ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1103/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova la data de 21 aprilie 2008, sub nr. 2543/J05/2008, precizată ulterior, la data de 1 septembrie 2008, reclamanții T.I. și T.E. au solicitat, în temeiul Legilor nr. 198/2004 și nr. 33/1994, în contradictoriu cu Statul Român prin C.N.A.D.N. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, Statul Român prin Ministerul Transporturilor, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliul Local Târgușorul Vechi și O.C.P.I. Prahova, să se constate nulitatea actelor privind procedurile de expropriere (măsurile premergătoare exproprierii) și a procedurilor de despăgubire pentru terenul situat în Târgușorul Vechi, jud. Prahova, număr cadastral provizoriu 19/1, în suprafață de 2.457,08 mp, ca fiind nelegale, expropriat fiind SC U.G.

SRL, ce nu are calitatea de proprietar al terenului în cauză. S-a mai solicitat efectuarea procedurilor de expropriere cu proprietarii de drept ai imobilului, reclamanții T.I. și T.E. și acordarea contravalorii lipsei de folosință pentru suprafața de 2457,08 mp evaluată provizoriu la suma de 3 euro/mp, calculată de la începerea lucrărilor de sporire a capacității de circulație a Centurii Ploiești Vest și până la data plății, respectiv suma de 3000 euro/lună începând cu luna ianuarie 2008 și până la data eliberării terenului, iar în subsidiar, obligarea, în solidar, a pârâtelor la plata despăgubirilor datorate ca efect al prejudiciului cauzat de exproprierea nelegală, precizate la suma de 100.000 euro pentru întreaga suprafață expropriată.

La data de 25 februarie 2009, prin concluzii scrise, reclamanții au precizat că solicită, în principal, despăgubirii calculate de expertul B.N. de 189.935,00 lei, iar în subsidiar, a despăgubirii calculate de expertul S.V., în cuantum de 207.091,30 lei Prin Sentința civilă nr. 546 din 4 martie 2009, Tribunalul Prahova a luat act de renunțarea la judecata cererii prin care s-a solicitat contravaloarea lipsei de folosință a terenului și, admițând excepția lipsei calității procesuale, a respins acțiunea față de Statul Român prin Ministerul Transporturilor ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu ceilalți pârâți, a constatat nulitatea absolută parțială a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 60 din 25 octombrie 2007, în ceea ce privește beneficiarul despăgubirilor și cuantumul acestora, a constatat că reclamanții din prezenta cauză au calitatea de expropriați, cu privire la terenul în litigiu, în suprafață de 2457,08 mp și, în consecință, a obligat pârâtele la refacerea a documentelor de expropriere. Instanța a constatat dreptul reclamanților la o despăgubire în cuantum de 207.091,31 lei, conform expertizei S.V., scadentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței și au fost obligați pârâții la 1000 lei cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor, instanța a reținut că titular al obligației civile în raportul juridic dedus judecății este Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N. din România S.A., în calitate de expropriator, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, ce are personalitate juridică, conform dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 84 /2003. Pe fond, instanța a reținut că procedurile prealabile exproprierii, precum și exproprierea propriu-zisă și stabilirea despăgubirilor prin Hotărârea nr. 60 din 25 octombrie 2007 s-au făcut pe numele proprietarului anterior al terenului, SC U.G. SRL, fără înștiințarea și convocarea proprietarului terenului la data exproprierii, reclamanții T.I.

și T.E., ce l-au dobândit de la S.C. U.G. SRL, la data de 10 mai 2006 și ulterior l-au înscris în cartea funciară și la compartimentul de specialitate al unității administrativ teritoriale. Instanța de fond a concluzionat că au fost încălcate prevederile art. 44 din Constituția României și ale Legii nr. 198/2004, motiv pentru care sunt lovite de nulitate procedurile prealabile exproprierii și exproprierea propriu-zisă, precum și stabilirea despăgubirilor prin Hotărârea nr. 60 din 25 octombrie 2007 în ceea ce privește beneficiarul despăgubirilor și cuantumul acestora.

