ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 426/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 426/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul

Prahova sub nr. 7950/105/2007 la 4 decembrie 2007, reclamanta T.M. a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul Statul Roman - prin C.N.A.D.N.R. SA obligarea acestuia

la plata despăgubirilor în cuantum de 30 euro/m.p, urmare exproprierii pentru

terenul în suprafață de 1.499,554 m.p. și la cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii,reclamanta

a arătat că este proprietara terenului în suprafață de 1499,554 m.p. situt în com. Bărcănești, tarla 37, parcela 604/82-83, iar prin Hotărârea nr. 319 din 16

noiembrie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, aceasta a

stabilit greșit cuantumul despăgubirilor ce-i revin ca urmare a exproprierii, întrucât

valoarea de 3,4 euro/ m.p. nu o exprimă pe cea reală a terenului.

A precizat reclamanta

că expertiza efectuată nu ține cont de categoria de folosință a terenului, deoarece

expertul reține că terenul este arabil, când, în realitate, acesta este cultivat

cu legume în solar.

Pârâtul a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a stabilit cuantumul despăgubirilor

la suma de 18.897,53 lei, astfel că s-au acordat despăgubiri de 3,57 euro/ m.p.,

avându-se în vedere raportul de evaluare efectuat de expertul evaluator Mihail Dunăreanu,

despăgubirea fiind stabilită în funcție de toate criteriile impuse de lege.

Într-un prim ciclu

procesual, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 2547 din 7 octombrie 2008, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta T.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul

Roman - prin C.N.A.D.N. și a obligat pârâtul să plătească reclamantei o

despăgubire în cuantum de 21,50 euro/ m.p. la cursul B.N.R. din ziua plății, ce

va fi plătită în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei

sentințe, pentru terenul expropriat în suprafață de 1499,554 m.p., nr. cadastral 1541, tarla 37, parcela 604/82 - 83, menționat în titlul de proprietate din

15 august 1994.

Prin aceeași

sentință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 800 lei, cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr.

2547 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Prahova a declarat apel pârâtul Statul

Român prin C.N.A.D.N. SA, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 145

din 24 iunie 2010, Curtea de Apel Ploiești

, secția civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, - a admis apelul declarat de pârât, a schimbat în tot sentința și, pe

fond, a respins acțiunea.

A dispus obligarea

intimatei-reclamante T.M. la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată,

reprezentând onorariu expert, către apelantul-pârât.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea a reținut că

apelul declarat de pârât este fondat, în limitele următoarelor

considerente:

Art. 25 din Legea nr.

33/1994 prevede că pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o

comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de

expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse

exproprierii.

Or, în speță, la

termenul de judecată din 19 decembrie 2007, Tribunalul Prahova a încuviințatat

proba cu expertiză evaluări, fiind numiții experți, persoanele desemnate de

părți.Mai mult decât atât, expertul desemnat de pârât nu și-a exprimat punctul

său de vedere.

Așa fiind, criticile

apelantului-pârât, potrivit cu care instanța de fond, prin omologarea

raportului de expertiză întocmit de expert C.C., a încălcat prevederile art. 25

și 26 din Legea nr. 33/1994, care impun ca în cauzele având ca obiect

expropriere, comisia de experți să întocmească un singur raport, sunt fondate.

Grație caracterului

devolutiv, în respectarea prevederilor legale sus menționate, Curtea a

încuviințat în apel, în temeiul art. 295 C. proc. civ. - la cererea pârâtului -

efectuarea unei noi lucrări de expertiză de către o comisie de experți

constituită potrivit dispozițiilor legii speciale, aceștia întocmind o singură

lucrare, în cadrul căreia și-au exprimat punctele de vedere.

