ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7122/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7122/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrata pe rolul

Tribunalului Prahova, sub nr. 3172/105 din 27 mai 2008, contestatoarea SC I. SA

Ploiești a chemat în judecată pe intimații Statul Român, prin Ministerul

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, C.N.A.D.N.R. SA (C.N.A.D.N.R.),

Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 Prahova și Consiliul Local Blejoi,

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se modifice

Hotărârea nr. 21 din 14 aprilie 2008 și Procesul-verbal nr. 19 din 11 martie

2008, în sensul acordării unei despăgubiri pentru terenul expropriat proprietatea

sa, în suprafață de 89 mp intravilan, situat în com. Blejoi, jud. Prahova, de

17.800 euro, plătibili în RON la cursul oficial la BNR din ziua plății, și

anume 200 euro/mp.

În motivarea

contestației, s-a arătat că, în mod eronat, prin actele sus-menționate, i s-a

acordat o despăgubire pentru terenul expropriat de 801 euro, adică în RON 2.894

RON, fără să se țină seama de valoarea reală a terenului supus exproprierii.

Prin încheierea de

ședință din data de 19 septembrie 2008, instanța a admis excepțiile lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Transporturilor, Consiliului Local

Blejoi și a Comisiei pentru aplicare Legii nr. 198/2004 Prahova și a constatat

că are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză numai C.N.A.D.N.R.

Prin Sentința civilă

nr. 835 din 15 iunie 2010, Tribunalul Prahova a admis în parte contestația; a

modificat Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 21 din 14 aprilie 2008 și

Procesul-verbal nr. 19 din 11 martie 2008 emise de către intimată, în sensul că

a stabilit în favoarea contestatoarei dreptul de a încasa contravaloarea

despăgubirii pentru imobilul expropriat situat în comuna Blejoi, județul

Prahova, în intravilan, teren în suprafață de 89 mp, de 4.692 euro sau

echivalent în RON 19.838 RON, în loc de 801 euro (echivalent RON 2.894), și a

obligat intimata să-i plătească contestatoarei suma de 4.692 euro sau

echivalent în RON 19.838 RON, plus 1.000 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că, potrivit Procesului-verbal nr.

19 din 11 martie 2008 și Hotărârii nr. 21 din 14 aprilie 2008, s-a dispus

exproprierea de la contestatoare a terenului în suprafață de 89 mp, situat în

comuna Blejoi, în intravilan, arabil, și acordarea în favoarea acesteia a unor

despăgubiri pentru terenul sus-menționat, în valoare de 2.894 RON, adică 801

euro.

În cuprinsul

raportului de expertiză tehnică construcții evaluări imobiliare ing. N.D., se

menționează că terenul supus exproprierii în suprafață de 89 mp este situat în

com. Blejoi, categoria de folosință - arabil intravilan, are valoarea de 4.692

euro, adică, în echivalent RON 19.838 RON, în prezent valoarea fiind stabilită

în raport de prețurile practicate în zonă, determinate de cererea-oferta de

tranzacționare, prin metoda comparației.

Art. 5 și urm. din

Legea nr. 198/2004 stipulează că în cazul exproprierii terenurilor, cuantumul

despăgubirilor acordate proprietarului terenului expropriat se stabilește în

funcție de valoarea de circulație a terenului determinată de amplasament, de

prețul pieței, de fertilitatea terenului și de pagubele produse în urma

exproprierii.

Din analiza probelor

administrate în cauză, tribunalul a reținut că reclamanta a dobândit în

proprietate un teren de 89 mp intravilan, situat în comuna Blejoi, care prin

Hotărârea nr. 21/2008, Procesul-verbal nr. 19/2008, a fost expropriat de la

contestatoare, în schimbul căruia s-a stabilit în favoarea acesteia o

despăgubire pentru acest teren de 2.894 RON, adică 801 euro, însă, din raportul

de expertiză tehnică construcții evaluări imobiliare ing. N.D., reiese că

valoarea totală a terenului sus-menționat, la data efectuării expertizei -

aprilie 2010, este de 4.692 euro, calculată în raport de amplasamentul

terenului, de prețul de tranzacționare pe piața imobiliară, de categoria

terenului, valoarea economică a acestuia, fiind amplasat în imediata apropiere

a magazinelor B., BA., C., precum și de prejudiciul efectiv suferit de către

contestatoare în urma exproprierii.

