raport de expertiză întocmit cu nesocotirea dispozițiilor art. 25 și art. 26

din Legea nr. 33/1994 de către un expert judiciar având o altă specializare

decât cea cerută de lege.

În acest sens se

constată că, deși Tribunalul Prahova a apreciat în mod corect că potrivit art. 26

din Legea nr. 33/1994, este necesară efectuarea unei expertize de către o

comisie de experți, această instanță nu a observat că raportul de expertiză

depus la dosarul cauzei nu îndeplinește aceste cerințe, el fiind întocmit de

către un expert care nu are calificarea de a efectua evaluări imobiliare,

nefiind atestat în această specializare, încălcându-se astfel dispozițiile art.

14 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000.

În acest fel, au fost

încălcate și dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, aspect de nelegalitate

care, însă, a fost înlăturat de către instanța de apel care a dispus, în

temeiul dispozițiilor art. 295 alin. (2) C. proc. civ., completarea

probatoriilor și efectuarea unei noi expertize de către o nouă comisie de

experți care să corespundă exigențelor impuse de textele legale sus-menționate.

Față de

considerentele mai sus arătate, s-a constatat că motivele de apel referitoare

la modalitatea întocmirii raportului de expertiză sunt întemeiate câtă vreme

omologarea raportului de expertiză întocmit în fața instanței de fond raportat

la modalitatea procedurală de întocmire a fost complinită de către instanța de

apel prin efectuarea unui raport de expertiză întocmit de către o comisie de

experți, în conformitate cu art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel încât, în

baza art. 296 alin. (1) C. proc. civ., a fost admis apelul declarat în cauză,

sub acest aspect.

Referitor la

stabilirea unui cuantum exagerat al despăgubirilor de către instanța de fond,

Curtea de Apel a constatat că, urmare administrării unei noi expertize,

întocmită de o comisie de experți, conform legii speciale de expropriere, a

rezultat o valoare de 366.597 RON pentru suprafața de 2.457 mp teren supus

exproprierii, mai mare decât cea constatată anterior.

Cu ocazia întocmirii

raportului de expertiză, majoritatea comisiei de experți a ținut cont de

prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit căruia despăgubirea se

compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului sau altor persoane îndreptățite, ținând seama de prețul cu care

se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Trebuie precizat că

experții au arătat în cadrul raportului de expertiză, că la data întocmirii

acestuia piața imobiliară era în stagnare, neînregistrându-se tranzacții în

zonă, astfel încât valoarea despăgubirilor a fost stabilită în mod corect

ținând cont de caracteristicile terenului, precum și de oferta imobiliară

existentă la data emiterii hotărârii de către expropriator și la data

întocmirii raportului de expertiză.

De altfel, în

asemenea situații, trebuie observat că sunt incidente dispozițiile art. 27 din

Legea nr. 33/1994, potrivit căruia primind rezultatul expertizei instanța îl va

compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî,

despăgubirea acordată neputând fi mai mică decât cea oferită de expropriator și

nici mai mare decât ce a solicitată de către expropriat.

Din analiza acestor

dispoziții legale rezultă faptul că instanța nu este legată de cuantumul

despăgubirilor, astfel cum este stabilit de către comisia de experți, ci suma

acordată este rezultatul aprecierii judecătorilor raportat la toate aspectele

ce fac obiectul judecății.

În ceea ce privește

expertul desemnat de către expropriator, inginer M.I., instanța a înlăturat

punctele de vedere ale acestuia care a stabilit o valoare a despăgubirii ținând

cont de contractele de vânzare-cumpărare încheiate la date diferite și

depărtate în timp, respectiv în anii 2007 - 2008, pentru imobile din alte

localități decât cea în care este situat terenul supus exproprierii, deși a

recunoscut, așa cum au confirmat și ceilalți experți, că piața imobiliară a

cunoscut o stagnare a tranzacționărilor și a folosit pentru stabilirea valorii

despăgubirilor prețuri de ofertă și nu de vânzare efectivă.

În ceea ce privește

apelul declarat de reclamanți, instanța a constatat că aceștia critică soluția

instanței de fond pentru că s-a dispus doar anularea parțială, și nu totală, a

hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 60/2007, deși exproprierea nu s-a

făcut în contradictoriu cu adevăratul proprietar, solicitându-se, ca atare,

obligarea pârâtelor la refacerea procedurilor de expropriere cu reclamanții și

acordarea despăgubirilor constatate cu ocazia efectuării expertizelor.