În urma expertizei realizate în vederea stabilirii despăgubirilor, în temeiul dispozițiilor art. 25 din Lege nr. 33/1994, instanța de fond a constatat că, în comparație cu oferta anterioară de despăgubire exprimată în Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 60 din 25 octombrie 2007 și în Procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor a căror anulare s-a solicitat, precum și cu opinia exprimată de expertul desemnat de reclamanți, prețul stabilit prin raportul de expertiză întocmită de expertul numit de instanță este cel care exprimă valoarea reală a terenului, în raport de amplasarea acestuia, de categoria de folosință, de lipsa unor daune propriu-zise care s-ar aduce proprietarilor, precum și de ofertele de vânzare-cumpărare din publicații pentru terenuri situate în aceeași zonă.

Împotriva sentinței civile pronunțată de Tribunalul Prahova au declarat apel atât reclamanții T.I. și T.E., cât și pârâții Statul Român prin C.N.A.D.N. și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova. Reclamanții T.I. și T.E. au susținut că hotărârea atacată conține dispoziții contradictorii, în sensul că instanța constată la paragraful patru din dispozitivul sentinței "nulitatea parțială" a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 60 din 25 octombrie 2007, în privința persoanelor expropriate și a cuantumului cuvenit, lăsând să se înțeleagă că restul dispozițiilor privind exproprierea terenului rămân valabile.

Totodată, în cadrul aceluiași paragraf din dispozitivul sentinței, ultima teză, instanța obligă pârâtele la refacerea documentelor de expropriere, în considerentele hotărârii, constatându-se faptul că exproprierea din 25 octombrie 2007 nu a fost valabilă, reținându-se că actele de expropriere atacate au fost încheiate față de un neproprietar, SC U.G.

SRL, la 19 septembrie 2007 și 25 octombrie 2007. Apelanții-reclamanți au mai arătat că au solicitat constatarea nulității absolute integrale, iar nu parțiale, a actelor de expropriere întocmite față de un neproprietar, respectiv a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 60 din 25 octombrie 2007, a procesului-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii și a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 19 septembrie 2007. Apelanții-reclamanți au invocat că instanța de fond a motivând nefondat că valoarea stabilită de expertul numit de instanță, S.V., este cea mai apropiată de valoarea reală a terenului și invalidând nejustificat valoarea despăgubirilor calculată de expertul propus de reclamanți, B.N., deși valoarea stabilită de acesta din urmă este conformă standardelor internaționale de evaluare.

Totodată, ca motiv completator, apelanții au invocat că, în mod greșit, instanța de fond a respins cererea de includere în cuantumul despăgubirilor și a contravalorii suprafeței de 473 mp, suplimentară celei de 2.457 mp expropriată, ce a fost afectată prin efectuarea lucrării "centura Ploiești", respectiv. Pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. S.A. a criticat hotărârea instanței de fond pe motivul că a fost greșit validat și omologat raportul de expertiză întocmit în cauză, deși expertul desemnat de instanță nu avea competența să efectueze o astfel de expertiză, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 25 și art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Raportul de expertiză este nul, motiv pentru care partea a solicitat efectuarea unei noi expertize cu respectarea prevederilor art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Au fost încălcate dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și pentru motivul că, deși a adus probe la dosar din care rezultă faptul că, la data exproprierii, terenurile din aceeași zona s-au vândut la prețul de 3,22 RON/mp (aproximativ 1 euro/mp), instanța de fond a omologat raportul de expertiză, fără a avea în vedere aceste probatorii și fără a observa că susținerile experților nu au temei, din raport lipsind dovezi care să susțină prețurile de vânzare-cumpărare luate în considerare de aceștia. Totodată, apelantul-pârât a invocat că hotărârea de a despăgubi reclamanții, pentru terenul expropriat, cu o despăgubire de 100 de ori mai mare decât prețul de achiziție ai terenurilor din anul 2007, este excesivă deoarece nu reflectă adevărata valoare a terenului în litigiu, având în vedere și tendința pieței imobiliare.

Pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova a declarat apel la data de 25 mai 2009 împotriva hotărârii instanței de fond, fără a indica care sunt motivele de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate, iar la termenul de judecată din data de 9 decembrie 2009 a formulat o cerere de renunțare la apel motivată de invocarea excepției de ordine publică privind lipsa calității sale procesual pasive în litigiile de expropriere. În subsidiar, în caz de respingerea excepției invocate, apelantul-pârât a arătat că înțelege sa adere la apelul declarat de Statul Român prin C.N.A.D.N.. La data de 5 octombrie 2009, intimatul-pârât Ministerul Transporturilor și infrastructurii a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat scoaterea din cauză, motivat de faptul că hotărârea instanței de fond cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a părții este irevocabilă, nefiind contestată în apel.

Prin Decizia civilă nr. 215 din 21 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploiești a luat act de renunțarea la apel a pârâtului O.C.P.I. Prahova, în temeiul art. 246 C. proc. civ., a admis apelul formulat de reclamanți și de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. din România S.A. și a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară și, totodată, a constat dreptul reclamanților de a beneficia de despăgubiri pentru suprafața de 2.457 mp, în cuantum de 366.597 lei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond. În privința excepției lipsei calității procesual pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova, instanța de apel a reținut că potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 33/1994, ale art. 2, 9 și 10 din Legea nr. 198/2004, ale art. 2 din H.G.

nr. 686/2007 și art. 12 alin. (2) din H.G. nr. 941/2004, are calitatea de expropriator și, prin urmare, calitate procesuală pasivă în cauză Statul român prin C.N.A.D.N.R. Instanța de apel a apreciat că este fondat apelul declarat de Statul Român prin C.N.A.D.N. S.A., deoarece la întocmirea raportului de expertiză au fost încălcate dispozițiile art 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000 și ale art. 26 din Legea nr. 33/1994. Instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize, de către o comisie de experți, în conformitate cu art. 26 din Legea nr. 33/1994 și, făcând aplicarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994, a apreciat că suma cuvenită cu titlu de despăgubire reclamanților, cea mai apropiată de cerințele expres stabilite în Legea nr. 33/1994 și Legea nr. 198/2004, este cea stabilită de experții P.I.

și G.E., respectiv de 366.597 lei, pentru suprafața de 2457 mp, mai mare decât cea stabilită de instanța de fond, iar nu cea determinată de expertul desemnat de expropriator, inginer M.I.. În ceea ce privește apelul declarat de reclamanți, instanța a reținut că nu este fondată critica hotărârii instanței de fond în sensul că s-a dispus doar anularea parțială, iar nu totală, a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 60/2007, deoarece, în considerarea dispozițiilor art. 4 alin. (7) și art. 5 din Legea specială nr. 198/2004, măsurile premergătoare exproprierii, astfel cum au fost consemnate în Capitolul III din Legea nr. 33/1994, nu mai pot face obiectul unei contestări conform Legii nr. 198/2004 iar, pe de altă parte, menționarea în tabelele cu imobilele supuse exproprierii a unor persoane care nu sunt adevărații proprietari ai acestora, nu este sancționată cu nulitatea absolută a întregii proceduri de expropriere.

S-a mai reținut că hotărârea instanței de fond nu conține dispoziții contradictorii, deoarece nulitatea s-a constatat numai în ceea ce privește titularul dreptului de proprietate și cuantumul despăgubirilor, urmând ca procedurile prevăzute de Legea nr. 198/2004 să se desfășoare în contradictoriu cu adevăratul proprietar, ulterior judecății în cauză. În ceea ce privește motivul de apel referitor la cuantumul despăgubirilor acordate de instanța de fond, s-a constatat că acesta este întemeiat, în lumina dispozițiilor art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Referitor la includerea suprafeței de 473 mp, suplimentară celei de 2.457 mp expropriată, afectată prin efectuarea lucrării "Centura Ploiești", instanța de apel a apreciat că este nefondată critica formulată, dat fiind faptul că obiectul litigiului l-a constituit numai suprafața de 2,457 mp, motiv pentru care solicitarea reclamanților, efectuată direct în fața instanței de apel este o cerere inadmisibilă în condițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., iar terenul de 473 mp nu a făcut obiectul procedurii prevăzute de Legea nr. 198/2004. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții Ț.I. și T.E. și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. din România SA. Prin Decizia nr. 7373 din 20 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis ambele recursuri, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță.

Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că sunt fondate motivele de recurs formulate de părți referitoare la modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor, reținând că, prin expertiza efectuată în cauză, au fost încălcate dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece instanța de apel și-a însușit opinia majoritară a comisiei de experți, fără a observa că nu au fost atașate raportului de expertiză dovezi care să dovedească faptul că la efectuarea expertizei au fost avute în vedere prețuri de vânzare ale unor imobile care fac parte din aceeași categorie de folosință cu terenul expropriat. În consecință, văzând și prevederile art. 305 C. proc.

civ., Înalta Curte a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel, pentru ca, în baza efectului devolutiv al apelului, să se stabilească pe deplin situația imobilului în litigiu, să se facă dovada prețurilor cu care se vând în mod real terenurile de același fel din unitatea administrativ teritorială unde este amplasat terenul, față de care să facă o corectă aplicare a legii speciale în materia exproprierii. Prin Decizia nr. 96 din data de 26 septembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 2543/105/2008/a1, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis apelurile declarate de reclamanții T.I. și T.E. și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.

din România SA și, schimbând în parte sentința, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, respingând acțiunea formulată împotriva părții ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă și a constat dreptul reclamanților de a beneficia de despăgubiri în cuantum de 268.136 lei pentru suprafața de 2.457 mp, menținând celelalte dispoziții ale sentinței pronunțate de instanța de fond și a obligat pârâtul-apelant la plata sumei de 1600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Curtea a reținut că, în baza raportului de expertiză tehnică de specialitate, realizat în temeiul dispozițiilor art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, întocmit pe baza metodei comparației prețurilor cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză și ținând seama și de daunele aduse proprietarului, reclamanții au dreptul de a beneficia de despăgubiri pentru suprafața de 2457 mp în cuantum de 269,136 lei, astfel cum a stabilit expertul N.D.

În ceea ce privește motivul de apel referitor la includerea suprafeței de 473 mp, suplimentară celei de 2.457 mp expropriată, ce a fost afectată prin efectuarea lucrării "Centura Ploiești", instanța de apel a reținut că obiectul litigiu l-a constituit numai suprafața de 2.457 mp, ce nu a fost completată sau precizată în fața instanței de fond, motiv pentru care, solicitarea reclamanților, efectuată direct în fața instanței de apel, apare ca o cerere nouă, inadmisibilă în condițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât terenul nici nu a figurat în documentația tehnică ce a stabilit amplasamentul lucrărilor de utilitate publică și nici nu a făcut obiectul procedurii ulterioare de expropriere prevăzută de Legea nr. 198/2004.

Instanța de apel a reținut că numai aspectele menționate au făcut obiect al rejudecării, restul dispozițiilor hotărârii pronunțate de instanța de apel în primul ciclu procesual fiind menținute de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin recursul declarat la data de 1 noiembrie 2013, reclamanții au reluat motivele de recurs în primul ciclu procesual, criticând hotărârea atacată sub următoarele aspecte: Subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții au invocat faptul că: 1. Instanța de apel a făcut aplicarea greșită a prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., deoarece instanța de fond a reținut greșit că nu a fost învestită și cu acordarea de despăgubiri pentru suprafața suplimentară de 437 mp.

Obiectul litigiului a avut două componente, pe de o parte, cererea de constatare a nulității absolute a actelor de expropriere întocmite față de un neproprietar, în care s-a făcut referire la suprafața de 2.457 mp și, pe de altă parte, cererea de acordare a despăgubirilor cuvenite, în care nu s-a precizat suprafața de teren. 2. Se invocă aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 198/2004, a Legii nr. 33/1994, a dispozițiilor art. 480 - 481 C. civ., precum și a protocolului 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale în privința stabilirii eronate a nulității parțiale a actelor exproprierii nelegale, cât și a neacordării de despăgubiri pentru suprafața efectiv expropriată.