S-a conchis, că atât

timp cât raportul de expertiză tehnică construcții ing. N.D. atestă că valoarea

reală a terenului în litigiu, de 89 mp, proprietatea contestatoarei, supus

exproprierii este de 4.692 euro, ținându-se seama de o serie de criterii

(amplasament, valoare economică, prețul de tranzacționare, prejudiciul suferit

în urma exproprierii, etc.), iar prin Hotărârea nr. 21/2008, Procesul-verbal

nr. 19/2008, s-a stabilit o valoare totală a acestui teren cu titlu de

despăgubiri de 801 euro, înseamnă ca această din urmă valoare nu reprezintă

valoarea reală de circulație a terenului calculată în raport de criteriile

prevăzute de lege, inclusiv de actele normative în domeniu; că nu exista nicio

dovadă la dosar cu privire la modul de calculare de către intimată a

contravalorii despăgubirilor acordate; că raportul de expertiză tehnică

construcții ing. N.D. a fost semnat de către expertul consilier al

contestatoarei fără nicio obiecție; că din conținutul Hotărârii nr. 21/2008,

Procesului-verbal nr. 19/2008, nu reiese care au fost criteriile ce au stat la

baza evaluării terenului și acordării despăgubirilor, modul de calcul al

acestora, invocându-se simple articole, fără niciun corespondent din punct de

vedere al evaluării terenului în litigiu, astfel încât singura probă care

atestă valoarea reală a terenului în litigiu și a despăgubirilor de care ar

trebui să beneficieze contestatoarea o constituie raportul de expertiză tehnică

efectuat în cauză de către un specialist în domeniu, și că pretenția

contestatoarei că despăgubirile pentru terenul în litigiu trebuie stabilite în

raport de 200 euro/mp a fost apreciată ca neîntemeiată, deoarece din raportul

de expertiză tehnică construcții evaluări imobiliare ing. N.D. nu reiese o

valoare de 200 euro/mp, ci de 52,72 euro/mp, preț ce reprezintă valoarea de

tranzacționare pe piața imobiliară a acestuia.

Prin Încheierea din

Camera de consiliu din data de 16 iulie 2010, instanța de fond a respins ca

neîntemeiată cererea de îndreptare eroare materială formulată de contestatoare,

în sensul că sediul social al intimatei este în București, sector 1 și

nicidecum în București, sector 6, adresă la care se află o subunitate a

intimatei.

Prin Decizia civilă

nr. 195 din 04 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

contestatoarea SC I. SA împotriva încheierii de îndreptare eroare materială

pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 16 iulie 2010 și de către pârâtul

Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. S.A. - D.R.D.P. împotriva Sentinței civile nr.

835 din 15 iunie 2010 pronunțată de aceeași instanță, reținând, în esență,

următoarele:

Cu privire la apelul

formulat de contestatoarea SC I. SA Ploiești, a fost apreciat ca nefondat,

întrucât critica potrivit căreia, în mod greșit, a fost respinsă cererea contestatoarei,

cu motivarea că din întâmpinarea formulată reiese că intimata are sediul în

București, sector 6, și că și-a ales sediul la Cabinetul de Avocatură A.Ț. din

București, sector 5, a fost apreciată ca nefondată, întrucât chiar și din

cuprinsul cererii de apel pe care a promovat-o intimata și din întâmpinarea

formulată la instanța de fond, reiese că sediul său este în București, sector

6, și nu în sector 1.

Susținerea apelantei

că instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 2 din Legea nr. 198/2004, a

fost respinsă, întrucât în art. 2 din norma invocată, modificată și completată

prin O.U.G. nr. 228/2009, se arată cine este expropriatorul, respectiv Statul

Român, și cine este reprezentantul statului în aplicarea prezentei legi.

În același articol

s-a explicat ce se înțelege prin lucrare de construcție de drumuri și care

drumuri sunt supuse exproprierii, astfel că trimiterea pe care apelanta a

făcut-o la textul de lege sus-menționat nu are nicio legătură cu sediul

intimatei.

Cu privire la apelul

formulat de către intimatul Statul Român - C.N.D.N.A.R. S.A. București -

D.R.D.P., curtea a reținut că, în ceea ce privește calea de atac exercitată de

către intimată, aceasta este apel și nu recurs, întrucât, potrivit art. 21 din

Legea nr. 33/1994, raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004,

nemodificată, soluționarea cererilor de expropriere este de competența

tribunalului județean sau a Tribunalului Municipiului București, în raza căruia

este situat imobilul propus pentru expropriere.