Sub aspectul

criticilor, potrivit cărora, sentința Tribunalul Prahova este nelegală și

netemeinică față de faptul că instanța de fond, prin omologarea raportului de

expertiză întocmit de expert C.C., a încălcat prevederile legale privitoare la

modul de stabilire a sumelor solicitate de către reclamantă, Curtea a reținut

că, în raport de prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994

despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul

cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

La calcularea

cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține seama de

prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea

administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului, la data întocmirii raportului de expertiză,

după caz altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile

prezentate de aceștia.

Așadar, concluziile

comisiei de experți trebuie să aibă la bază prețurile de tranzacționare ale

terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrative- teritorială

la momentul efectuării lucrării, iar nu prețurile de ofertare, așa cum, în mod

nelegal s-a procedat de către expertul desemnat de către prima instanță și pe

lucrarea căruia, aceasta și-a fundamentat soluția.

Pe de altă parte, așa

cum s-a reținut din concluziile expertului desemnat de instanța de apel să facă

parte din comisia de experți la solicitarea apelantului- pârât - coroborate cu

celelalte înscrisuri depuse la dosar- respectiv datele furnizate de Primăria

comunei Bărcănești cu privire la contracte de vânzare - cumpărare încheiate referitor

la terenuri de aceeași categorie pe raza unității administrativ- teritoriale în

perioada 2007 - 2008, prețurile de tranzacționare au variat.

Într-o atare situație,

în mod corect acest expert a procedat la efectuarea unei variante pornind de la

respectivele prețuri pentru a ajunge la o valoare unitară, justă și

acoperitoare.

În ceea ce privește

opinia expertului desemnat în comisie de către instanță, acesta a avut în

vedere prețurile de ofertă publicate pe site-urile de internet la care a

aplicat corecții privind deprecierea socio-economică a perioadei de la data

evaluării, cu nesocotirea criteriilor legale prevăzute de normele legale mai

sus amintite.

Referitor la opinia

expertului desemnat în comisie de către expropriat, acesta a folosit ca date de

comparație prețurile de ofertare din publicațiile de specialitate,

stabilindu-se o valoare de piață, ca bază, la stabilirea cuantumului

despăgubirilor.

Or, așa cum s-a

menționat mai sus, dintr-o interpretare coroborată a probatoriului administrat,

a rezultat că, opinia expertului desemnat de expropriator și care a pornit de

la un preț de tranzacționare, la care s-au adăugat și daunele suferite de către

expropriat, corespunde dispozițiilor legale în materie.

În raport de cele

reținute, Curtea a apreciat că nu se mai impune analizarea, în mod distinct, a

criticilor apelantului -pârât vizând împrejurarea că, prin omologarea

raportului de expertiză întocmit de expertul C.C. și prin admiterea cererii de

chemare în judecată, reclamanta se îmbogățește fără justă cauză pe seama

Statului Român, precum și datorită faptului că Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a

procedat deja la consemnarea sumei de 18.897,53 lei, așa încât, dacă acțiunea

reclamantei ar fi fost întemeiată, se impunea obligarea apelantului-pârât la

plata diferenței dintre suma consemnată și valoarea despăgubirilor stabilite de

instanță.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., instanța a dispus obligarea intimatei-reclamante la plata sumei de

500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert,

către apelantul-pârât.

Împotriva deciziei nr.

145 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta T.M.,

criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta-reclamantă a

arătat că potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 despăgubirile se stabilesc de

o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat

de expropriator și un al treilea numit de expropriat.

În fața instanței de

fond s-a constituit această comisie și fiecare expert și-a exprimat punctul de

vedere.

Instanța de apel a

anulat actele efectuate de această comisie, cu motivarea că punctele de vedere

ale experților nu au fost cuprinse în același coraport, fiecare expert

exprimându-și punctul de vedere separate. Instanța nu poate anula actele

efectuate de experți la instanța de fond, deoarece nu sunt cuprinse într-un

singur coraport, iar Legea nr. 33/1994 nu prevede nicio sancțiune care să

reglementeze efectuarea unui coraport de expertiză.