Recurenții au invocat faptul că acțiunea promovată nu este subsumată dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, întrucât potrivit actelor nelegal întocmite a fost expropriat un neproprietar, societatea care a vândut terenul cu mult înainte de expropriere. Astfel, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 se referă la "expropriatul" din documentația expusă la art. 3 și următoarele din lege și anume, SC U.G. SRL și nu este aplicabil reclamanților. Art. 9 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, aplicabil reclamanților, face trimitere la procedura prevăzută de art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, în cadrul căreia trebuia stabilită, potrivit cererii reclamanților, nulitatea integrală a actelor de expropriere nelegal întocmite, iar nu "parțială", privind doar proprietarul expropriat.

Totodată, cuantumul despăgubirilor trebuie să includă suprafața efectiv "expropriată", de care proprietarul este lipsit. Recurentul invocă dispozițiile art. 18 din Legea nr. 198/2004, potrivit cărora dispozițiile legii speciale se completează cu cele ale Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale C. civ. și C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, în temeiul cărora despăgubirea se compune din valoarea reală a terenului, precum și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calculul despăgubirilor, experții, precum și instanța de judecată vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului.

De asemenea, au susținut că prevederile art. 1 din protocolul adițional la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege de principiile generale ale dreptului internațional, au prioritate față de dispozițiile Legii nr. 198/2004. Recurenții au invocat faptul că prejudiciul ce le-a fost cauzat direct a fost solicitat, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin motivele suplimentare de apei. Acest prejudiciu are în vedere suprafața efectiv folosită de C.N.A.D.N. din România. 3. În continuare se invocă aplicarea greșită a prevederilor art. 296 teza a II-a C. proc.

civ., pe motivul că reclamanților le-a fost creată o situație mai grea în propria cale de atac deoarece, deși a admis apelul reclamanților, instanța de apel a respins acțiunea formulată împotriva O.C.P.I. Prahova ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. 4. Recurenții au susținut ca motiv de recurs, subsumat art. 304 pct. 9 C. proc. civ, și încălcarea prevederilor art. 315 C. proc. civ. Recurenții invocă faptul că au fost încălcate prevederile art. 315 alin. (3) C. proc. civ.

deoarece, deși prin decizia de casare Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat că, în rejudecare, urmează a fi clarificată situația juridică a terenului, instanța de apel s-a limitat numai la a reține că "în ceea ce privește restul dispozițiilor, se va reține că acestea au fost menținute de Înalta Curte de Casație și Justiție, obiectul casării cu trimitere făcându-l doar cel din precedentele considerente." Recurenții au invocat și încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., sens în care se invocă încălcarea principiului disponibilității părților în procesul civil.

Reclamanții-recurenți au formulat o cerere atipică, întrucât nu contestă exclusiv cuantumul despăgubirilor, ci și faptul că "procedurile de expropriere" s-au făcut față de un neproprietar și suprafața efectiv ocupată excede actelor inițiale nelegale, iar despăgubirea trebuie să acopere toată suprafața "efectiv expropriată". Deși s-a invocat nulitatea actelor de expropriere în integralitatea lor, instanța a pronunțat doar nulitatea lor parțială și nici instanța de fond și nici cea de apel nu s-a pronunțat expres pe obligarea pârâtelor la refacerea procedurii de expropriere în prezent și pe obligarea pârâților la plata de despăgubiri. Instanța de apel a constatat doar dreptul reclamanților la despăgubiri, ceea ce reprezintă o încălcare vădită a principiului disponibilității.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate în motivele de recurs, Înalta Curte constată caracterul fondat al recursului, având în vedere următoarele considerente: Prin motivele de recurs, subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanții invocă încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., cu precădere ale art. 315 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte reține că potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ. în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. De asemenea, în temeiul art. 315 alin. (3) C. proc. civ. după casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