Atâta timp cât textul

de lege sus-menționat nu face vreo distincție cu privire la valoarea

imobilului, competentă să soluționeze cauza în primă instanță este tribunalul,

iar căile de atac împotriva sentinței sunt apelul și recursul, astfel că în

cauza de față, calea de atac este apelul, astfel cum se prevede în art. 21 din

Legea nr. 33/1994, cu aplicarea art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004,

nemodificată.

S-a respins critica

ce vizează faptul că instanța de fond a admis, în mod netemeinic, în parte,

contestația formulată de reclamantă și a obligat Statul Român la plata sumei de

4.692 euro sau echivalentul în RON, reprezentând despăgubiri pentru terenul în

suprafață de 89 mp, expropriat conform H.G. nr. 99/2008, întrucât din expertiza

efectuată la instanța de fond de expert N.D. reiese că valoarea terenului

expropriat este de 4.692 euro. În expertiza efectuată s-a precizat că terenul

expropriat este amplasat într-o zonă în dezvoltare, care va deveni nod de

intersecție a autostrăzii București - Brașov, este în intravilanul comunei

Blejoi, astfel că valoarea acestuia ajunge la suma de 4.692 euro, mai ales că

expertiza a fost întocmită de o comisie de trei experți, doi dintre aceștia,

respectiv N.D. și C.C., ajungând la concluzia că valoarea terenului este cea

precizată în expertiză.

S-a respins și

critica potrivit căreia experții nu au ținut seama de dispozițiile Legii nr.

33/1994, respectiv de prevederile art. 26 alin. (1), întrucât aceștia au arătat

că estimarea valorii de despăgubire a proprietății expropriate s-a făcut pe baza

comparației pornind de la prețuirile de ofertare-tranzacționare pentru

proprietăți similare cu cea în cauză, precum și de cuantumul prejudiciului

cauzat proprietarului expropriat.

De asemenea, experții

au arătat că prețurile cerute pentru terenurile din zonă sunt cuprinse între 35

și 53 euro/mp, în funcție și de distanța de la amplasamentul terenului până la

drumul național, deschiderea la drumul național și drumul Filipeștilor, și

distanța până la utilități.

Prin urmare, critica

potrivit căreia nu s-a ținut seama de prețurile cu care se vând în mod obișnuit

terenurile în zona respectivă a fost apreciată ca nefondată.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs, în termen legal, pârâtul Statul Român prin

C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. și SC I. SA Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate,

în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și respectiv art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

criticilor formulate, pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. a

arătat următoarele:

Instanța de apel în

mod greșit a respins apelul declarat de pârât împotriva Sentinței civile nr.

835 din 15 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, întrucât, prin

menținerea hotărârii instanței de fond, instanța de apel a încălcat

dispozițiile Legii nr. 33/1994, respectiv prevederile art. 26 care, la alin.

(1), arată că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din

prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar în

alin. (2) este stabilit modul în care se face calculul cuantumului

despăgubirilor.

În privința

cuantumului despăgubirilor, textul dispune: „La calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care

se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse

proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare

și dovezile prezentate de aceștia”.

Din expertiza

însușită de instanța de fond și menținută de instanța de apel nu rezultă că

experții au ținut seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenurile de

același fel în unitatea administrativ-teritorială, lipsind înscrisurile care să

ateste prețul de vânzare al terenurilor, aceștia făcând trimitere la anunțurile

din mica publicitate sau ofertele postate pe internet.

Or, anunțurile din

mică publicitate nu pot constitui prețuri de circulație reale, prețurile putând

fi date doar de înscrisuri certe prin care s-a concretizat o tranzacție, iar

valoarea cu care se vinde un teren în zona respectivă nu poate fi dată de

prețul care se solicită, ci de prețul care se obține.

De asemenea, s-a

arătat că, în mod greșit, instanța de apel a înlăturat apărările pârâtului și a

menținut soluția instanței de fond, o soluție netemeinică și nelegală, fără a

sancționa lipsa înscrisurilor de la dosar prin care experții sau reclamanta

puteau face dovada prețurilor de tranzacționare și nu a celor de ofertare

găsite la mica publicitate.