Sub acest aspect,

instanța a constatat că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea

nulității absolute a actelor privind procedurile de expropriere, respectiv

măsurile premergătoare exproprierii, precum și a procedurilor de despăgubire

pentru imobilul litigios, ca fiind nelegale.

Din analiza Legii nr.

33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică, rezultă că

măsurile premergătoare exproprierii sunt cuprinse în Capitolul III al acestei

legi și constau în executarea planurilor cadastrale, cu indicarea numelui

proprietarului și a ofertelor de despăgubire, precum și în notificarea

propunerilor de expropriere persoanelor fizice sau juridice titulare de

drepturi reale.

În cadrul acestor

proceduri este prevăzută posibilitatea depunerii de către proprietarii și

titularii altor drepturi reale asupra imobilelor în cauză, a unor întâmpinări

ce sunt analizate de către o comisie constituită în condițiile art. 15 din

Legea nr. 33/1994, care, dacă sunt admise, impun obligația expropriatorului de

a reveni asupra propunerilor sale, cu refacerea corespunzătoare a planurilor

cadastrale.

De asemenea, conform

art. 31 din Legea nr. 33/1994, punerea în posesie a expropriatorului se poate

efectua numai după îndeplinirea obligațiilor privind despăgubirea, iar în cazul

terenurilor cultivate și a celor cu plantații, numai după ce recoltele au fost

culese.

Această procedură

specială nu mai este prevăzută de Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri

prealabile lucrărilor de construcție pe drumuri de interes național, județean

și local, care, declară de plano ca fiind de utilitate publică toate drumurile

de interes național, județean și local - art. 2, și de importanță strategică și

de securitate națională toate drumurile de interes național - art. 1 alin. (2).

Posibilitatea de

stabilire în contradictoriu cu Statul Român sau cu unitățile administrativ-teritoriale

a dreptului la despăgubire pentru expropriere, acordată de art. 10 din Legea

nr. 198/2004, nu presupune ca în cazul în care instanța de judecată constată

care este adevăratul proprietar al imobilului să se refacă toată procedura de

expropriere în contradictoriu cu acesta, ci tocmai contrariul.

În aceste condiții,

în mod corect instanța de fond, având în vedere că prin contractul de

vânzare-cumpărare încheiat la 10 mai 2006 reclamanții Ț.I. și Ț.E. au dobândit

de la SC U.G. SRL terenul în litigiu, contractul fiind înscris în Cartea

funciară la data de 19 mai 2006, pentru opozabilitatea față de terți, și

înregistrat la data 22 mai 2006 la Compartimentul de specialitate al

autorității administrației publice locale, a constatat că în hotărârea de

stabilire a despăgubirilor nr. 60/2007 s-a menționat ca beneficiar al

despăgubirilor un alt proprietar decât cel real.

Pe cale de

consecință, observând că procedura prealabilă exproprierii, precum și

exproprierea propriu-zisă și stabilirea despăgubirilor s-a făcut pe numele

anteriorului proprietar al terenului, fără înștiințarea și convocarea

proprietarului terenului de la data exproprierii, cu încălcarea dispozițiilor

Legii nr. 198/2004 sus arătate, Curtea de Apel constată că în mod corect s-a

dispus constatarea nulității absolute parțiale în ceea ce privește beneficiarul

despăgubirilor și cuantumul acestora.

Nu sunt întemeiate

susținerile apelanților-reclamanți referitoare la faptul că hotărârea conține

dispoziții contradictorii, în sensul că, pe de o parte, s-a constatat nulitatea

absolută parțială a hotărârii în stabilirea despăgubirilor, iar pe de altă

parte, au fost obligate pârâtele la refacerea în consecință a documentelor de

expropriere, câtă vreme, așa cum s-a arătat mai sus, nulitatea s-a constatat

numai în ceea ce privește titularul dreptului de proprietate și cuantumul

despăgubirilor, urmând ca procedurile prevăzute de Legea nr. 198/2004 de

consemnare și eliberare a despăgubirilor, să se desfășoare în contradictoriu cu

adevăratul titular al dreptului de proprietate, fază care urmează celei ce a

făcut obiectul prezentei judecăți.

Pe de altă parte,

astfel cum chiar apelanții reclamanți recunosc în cererea de apel, „la acest

moment suprafața de teren este deja acoperită cu covor asfaltic, astfel încât

măsura exproprierii este justificată”, motiv pentru care, chiar și în cazul în

care exista posibilitatea reluării procedurilor de expropriere și a măsurilor

premergătoare acestora, această operațiune nu era favorabilă chiar

reclamanților din prezenta cauză o dispoziție în acest sens lipsind de

eficacitate actul de justiție în prezenta cauză.