Intenția

legiuitorului, în ceea ce privește comisia de experți, a fost ca fiecare parte să

beneficieze de un expert pe care îl consideră obiectiv. Chiar dacă fiecare

expert și-a exprimat punctul de vedere separat, actele lor nu pot fi

considerate nule, atât timp cât nu au răspuns acelorași obiective stabilite de

către instanță, cu respectarea procedurilor de convocare. Mai mult chiar, fiecare

expert a avut un punct de vedere diferit.

De asemenea, instanța

de apel a omologat punctul de vedere exprimat de expertul numit de

expropriator, punct de vedere care nu ține seama de criteriile prevăzute de art.

26 din Legea nr. 33/1994: valoarea reală a terenului și prejudiciul cauzat prin

exproprierea terenului ce constituia sursa sa de venit, ea fiind producător

agricol.

Potrivit art. 26 din

Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și

din prejudiciul cauzat proprietarului, ținându-se seamă de „prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ

teritorială la data întocmirii raportului de expertiză”.

Instanța de apel a

omologat o variantă a expertizei în care valoarea despăgubirii nu a fost

calculată în mod corect, așa încât, valoarea despăgubirii nu reflectă prețul

unor imobile de același fel (teren cultivat cu legume în solar), prețul de la

momentul întocmirii raportului de expertiză și nici valoarea prejudiciului.

Despăgubirea

stabilită de expertul numit de expropriator nu ține cont de categoria de folosință

a terenului său, fiind stabilitit în mod greșit prin compararea cu prețul unor

terenuri extravilane și necultivate cu legume.

Prețul terenului situat

în spatele casei, folosit la cultivarea legumelor în solar, este cu mult mai

mare decât prețul terenurilor aflate în câmp, necultivate, sau cultivate cu

altfel de culturi.

De asemenea,

despăgubirea stabilită de expert nu ține cont de prețul de la momentul

efectuării expertizei. Acesta a fost stabilit la nivelul anilor 2007 - 2008

(7,50 lei/ m.p.), iar legea impune un alt moment în funcție de care trebuie stabilit,

anume momentul efectuării expertizei (anul 2010).

Valoarea omologată de

instanța de apel nu cuprinde nicio valoare a prejudiciului cauzat prin

expropriere, urmare a reducerii veniturilor pe care le obținea în mod curent

reclamanta, a faptului că terenul pe care îl deținea în proprietate a fost

împărțit, de o parte și cealaltă a autostrăzii, fără acces direct.

A mai susținut recurenta-reclamantă

că ceilalți doi experți au avut puncte de vedere apropiate de valoarea despăgubirilor,

au ținut cont de categoria de folosință a terenului expropriat, de prejudiciul

cauzat prin întreruperea unei activități aducătoare de venituri.

Recurenta-reclamantă

a mai arătat că a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că la momentul

exproprierii era producător agricol, vindea marfă în cadrul societății SC H.P. SA

Ploiești și că această activitate o desfășoară și în prezent. Aceste înscrisuri

au fost depuse și în faza de recurs, însoțite de mai multe decizii pronunțate

de Curtea de Apel Ploiești, prin care vecini de ai săi, proprietari agricoli,

au primit despăgubiri de 20 euro/ m.p.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia

nr. 3939 din 13 mai 2011 a admis recursul declarat de reclamanta T.M. împotriva

deciziei civile nr. 145 din 24 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

A casat decizia recurată

și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași curți de apel.

Pentru a decide astfel,

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Articolul 26 din

Legea nr. 33/1994, menționează că despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului, ținându-se seamă de prețul cu

care se vând, în mod obișnuit, imobilele de aceleași fel în unitatea

administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.

Instanța de recurs a

constatat că despăgubirea stabilită de expertul numit de expropriator, al cărui

punct de vedere a fost confirmat de instanța de apel, nu ține cont de categoria

de folosință a terenului și destinația dată de recurenta-reclamantă în calitate

de producător agricol, prețul fiind stabilit numai prin compararea cu prețul de

tranzacționare a unor terenuri extravilane situate în zonă.

