ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2873/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 2875 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă, a fost admisă, în parte contestația formulată de SC I. SA Ploiești, împotriva pârâtei CNADNR SA, au fost modificate parțial hotărârea din 8 octombrie 2007 și procesul-verbal din 5 septembrie 2007 emise de pârâtă, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, a stabilit că despăgubirea acordată contestatoarei pentru terenul în suprafață de 45,84 m.p., situat în Ploiești, cartier A. și SC H., T 15, PA 87/110, expropriat, este de 6532,20 euro ce urmează să fie achitată acesteia în lei, la cursul oficial al B.N.R. din ziua efectuării plății, în loc de 1387,73 RON, echivalentul a 412,56 euro și a fost obligată pârâta să-i achite contestatoarei suma de 700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că parcela de 45,84 m.p., proprietatea contestatoarei a fost expropriată prin hotărârea nr. AA/2007 și prin procesul-verbal nr. BB/2007 emise de pârâtă și că prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert A.D. s-a concluzionat că valoarea reală a terenului este de 6532,20 euro, ținându-se seama de amplasament, valoare economică și prețul pieții. Apelul declarat de pârâtul Statul Român prin CNADNR SA - D.R.D.P. a fost admis, prin decizia nr. 92 din 5 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost schimbată în parte sentința tribunalului, în sensul că despăgubirea acordată pentru terenul în litigiu este de 5874,72 RON și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Schimbând parțial soluția tribunalului, Curtea de Apel a reținut că expertiza tehnică a fost efectuată la instanța de fond cu nerespectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care a fost dispusă efectuarea unei noi expertize tehnice, iar instanța și-a însușit punctul de vedere exprimat de expert C.M., potrivit căruia valoarea despăgubirii este de 5874,72 RON. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

și susținând, în esență, că prin expertiza efectuată în faza de apel nu au fost respectate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că deși terenul este intravilan, au fost avute în vedere prețuri practicate pentru terenuri extravilane, că nu a fost calculat prejudiciul cauzat expropriatei, că aceasta este o persoană juridică care, urmare exproprierii va înregistra pierderi permanente și că a înțeles să se judece cu Statul Român reprezentat de CNADNR SA, iar nu cu o subunitate a acesteia. Recursul este nefondat. Instanța de apel s-a conformat prevederilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 dispunând efectuarea unei expertize tehnice de către o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și nu al treilea din partea persoanei supuse exproprierii.

Conform art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirii, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse persoanei expropriate. Instanța de apel și-a însușit în mod corect punctul de vedere al expertului M.C., numit de instanță, deoarece prin raportul său de evaluare au fost respectate aceste dispoziții legale, în sensul că s-a raportat nu numai la oferte din publicitatea imobiliară, dar și la contractul de vânzare-cumpărare din 15 ianuarie 2002 la Biroul notarilor publici asociași L.M.

și L.L., cu sediul în Ploiești. Totodată, prin acest raport de evaluare a fost estimat și prejudiciul produs prin exproprierea suprafeței de teren de 45,84 m.p. Același expert, răspunzând la obiecțiunile formulate, a precizat că a avut în vedere prevederea legală privind compararea prețurilor practicate pentru terenuri de același fel, amplasate la Centura de Vest a orașului Ploiești și că terenul era grevat de restricții de natură urbanistică și înaintate de expropriere, măsură ce nu a afectat semnificativ utilitatea și valoarea terenului. Prin încheierea din 19 martie 2009 a aceleiași Curți de Apel, care nu a fost atacată cu recurs, s-a constatat că în cauză are calitate procesuală pasivă doar Statul Român prin CNADNR SA - D.R.F.P., astfel că și ultima critică, ce vizează acest aspect este nefondată.

În consecință, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea SC I. SA Ploiești împotriva deciziei nr. 92 din 05 mai 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2011.