Solicitarea

reclamanților ca, pe de o parte, să se reia procedura de expropriere, încă de

la măsurile premergătoare, iar pe de altă parte, să fie obligate pârâtele la

acordarea despăgubirilor calculate conform expertizelor dispuse în prezenta

cauză, este contradictorie, câtă vreme reluarea procedurii de expropriere

presupune o nouă operațiune de stabilire a despăgubirilor de către organismele

abilitate de lege și nicidecum preluarea, în mod automat, a unor valori

constatate cu ocazia prezentului litigiu.

În ceea ce privește

motivul de apel referitor la cuantumul despăgubirilor acordate de instanța de

fond, se constată că acesta este întemeiat, pe de o parte, datorită încălcării

de către Tribunalul Prahova a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 cu

ocazia desemnării experților ce au constituit comisia prevăzută de acest act

normativ, iar pe de altă parte, datorită încălcării art. 26 din Legea nr.

33/1994, referitoare la aprecierea în mod eronat a cuantumului despăgubirilor

acordate.

Pentru acest motiv, a

fost admis apelul reclamanților, iar în baza dispozițiilor art. 296 C. proc.

civ., a fost schimbată în parte sentința, în sensul constatării dreptului

reclamanților de a beneficia de despăgubiri pentru suprafața de 2.457 mp, în

cuantum de 366.597 RON.

În ceea ce privește

motivul de apel completator, referitor la includerea și a suprafeței

suplimentare celei de 2.457 mp expropriată, ce a fost afectată prin efectuarea

lucrării „Centura Ploiești”, instanța a constatat că din raportul de expertiză

întocmit în cauză rezultă, într-adevăr, că pe lângă terenul constatat în

hotărârea de acordare a despăgubirilor, a mai fost afectat și terenul de 473 mp

delimitat prin punctele 21-20-25-14-21 pe schița de plan anexă la raportul de

expertiză.

Cu toate acestea,

instanța nu se poate pronunța asupra acordării despăgubirilor în ceea ce

privește și această suprafață suplimentară de teren, câtă vreme din cererea de

chemare în judecată rezultă, în mod clar, că obiectul prezentului litigiu l-a

constituit numai suprafața de 2.457 mp, aceasta nefiind completată sau

precizată până la data pronunțării sentinței de fond, astfel încât, solicitarea

reclamanților, efectuată direct în fața instanței de apel, apare ca fiind o

cerere nouă, inadmisibilă în condițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., cu

atât mai mult cu cât, acest teren nu a figurat în documentația tehnică ce a

stabilit amplasamentul lucrărilor de utilitate publică și nici nu a făcut obiectul

procedurii ulterioare de expropriere prevăzută de Legea nr. 198/2004.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs reclamanții Ț.I. și Ț.E. și pârâtul Statul Român

prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA -

DRDP București.

Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA

- DRDP București critică hotărârea atacată sub următoarele aspecte:

- Instanța de apel a

acordat mai mult (366.597 RON) decât au solicitat apelanții-reclamanți (289.935

RON) prin cererea de apel, încălcând, astfel, dispozițiile art. 27 din Legea

nr. 33/1994.

- Hotărârea a fost

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, sens în care se arată că

instanța de apel, în mod nelegal, a omologat raportul de expertiză și a acordat

intimaților-reclamanți suma de 366.597 RON pentru o suprafață de 2.457 mp de

teren expropriat, înlăturând întrutotul, punctul de vedere al expertului propus

de către Statul roman, precum și obiecțiunile formulate de către CNADNR.

Astfel, prin

omologarea raportului de expertiză s-au încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994 referitoare la modalitatea de calcul a despăgubirilor,

care fac trimitere la „prețurile obișnuite” de tranzacționare, operațiune

pentru îndeplinirea căreia trebuie avute în vedere mai multe prețuri de

vânzare; nu s-au prezentat ofertele avute în vedere pentru comparație, din care

să reiasă că imobilele la care s-a făcut raportarea fac parte din aceeași

categorie de folosință cu terenul expropriat.

Atât instanța, cât și

comisia de experți nu au respectat dispozițiile legale referitoare la

stabilirea despăgubirilor, aceștia nefăcând dovada prețurilor cu care se vând

în mod real terenurile de același fel din unitatea administrativ-teritorială

unde este amplasat terenul, raportându-se doar la prețuri din mica publicitate,

drept pentru care, instanța de apel trebuia să înlăture raportul de expertiză

și pe fond să respingă acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.