Despăgubirea la care

face referire dispozițiile art. 26 din lege nu are în vedere numai prețul de

tranzacționare a terenurilor în zonă, ci și prejudiciul cauzat proprietarului

prin lipsa de folosință a acestuia, fiindu-i astfel reduse mijloacele de

subzistență, proprietarul fiind practic obligat să cedeze dreptul său de

proprietate, terenul expropriat trecând în proprietatea statului.

A constatat Înalta

Curte de Casație și Justiție că, instanța de apel nu a stabilit situația de

fapt sub toate aspectele și, practic, nu a clarificat fondul cauzei dedus

judecății, fiind necesară administrarea probei cu expertiză.

În rejudecare, pe

rolul Curții de Apel Ploiești, cauza a fost înregistrată sub nr. 7950/105/2007.

La termenul de

judecată din 7 mai 2012, Curtea a dispus în baza dispozițiilor art. 315 alin. (1),

coroborate cu prevederile art. 295 alin. (2) din același cod, completarea

probatoriului cu o nouă expertiză topografică cu următoarele obiective:

- stabilirea

cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat, în raport de prețurile

cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri de aceeași natură în unitatea

administrativ-teritorială respectivă (prețul de tranzacționare al terenurilor

în zonă), la data întocmirii raportului de expertiză, conform art. 26 din Legea

nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică, precum și

stabilirea destinației dată de reclamantă terenului, în calitate de producător

agricol;

- determinarea

prejudiciului suferit de reclamantă prin expropriere, avându-se în vedere și

împrejurarea că suprafața de teren expropriată face parte dintr-un corp mai

mare de teren;

S-a dispus ca

lucrarea să fie efectuată de o comisie compusă din 3 experți: unul numit de

instanță, unul desemnat de expropriator și cel de-al treilea desemnat de către

expropriat, conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994.

Prin decizia nr. 38

din 19 iunie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis apelul

declarat de pârât.

A schimbat în parte

sentința civilă nr. 2547 din 7 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova,

în sensul că: a admis în parte acțiunea precizată. A dispus obligarea pârâtului

la plata către reclamantă a sumei de 28.791,168 lei, reprezentând despăgubiri

pentru imobilul expropriat și 2.340 lei contravaloare prejudiciu.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței civile cu privire la cheltuielile de judecată.

A dispus obligarea intimatei

la 1.200 lei, cheltuieli de judecată către apelantul-pârât.

Pentru a decide

astfel, instanța de rejudecare a reținut următoarele:

Instanța a ignorat punctele

de vedere exprimate de experții P.I. și N.D., ca urmare a faptului că au

stabilit un preț de circulație al terenului expropriat mult mai mare decât

prețul stabilit de expertul M.S., prin comparație și cu prețul stabilit în

decizia contestată de reclamanta T.M.

Instanța de fond nu

a respectat dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, fiind întocmit un

raport de expertiză de ing. C.C., fără ca ceilalți doi experți desemnați, respectiv

D.M. și A.F., să-și exprime punctele de vedere. Ulterior, expertul A.F. a făcut

precizări la raportul de expertiză întocmit de ing. C.C. arătând că valoarea

stabilită de acesta este cea reală.

Astfel cum a apreciat

instanța supremă, la stabilirea valorii reale a despăgubirilor trebuie avute în

vedere criteriile stabilite prin dispozițiile art. 26 din lege, situație avută

în vedere de expertul M.S., respectiv prețuri care se practică la vânzarea

terenurilor pe raza comunei Bărcănești și nu valoarea reală a despăgubirilor la

data consemnării sumei de bani în contul expropriatului, astfel cum a solicitat

apelantul-pârât.