În dezvoltarea

criticilor de recurs formulate, reclamanta SC I. SA a arătat că apreciază că

este legală și temeinică acea parte a Deciziei nr. 195/2010, prin care s-a

dispus respingerea apelului formulat de expropriatorul Statul Român, numai că,

în materia exproprierilor reglementate de Legea nr. 198/2004 și H.G. nr.

941/2004, Statul Român este reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA, D.R.D.P. neavând

calitate procesuală în astfel de litigii; că prin aceiași decizie, instanța de

apel a respins apelul declarat de contestatoarea SC I. SA Ploiești împotriva

încheierii de îndreptare eroare materială pronunțată de Tribunalul Prahova la

data de 16 iulie 2010 în Dosarul nr. 3172/105/2008, iar, în pronunțarea acestei

soluții, instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății,

prin ignorarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 198/2004 privind unele

măsuri prealabile de construcție de autostrăzi și drumuri naționale.

Astfel, instanța de

apel a considerat nefondat apelul contestatoarei împotriva încheierii de

îndreptare eroare materiala pe considerentul că art. 2 din Legea nr. 198/2004

arată cine este expropriatorul, respectiv Statul Român, și cine este

reprezentantul statului în aplicarea acestei legi.

Este adevărat că, în

exproprierile reglementate prin Legea nr. 198/2004 și H.G. nr. 941/2004,

expropriator este Statut Roman prin C.N.A.D.N.R. SA.

Art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 198/2004 stipulează faptul că, în cazul cererilor adresate de

expropriați instanței judecătorești pentru stabilirea despăgubirilor, aceste

cereri se judecă în contradictoriu cu expropriatorul Statul Român.

Întrucât, Statul

Român, în calitate de expropriator, este reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA, după

cum prevăd dispozițiile art. 2 din Legea nr. 198/2004, cum în mod corect a

reținut și instanța de apel, urmează ca, pe cale de consecință, în litigii cu

obiect despăgubiri exproprieri la Legea nr. 198/2004, expropriații să se judece

cu expropriatorul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA. Prin urmare, punctul de

lucru al C.N.A.D.N.R. SA București, respectiv D.R.D.P. - nu are calitate

procesuală pasivă, astfel că apelul contestatoarei îndreptat împotriva

încheierii de îndreptare eroare materială pronunțată în 16 iulie 2010 de

Tribunalul Prahova, în Dosarul nr. 3172/105/2008, este fondat, respingerea

acestuia fiind generată de superficialitatea instanței de apel în analizarea

actelor de la dosar.

S-a mai arătat că

superficialitatea instanței de apel manifestată în analizarea actelor dosarului

reiese și din faptul că aceasta nu a soluționat apelul declarat de

contestatoarea SC I. SA Ploiești împotriva unei părți a Sentinței civile nr.

835 din 15 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în Dosarul nr.

31727105/2008, apel cu nr. 6663 din 14 iulie 2010, depus la judecătorul de

serviciu al Tribunalului Prahova pe data de 14 iulie 2010, după cum reiese din

înregistrarea menționată pe prima pagină a apelului, cu semnătura judecătorului

în cauză.

S-a conchis că, față

de considerentele mai sus expuse, se impune admiterea recursului, modificarea

în parte a Deciziei nr. 195 din 04 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în sensul

admiterii atât a apelului formulat împotriva încheierii de îndreptare eroare

materială pronunțată la data de 16 iulie 2010 de Tribunalul Prahova și menționării

corecte în hotărârile judecătorești, și în încheierile de ședință a numelui și

adresei corecte a pârâtului, respectiv Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, cu

sediul în București, sector 1, cât și admiterea apelului formulat de

contestatoare împotriva unei părți din Sentința civilă nr. 835/2010 pronunțată

de Tribunalul Prahova, în sensul modificării în parte a Hotărârii nr. 21 din 14

aprilie 2008 și a Procesului-verbal nr. 19 din 11 martie 2008 și stabilirii

cuantumului despăgubirii pentru terenul intravilan expropriat în suprafață de

89 mp la suma de 200 euro/mp, în cuantum total de 17.800 euro plătibili în RON

la cursul oficial al BNR din ziua efectuării plății.

La data de 2

noiembrie 2010, SC I. SA Ploiești a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună completarea Deciziei civile nr. 195/2010 pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în

Dosarul nr. 3172/105/2008, în sensul că a omis să se pronunțe asupra unei părți

a Sentinței civile nr. 835/2010 pronunțată de Tribunalul Prahova.