și Ț.E. critică hotărârea atacată sub următoarele aspecte:

I. Se invocă

aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv a

dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că, în mod greșit a

reținut instanța de apel că prima instanță nu a fost investită și pentru

suprafața suplimentară de 437 mp, deoarece obiectul prezentului litigiu a avut

două componente și anume, nulitatea unor acte întocmite față de un neproprietar

(unde într-adevăr s-a făcut referire la suprafața din acele acte de 2.457 mp) și

atribuirea despăgubirilor cuvenite (fără a se face referiri la nici o

suprafață).

Se invocă aplicarea

greșită a dispozițiilor Legii nr. 198/2004, a Legii nr. 33/1994, cât și a

dispozițiilor art. 480 - 481 C. civ. și a art. 1 din Protocolul 1 adițional la

C.E.D.O. în sensul:

a/Stabilirii eronate

a nulității parțiale a actelor de expropriere nelegale;

b/Neacordării de

despăgubiri pentru suprafața efectiv „expropriată”.

Instanța de apel, la

filele 10-11 din decizia atacată, a constatat că procedura prevăzută de Legea

nr. 198/2004 este una specială, derogatorie de la Legea nr. 33/1994.

Acțiunea

reclamanților nu este limitată la normele expuse la art. 9 alin. (1) din Legea

nr. 198/2004, întrucât potrivit actelor nelegal întocmite a fost expropriat un

neproprietar - societatea care a vândut cu mult înainte de expropriere.

Astfel, art. 9 alin.

(1) din Legea nr. 198/2004 se referă la „expropriatul” din documentația expusă

la art. 3 și următoarele din lege și anume, SC U.G. SRL - și nu este aplicabil

reclamanților.

Art. 9 alin. (2) din

Legea nr. 198/2004 face însă trimitere la procedura prevăzută de art. 21 - 27

din Legea nr. 33/1994.

În cadrul acestei

proceduri trebuia stabilită potrivit cererii reclamanților nulitatea integrală

a actelor de expropriere nelegal întocmite (iar nu „parțială” - doar privind

proprietarul expropriat).

Totodată, cuantumul

despăgubirilor trebuie să includă suprafața efectiv „expropriată” - de care

proprietarul este lipsit.

Potrivit art. 18 din

Legea nr. 198/2004: Dispozițiile prezentei legi se completează în mod

corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale Codului

civil și ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu prevăd altfel.

Potrivit art. 26 din

Legea nr. 33/1994: Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și

din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seamă de

prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. (...)

Totodată, potrivit

art. 1 din Protocolul 1 Adițional la C.E.D.O.: Orice persoană fizică sau

juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit

de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile

prevăzute de lege de principiile generale ale dreptului internațional.

Aceste norme au

oricum prioritate de aplicare față de dispozițiile Legii nr. 198/2004.

Exact prejudiciul

cauzat direct reclamanților a fost solicitat, atât prin cererea de chemare în

judecată, cât și prin motivele suplimentare de apel. Acest prejudiciu are în

vedere suprafața efectiv folosită de Compania Națională de Autostrăzi și

Drumuri Naționale din România.

În continuare, se

invocă aplicarea greșită a dispozițiilor art. 296 teza a doua, C. proc. civ.,

întrucât s-a creat o situație mai grea reclamanților în propria cale de atac.

Astfel, deși Curtea

de Apel a luat act de renunțarea apelantei - pârâte O.C.P.I. Prahova la apel, a

admis doar apelul reclamanților. Prin admiterea apelului a admis excepția

formulată de O.C.P.I. Prahova și în fond, a respins acțiunea formulată de

reclamanți împotriva O.C.P.I. Prahova ca fiind formulată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă.

II. Încălcarea

formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)

C. proc. civ., sens în care se invocă încălcarea principiului disponibilității

părților în procesul civil.

Reclamanții-recurenți

au formulat o cerere atipică, întrucât nu contestă exclusiv cuantumul

despăgubirilor, ci și faptul că „procedurile de expropriere” s-au făcut față de

un neproprietar și suprafața efectiv ocupată excede actelor inițiale nelegale,

iar despăgubirea trebuie să acopere toată suprafața „efectiv expropriată”.

Deși s-a invocat

nulitatea actelor de expropriere în integralitatea lor, instanța a pronunțat

doar nulitatea lor parțială.