Curtea de apel a

constatat ca nefondată și critica apelantului-pârât, în sensul că hotărârea instanței

de fond este nelegală, întrucât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a procedat deja

la consemnarea sumei de 18.897,53 lei, nu a ținut cont de categoria de

folosință a terenului și de destinația dată de contestatoare imobilului, în

calitatea sa de producător agricol și nici nu a stabilit prejudiciul cauzat

proprietarului, prin lipsa de folosință a acestuia.

Cât privește suma de

bani pe care trebuie să o plătească pârâtul reclamantei, dacă acțiunea acesteia

ar fi întemeiată, Curtea a reținut că aceasta este o problemă de executare,

care nu cade în sarcina instanței în prezentul dosar, pentru a stabili

modalitatea de plată a sumelor de bani.

Împotriva deciziei nr.

38 din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, au declarat

recurs reclamanta T.M. și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA,

criticând-o pentru nelegalitate.

Astfel, în

dezvoltarea motivelor sale de recurs, încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ., reclamanta a susținut că,,hotărârea nu cuprinde motivele pe

care se sprijină”,instanța de apel omologând punctul de vedere exprimat de

expertul numit de expropriator, fără a fi respectate criteriile prevăzute de art.

26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea, anume: valorea reală a terenului

și prejudicul cauzat prin exproprierea terenului, ce constituia sursa de venit

a reclamantei.

Se arată că valoarea

despăgubirii nu reflectă prețul unor imobile de același fel (teren cultivat cu

legume în solar), prețul de vânzare al terenului de la momentul întocmirii

raportului de expertiză și nici valoarea prejudiciului.

O altă critică a

reclamantei vizează nerespectarea prevederilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

în speță, prin omologarea punctului de vedere al expertului propus de

expropriator, acordându-se o despăgubire mai mică decât cea oferită de

expropriator. Astfel, prin decizia Curții de Apel Ploiești s-a acordat suma de

28.791,168 lei cu titlul de despăgubiri, echivalentul a 6.520 euro, respectiv

4.348 euro/mp stabilindu-se o valoarea inferioară, în comparație cu oferta

expropriatorului.

Prin recursul său, circumscris

criticii pe care a încadrat-o în temeiul art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., pârâtul

Statul Român prin C.N.A.D.N.R., a invocat nelegalitatea deciziei atacate, în

sensul că instanța de apel a încălcat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994 și, nu s-a raportat, astfel cum era corect, la „prețul de

tranzacționare” al unor imobile menționate în contractele de vânzare-cumpărare.

Pârâtul precizează că

aceste prețuri de tranzacțioanare trebuiau avute în vedere la data la care

imobilul a intrat în proprietatea statului, și anume, data la care a fost

consemnată suma stabilită cu titlu de despăgubire și arată că este corect în

aprecierea cuantumului despăgubirilor, punctul de vedere al expertului M.I.,

numit de către pârât, întrucât acesta a avut în vedere numai prețurile

stabilite în contractele de vânzare-cumpărare de la Primăria comunei Bărcănești, ca prețuri de tranzacționare.

Ambele recursuri sunt

nefondate și urmează a fi respinse, pentru considerentele comune, ce succed:

Recurenții au susținut

că au fost încălcate dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

deoarece expertiza pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția nu s-ar fi

raportat la criteriul prevăzute de acest text de lege, în ceea ce privește

cuantumul despăgubirilor, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză, critică comună ambelor recursuri, atât al

reclamanei T.M. cât și al pârâtului Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.

Într-adevăr, art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994 prevede că,,La calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrative-teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză(…)”.

În spiritul acestor

dispoziții, prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel

în unitatea administrative-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză se poate dovedi, de regulă, cu înscrisuri reprezentând contracte

autentice de vânzare-cumpărare, care exprimă cel mai convingător prețul

rezultat în urma întâlnirii cererii și ofertei.