În motivarea cererii

s-a arătat că, prin apelul depus la Tribunalul Prahova, apelanta-contestatoare

SC I. SA Ploiești a criticat o parte din Sentința civilă nr. 835/2010. Prin

Decizia nr. 195/2010, Curtea de Apel Ploiești a soluționat numai apelul

formulat de SC I. SA Ploiești împotriva încheierii de îndreptare eroare

materială pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 16 iulie 2010 și apelul

declarat de Statul Român - prin C.N.A.D.N.R. S.A. împotriva Sentinței civile

nr. 835/2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, însă a omis să se pronunțe și

asupra apelului promovat de contestatoarea SC I. SA împotriva unei părți a

Sentinței civile nr. 835/2010 a Tribunalului Prahova.

Prin Decizia civilă

nr. 253 din 6 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de

petenta SC I. SA, reținând, în esență, că cererea petentei de a se pronunța o

hotărâre de completare a Deciziei nr. 195/2010 a Curții de Apel Ploiești, cu

motivarea că prin decizia menționată a fost soluționat numai apelul formulat de

SC I. SA Ploiești împotriva încheierii de îndreptare eroare materială

pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 16 iulie 2010 și apelul declarat de

Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. S.A., împotriva Sentinței civile nr. 835/2010

pronunțată de Tribunalul Prahova, însă s-a omis să se pronunțe și asupra

apelului promovat de contestatoarea SC I. SA împotriva unei părți a Sentinței

civile nr. 835/2010 a Tribunalului Prahova, este neîntemeiată, pentru

următoarele considerente:

Din dispozitivul

Deciziei nr. 195/2010 a Curții de Apel Ploiești reiese că au fost respinse ca

nefondate apelurile declarate de contestatoarea SC I. SA Ploiești împotriva încheierii

de îndreptare eroare materială pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 16

iulie 2010 și de către pârâtul Statul Român - prin C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P.,

împotriva Sentinței civile nr. 835 din 15 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul

Prahova.

Ca atare, instanța de

apel s-a pronunțat pe apelul declarat de contestatoare împotriva încheierii de

îndreptare eroare materială, dar și împotriva Sentinței nr. 835/2010, astfel că

nu poate fi vorba că instanța de apel nu s-a pronunțat pe o parte a Sentinței

civile nr. 835/2010 a Tribunalului Prahova.

Instanța de apel, în

considerentele Deciziei nr. 195/2010, a analizat critica petentei în ceea ce

privește sediul intimatei, reținând că din cuprinsul cererii de „recurs” pe

care a promovat-o pârâtul și din întâmpinarea formulată la instanța de fond, a

reieșit că sediul său este în București, sector 6, și nu în București, sector

1.

Cererile reclamantei

de admitere a apelului, modificare în parte a Sentinței civile nr. 835/2010 a

Tribunalului Prahova, în sensul modificării Hotărârii nr. 21/2008 și a

Procesului-verbal nr. 19/2008, cu stabilirea cuantumului despăgubirii pentru

terenul intravilan expropriat în suprafață de 89 mp, la suma de 200 euro/mp,

respectiv în cuantum total de 17.800 euro, plătibili în RON la cursul oficial

al BNR din ziua efectuării plății, obligarea intimatei la plata acestei sume

către contestatoare și menționarea corectă a adresei sediului social al

intimatei, din cererea de completare au fost apreciate ca neîntemeiate, cu

motivarea că procedura prevăzută de art. 281

2

alin. (1) C. proc.

civ. nu permite rejudecarea în fond a pricinii, cererea de completare a unei

hotărâri fiind admisibilă doar atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor cererilor ori capetelor de cerere.

Împotriva Deciziei

civile nr. 253 din 6 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs, în

termen legal, reclamanta SC I. SA, iar, în dezvoltarea criticilor formulate a

arătat că, prin Decizia nr. 253/2010, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca

neîntemeiată, cererea formulată de petenta SC I. SA privind completarea

Deciziei nr. 195 din 04 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În motivarea deciziei

recurate, instanța de apel a menționat că, în cadrul Deciziei nr. 195/2010,

deja s-a pronunțat atât asupra apelului declarat de către SC I. SA împotriva

încheierii de îndreptare eroare materială, cât și asupra apelului declarat de

SC I. SA, împotriva Sentinței nr. 835/2010 a Tribunalului Prahova, greșit,

întrucât, prin Decizia nr. 195/2010, s-a soluționat numai apelul declarat de SC

I. SA împotriva încheierii de îndreptare eroare materială pronunțată de

Tribunalul Prahova la data de 16 iulie 2010 și apelul declarat de Statul Român

prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva Sentinței civile nr. 835 din 15 iunie 2010

pronunțată de Tribunalul Prahova.

