ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2873/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2875 din 11 noiembrie 2008,

pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă, a fost admisă, în parte contestația

formulată de SC I. SA Ploiești, împotriva pârâtei CNADNR SA, au fost modificate

parțial hotărârea din 8 octombrie 2007 și procesul-verbal din 5 septembrie 2007

emise de pârâtă, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, a stabilit că despăgubirea

acordată contestatoarei pentru terenul în suprafață de 45,84 m.p., situat în Ploiești,

cartier A. și SC H., T 15, PA 87/110, expropriat, este de 6532,20 euro ce urmează

să fie achitată acesteia în lei, la cursul oficial al B.N.R. din ziua efectuării

plății, în loc de 1387,73 RON, echivalentul a 412,56 euro și a fost obligată pârâta

să-i achite contestatoarei suma de 700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că parcela de 45,84 m.p., proprietatea contestatoarei a

fost expropriată prin hotărârea nr. AA/2007 și prin procesul-verbal nr. BB/2007

emise de pârâtă și că prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert A.D.

s-a concluzionat că valoarea reală a terenului este de 6532,20 euro, ținându-se

seama de amplasament, valoare economică și prețul pieții.

Apelul declarat de pârâtul

Statul Român prin CNADNR SA - D.R.D.P. a fost admis, prin decizia nr. 92 din 5 mai

2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a fost schimbată în parte sentința tribunalului, în sensul că despăgubirea

acordată pentru terenul în litigiu este de 5874,72 RON și au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Schimbând parțial soluția

tribunalului, Curtea de Apel a reținut că expertiza tehnică a fost efectuată la

instanța de fond cu nerespectarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, motiv

pentru care a fost dispusă efectuarea unei noi expertize tehnice, iar instanța și-a

însușit punctul de vedere exprimat de expert C.M., potrivit căruia valoarea despăgubirii

este de 5874,72 RON.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs contestatoarea, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 din

C. proc. civ. și susținând, în esență, că prin expertiza efectuată în faza de apel

nu au fost respectate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că deși

terenul este intravilan, au fost avute în vedere prețuri practicate pentru terenuri

extravilane, că nu a fost calculat prejudiciul cauzat expropriatei, că aceasta este

o persoană juridică care, urmare exproprierii va înregistra pierderi permanente

și că a înțeles să se judece cu Statul Român reprezentat de CNADNR SA, iar nu cu

o subunitate a acesteia.

Recursul este nefondat.

Instanța de apel s-a conformat

prevederilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 dispunând efectuarea unei expertize tehnice

de către o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat

de expropriator și nu al treilea din partea persoanei supuse exproprierii.

Conform art. 26 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului

și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la

calcularea cuantumului despăgubirii, experții, precum și instanța vor ține seama

de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse persoanei expropriate.

Instanța de apel și-a

însușit în mod corect punctul de vedere al expertului M.C., numit de instanță, deoarece

prin raportul său de evaluare au fost respectate aceste dispoziții legale, în sensul

că s-a raportat nu numai la oferte din publicitatea imobiliară, dar și la contractul

de vânzare-cumpărare din 15 ianuarie 2002 la Biroul notarilor publici asociași L.M.

și L.L., cu sediul în Ploiești.

Totodată, prin acest raport

de evaluare a fost estimat și prejudiciul produs prin exproprierea suprafeței de

teren de 45,84 m.p.

Același expert, răspunzând

la obiecțiunile formulate, a precizat că a avut în vedere prevederea legală privind

compararea prețurilor practicate pentru terenuri de același fel, amplasate la Centura

de Vest a orașului Ploiești și că terenul era grevat de restricții de natură urbanistică

și înaintate de expropriere, măsură ce nu a afectat semnificativ utilitatea și valoarea

terenului.

Prin încheierea din 19

martie 2009 a aceleiași Curți de Apel, care nu a fost atacată cu recurs, s-a constatat

că în cauză are calitate procesuală pasivă doar Statul Român prin CNADNR SA - D.R.F.P.,

astfel că și ultima critică, ce vizează acest aspect este nefondată.

În consecință, conform

art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de contestatoarea SC I. SA Ploiești împotriva deciziei nr. 92 din 05 mai

2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2011.