Însă, în lipsa unor

astfel de dovezi, nimic nu împiedică o evaluare care să aibă în vedere alte

criterii, precum: ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau prețuri de

tranzacționare extrase de la rubricile de mică publicitate pentru imobile de

același fel, metoda comparației în raport de prețuri de tranzacționare,

caracteristicile fizice ale terenului, localizare, destinație, acces, alte elemente

caracteristice ale proprietății, criterii care au fost avut în vedere la

efectuarea expertizei de evaluare din prezenta cauză.

Expertiza dispusă în

cauză, în apel, a avut în vedere metoda comparației directe, prin evaluarea a cinci

oferte de vânzare teren liber comparabil cu proprietatea de  evaluat, iar

valorile comparabile au fost luate din surse : internet, agenții imobiliare

(fila 54 raport de expertiză apel).

Astfel, așa cum

corect a reținut Curtea de Apel Ploiești, în rejudecare, în determinarea

valorii de despăgubire a imobilului, experții au folosit metoda comparației

directe, realizată și prin studiul și analiza schimbărilor produse pe piața

imobiliară în anul 2012 (momentul efectuării expertizei fiind la 19 septembrie 2012),

reținându-se totodată că, la data întocmirii raportului de expertiză nu au fost

contracte de tranzacționare ale terenurilor în zonă.

Ca atare, expertiza

omologată de instanța de apel a folosit drept variabile de comparație ofertele

de pe piața imobiliară și s-au efectuat corecții în raport de elementele

caracteristice ale proprietății, în condițiile unei piețe imobiliare mai puțin

active. Totodată, raportul menționează că metoda comparației directe estimează

valoarea de piață recomandată într-o perioadă în care nu s-au încheiat

tranzacții imobiliare.

În acest context al

analizei se reține că lipsa tranzacțiilor pe piața imobiliară, nu poate

determina amânarea efectuării expertizei până la data încheierii unor astfel de

acte juridice.

Dacă s-ar limita posibilitatea

experților de a evalua imobilul numai în raport de tranzacțiile deja efectuate

la data întocmirii raportului, pe lângă posibilitatea ca la acel moment să nu

se fi încheiat asemenea acte juridice, s-ar limita nejustificat, posibilitatea

lor de apreciere și s-ar lipsi de conținut însuși scopul pentru care legea a

dispus întocmirea unui raport de către o comisie formată din trei experți,

propuși de instanță și de părțile aflate în conflict, fiind suficientă

depunerea unui număr oarecare de acte juridice încheiate pentru terenuri

asemănătoare, ceea ce legea nu consideră că este îndestulător.

Este de observant că,

potrivit art. 304 pct. 9 din cod, invocat ca temei al cererilor de recurs, se

poate cere modificarea unei hotărâri când hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal or a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Așa fiind, cum

evaluarea realizată de instanța de rejudecare respectă criteriul prevăzut de art.

26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în determinarea cuantumului despăgubirilor,

critica nu poate fi reținută, ca fondată.

Nici critica invocată

de reclamantă privind incidența art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondată,

întrucât instanța de apel și-a argumentat  soluția  de admitere a căii ordinare

de atac declarată de pârât (în rejudecare), potrivit considerentelor de la fila

11-12 din decizia nr. 38 din 19 iunie 2013.

S-a reținut așadar

că, în mod greșit, instanța de fond a dispus omologarea raportului de expertiză

întocmit de expertul C.C. și că aceasta nu a avut în vedere părerile celorlalți

experți, D.M. și A.F. S-a precizat că, la stabilirea valorii despăgubirilor

s-au avut în vedere dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, expetul M.S.

arătând că a luat în considerare prețurile care se practică la vânzarea

terenurilor pe raza comunei Bărcănești și nu valoarea reală a despăgubirilor la

data consemnării sumei de bani, în contul expropriatului.

Dispozițiile art. 26 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 33/1994 prevăd că,,despăgubirea se compune din valorea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite iar la calcularea cuantumuluui despăgubirilor, experții, precum și

instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrative-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după

caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezantate

de aceștia.”