Nici instanța de fond

și nici cea de apel nu s-a pronunțat expres pe obligarea pârâtelor la refacerea

procedurii de expropriere în prezent și pe obligarea pârâților la plata de

despăgubiri.

Instanța de apel a

constatat doar dreptul reclamanților la despăgubiri, ceea ce reprezintă o

încălcare vădită a principiului disponibilității.

Examinând recursurile

prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte a constatat următoarele:

Prin motivele de

recurs formulate, atât reclamanții, cât și pârâtul și-au exprimat nemulțumirile

cu privire la cuantumul despăgubirilor astfel cum au fost stabilite prin

raportul de expertiză efectuat în cauză, aferente imobilului-teren expropriat.

În raport de

criticile aduse hotărârii atacate sub acest aspect, Înalta Curte a procedat la

analizarea concomitentă a motivelor de recurs.

Astfel, art. 9 din

Legea nr. 198/2004 prevede că acțiunea formulată de expropriat se soluționează

potrivit art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește stabilirea

despăgubirilor.

Prin urmare,

criticile în raport de care se stabilește cuantumul despăgubirii sunt prevăzute

de Legea nr. 33/1994, care în art. 26 prevede că despăgubirea se compune din

valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite și că, la calcularea cuantumului acestor despăgubiri,

atât experții, cât și instanța, vor ține seama de prețurile cu care se vând, în

mod obișnuit, imobilele de același fel din unitatea administrativ-teritorială

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse

proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare

dovezile depuse de acestea.

Pentru stabilirea

despăgubirilor se impune, așadar, efectuarea unei expertize de către o comisie

de experți alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, compusă dintr-un

expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din

partea persoanelor care sunt supuse exproprierii, care să aibă în vedere

criteriul de calcul prevăzut de art. 26 alin. (2) din această lege.

În speță, prin

raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de experții ing. P.I. și ing.

G.E. și neînsușit de către cel de-al treilea expert ing. Maghiar Ioan, propus

de recurentul pârât, experții au arătat în cadrul raportului de expertiză că

analizând piața imobiliară din zona rezidențială vest Ploiești și a zonei

industriale vest a rezultat un preț mediu de 35 euro/mp.

Instanța de apel și-a

însușit această opinie majoritară a comisiei de experți, fără a observa faptul

că cei doi experți nu au atașat raportului de expertiză niciun fel de dovezi

(contracte de vânzare-cumpărare din zonă), nefiind suficiente doar susținerile

acestora că au avut în vedere „piața imobiliară din zonă”.

Acesta, cu atât mai

mult cu cât există la dosar și un alt punct de vedere al expertului parte -

consilier desemnat de recurentul pârât, ing. M.I.

Față de această

situație, Înalta Curte apreciază că nu s-a făcut dovada îndeplinirii

condițiilor unor dispoziții imperative în materia exproprierii, respectiv art.

26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 referitoare la modalitatea de calcul a

despăgubirilor, care fac trimitere la „prețurile obișnuite de tranzacționare”,

operațiune pentru îndeplinirea căreia trebuie avute în vedere mai multe prețuri

de vânzare. Nu s-au prezentat oferte pentru comparație, din care să reiasă că

imobilele la care s-a făcut raportarea fac parte din aceeași categorie de

folosință cu terenul expropriat.

Această situație

atrage incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în ipoteza, când hotărârea

atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Drept consecință,

Înalta Curte apreciază că se impune efectuarea unei expertize tehnice de

specialitate cu privire la imobilul - teren expropriat, cu respectarea strictă

a cerințelor imperative ale art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, în scopul de a

preveni orice greșeală privind aflarea adevărului și pronunțarea unei hotărâri

legale și temeinice.

Cum o asemenea probă

nu se poate administra în recurs, în raport de dispozițiile art. 305 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite

cauza spre rejudecare la aceeași Curte de apel, pentru ca în baza efectului

devolutiv al apelului, să stabilească pe deplin care este situația imobilului

în litigiu, să se facă dovada prețurilor cu care se vând în mod real terenurile

de același fel din unitatea administrativ teritorială unde este amplasat

terenul în litigiu, față de care să facă o corectă aplicare a legii speciale de

reparație în materia exproprierii.

În acest sens, în

recurs, se va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) coroborat cu art.

314 C. proc. civ. și, drept consecință, se va casa decizia atacată,

trimițându-se cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile

declarate de reclamanții Ț.I. și Ț.E. și de pârâtul Statul Român prin Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - DRDP București

împotriva Deciziei nr. 215 din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2011.