În speță, se constată că Decizia civilă nr. 215 din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel, pronunțată de instanța de apel, în primul ciclu procesual, a fost casată prin Decizia nr. 7373 din data de 20 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza fiind trimisă spre rejudecare. Prin Decizia nr. 96 din data de 26 septembrie 2013, pronunțată în rejudecarea apelului, instanța de apel, dispunând refacerea raportului de expertiză, a analizat motivele de apel referitoare la temeinicia și legalitatea determinării cuantumului despăgubirilor raportat la art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, precum și motivul includerii valorii suprafeței de 473 mp în cuantumul despăgubirilor, apreciind că doar aceste aspecte au făcut obiect al casării cu trimitere spre rejudecare.

Procedând astfel, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 315 alin. (1) și (3) C. proc. civ. Astfel, Înalta Curte constată că instanța de recurs, în primul ciclu procesual, a apreciat că este fondat motivul de recurs, formulat atât de reclamanți, cât și de pârât, referitoare la modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor realizat printr-un raport de expertiză întocmit cu încălcarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994. În consecință, instanța de recurs a analizat numai unul dintre motivele recursurilor declarate de părți împotriva hotărârii instanței de apel, și anume cel referitor la legalitatea raportului de expertiză întocmit în cauză. În urma examinării motivului de recurs, constatând necesitatea de a reface raportul de expertiză cu respectarea dispozițiilor legale relevante, instanța de recurs a decis casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauze spre rejudecare.

Restul motivelor de recurs, invocate de părți, nu au mai fost analizate, ci Înalta Curte a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare și a îndrumat instanța de apel ca, în rejudecare, în baza efectului devolutiv al apelului, să clarifice pe deplin situația terenului și, totodată, să refacă raportul de expertiză în vederea determinării cuantumului despăgubirilor, cu respectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994. Pentru aceste motive, reluând judecarea apelului, instanța de apel era ținută de îndrumările date de instanța de recurs, în sensul necesității de a reface raportul de expertiză și de a clarifica situația terenului, precum și de prevederile art. 315 alin. (3) C. proc. civ., fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în fața instanței de apel, având în vedere și efectul devolutiv al apelului.

În speță, se constată faptul că prin motivele de apel, părțile au criticat soluția pronunțată de instanța de apel nu numai raportat la prevederile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește legalitatea expertizei efectuată în cauză și, respectiv, la includerea în cuantumul despăgubirilor a suprafeței de 473 mp, afectată prin efectuarea lucrării "centura Ploiești". Astfel, reclamanții, prin motive de apel, neanalizate în urma rejudecării, au mai invocat, între altele, faptul că instanța de fond a încălcat normele privind pronunțarea unei soluții de anulare totală, că hotărârea conține dispoziții contradictorii raportat la soluția nulității parțiale a hotărârii atacate în raport de obligația cuprinsă în cadrul paragrafului patru din dispozitivul sentinței, ultima teză, prin care instanța obligă pârâtele la refacerea documentelor de expropriere.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 315 alin. (3) C. proc. civ. și dreptul la un proces echitabil, deoarece hotărârea pronunțată nu cuprinde motivarea în raport cu fiecare dintre motivele de apel. Înalta Curte constată că nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs urmând să admită recursul, să caseze decizia recurată și să trimită cauza spre rejudecare, la aceeași instanță de apel, în vederea analizării pe fond a tuturor motivelor de apel invocate, cu observarea prevederilor legale care reglementează judecata în apel. Cu prilejul rejudecării, instanța de apel urmează să aibă în vedere dispozițiile art. 315 C. proc.

civ. și îndrumările date de instanța de recurs în ambele cicluri procesuale. Pentru considerentele expuse, față de prevederile art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 314 C. proc. civ., instanța va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții T.I. și T.E. împotriva Deciziei nr. 96 din data de 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 aprilie 2014. Procesat de GGC - CL