Sintagma,,prețul cu

care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială” definește prețul de piață, anume prețul cel mai

probabil, la o anumită dată, după ce acesta a fost expus, într-ă măsură rezonabilă,

pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei

vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționeză prudent, în cunoștință

de cauză, în interesul propriu.

Contrar celor susținute

de recurenți, instanța de apel în rejudecare, urmare unei noi expertize a

stabilit cuantumul despăgubirilor pe baza unui raport efectuat cu respectarea

prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și a deciziei de casare,

experții ținând seama de prețul cu care s-au vândut, în mod obișnuit,

terenurile de același fel, de aceeași categorie, în aceeași unitate

administrative-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.

Tot prin raportul de

expertiză s-a răspuns și obiectivului 2, anume determinarea prejudiciului

suferit de reclamantă prin expropriere, avându-se în vedere și împrejurarea că

suprafața de teren expropriată este inclusă într-un corp mai mare de teren,

lucrarea fiind realizată de 3 experți, astfel cu prevâd dispozițiile art. 25

din Legea nr. 33/1994.

Or, în acest cadrul

procesual al analizei detalitate a criticilor, nu se poate reține că decizia

instanței de apel în rejudecare nu este motivată și că nu cuprinde argumentele

pentru care instanța a pronunțat soluția de admitere a apelului, de schimbare

în parte a sentinței nr. 2547 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Prahova, acestea fiind inserate în cuprinsul considerentelor de la filele 10-12

din decizie.

În consecință, cât

timp legiuitorul a reglementat criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi

acordate persoanelor expropriate, iar curtea de apel a respectat aceste

criterii (în rejudecare), stabilind o despăgubire proporțională, ca urmare a

măsurii exproprierii, pecum și o sumă reprezentând contravalorea prejuidiciului

cauzat reclamantei, hotărârea astfel pronunțată, satisface exigențele art. 1

din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

ale legislației interne și nu poate reprezenta o încălcare a normelor naționale

sau convenționale, așa încât, nu se poate reține incidența motivului de

nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Nici criticile

reclamantei privind aplicarea sau interpretarea greșită de către instanța de

apel, în rejudecare, a prevederilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 nu sunt

fondate.

Legea nr. 33/1994

stipulează în cuprinsul art. 27 că instanța are obligația de a compara

rezultatul expertizei cu ofera și cu pretențiile formulate de părți,

despăgubirea acordată de către instanță neputând fi mai mică decât cea oferită de

expropriator și nici mai mare decât cea soliciată de expropriat.

Așa cum rezultă din

raportul de expertiză necontestat prin obiecțiuni, comisia de experți tehnici

stabilită de instanță în baza art. 25 din Legea nr. 33/1994,  a avut în vedere

analiza pieței imobiliare și, pentru determinarea despăgubirilor cuvenite

reclamantei, a aplicat metoda comparației care presupune tocmai evaluarea raportului

cerere-ofertă existent pe piața imobiliară.

Această modalitate de

stabilire a cuantumului despăgubirilor satisface exigențele impuse de art. 26 și

27 din Legea nr. 33/1994. Instanța nu are obligația de a-și fundamenta

hotărârea pe raportul de expertiză întocmit de expropriator, întrucât, o astfel

de obligație ar lipsi de orice conținut dispozițiile art. 25 și urm. din lege. Pe

de altă parte, susținerea că instanța de apel ar fi ignorat conținutul

expertizei care a stat la baza variantei propuse de expropriator, se constituie

într-o obiecțiune la raportul de expertiză, în condițiile în care, potrivit art.

304 C. proc. civ., recursul poate fi exercitat numai pentru motivele ce țin de

legalitatea hotărârii supuse controlului judiciar.

Față de

considerentele expuse, toate criticile indicate de părți ca fiind circumscrise

motivelor de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., vor fi

respinse de Înalta Curte, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarat de reclamanta T.M. și de pârâtul Statul Român

prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 38 din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2014.