Prin urmare, apelul

declarat de SC I. SA împotriva unei părți a Sentinței civile nr. 835 din 15 iunie

2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în Dosarul nr. 3172/105/2008, nu a fost

soluționat de Curtea de Apel Ploiești.

Acest aspect este

probat cu considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 195/2010 a Curții de Apel

Ploiești, care a greșit, întrucât apelul distinct declarat de SC I. SA

împotriva unei părți din Sentința civila nr. 835 din 15 iunie 2010 pronunțată

de Tribunalul Prahova l-a asimilat apelului declarat de SC I. SA împotriva

încheierii de îndreptare eroare materială pronunțată la data de 16 iulie 2010

de aceeași instanță.

Examinând recursul

declarat de reclamanta SC I. SA împotriva Deciziei civile nr. 253 din 6

decembrie 2010, instanța constată recursul nefondat, urmând a dispune

respingerea acestuia, în consecință, pentru următoarele considerente :

Deși nu arată expres,

recurenta-reclamantă invocă pronunțarea deciziei recurate cu încălcarea

prevederilor art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

„dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de

cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale,

se poate cerere completarea hotărârii în același termen în care se poate

declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul

hotărârilor date în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la

pronunțare”.

În speță, reclamanta

a invocat împrejurarea că prin Decizia nr. 195/2010, Curtea de Apel Pitești,

secția civilă, a omis să se pronunțe asupra apelului declarat de aceasta

împotriva unei părți a Sentinței civile nr. 835/2010 a Tribunalului Prahova.

Însă, instanța de

apel, prin decizia recurată, a reținut că din dispozitivul Deciziei nr.

195/2010 a Curții de Apel Ploiești reiese că s-a respins apelul declarat de

„contestatoarea SC I. SA Ploiești împotriva cererii de îndreptare eroare

materială pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 16 iulie 2010, și de

către pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA - D.R.D.P. împotriva Sentinței

civile nr. 835 din 15 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova”.

Prin urmare, instanța

de apel s-a pronunțat atât asupra apelului declarat de contestatoare împotriva

încheierii de îndreptare eroare materială, dar și împotriva Sentinței nr.

835/2010, astfel că nu poate fi vorba că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat

pe o parte a Sentinței civile nr. 835/2010 a Tribunalului Prahova.

De aceea, corect a

apreciat instanța de apel că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., deoarece procedura prevăzută de acest text de lege nu

prevede judecarea în fond a pricinii, urmare a solicitărilor formulate prin

cererea de completare.

În ceea ce privește

recursurile declarate de reclamanta SC I. SA Ploiești și de pârâtul Statul

Român, prin C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P., împotriva Deciziei nr. 195 din 4 octombrie

2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, instanța le constată întemeiate, pentru următoarele considerente :

Recurentul-pârât

invocă neegalitatea deciziei recurate, în sensul că aceasta este dată cu

aplicarea greșită a prevederilor art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr.

33/1994, întrucât din expertiza însușită de instanțele de fond și apel nu

rezultă că experții au ținut seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit

terenurile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, lipsind

înscrisurile care să ateste prețul de vânzare al terenurilor, aceștia făcând

trimitere la anunțurile din mica publicitate sau ofertele postate pe internet,

iar reclamanta, prin recursul său, a solicitat stabilirea cuantumul despăgubirilor

pentru terenul expropriat la suma de 17.800 euro.

Potrivit art. 26

alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și

instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, precum și de daunele

aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în

considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Or, în speță,

cuantumul despăgubirilor ce s-au acordat reclamantei pentru terenul expropriat,

în suprafață de 83 mp, a fost stabilit fără a se avea în vedere prețul cu care

se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia, ci dimpotrivă, s-au

avut în vedere prețurile de ofertare privind vânzarea terenurilor din mica

publicitate, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert N.D.

Prin urmare, se

constată că decizia recurată a fost dată cu încălcarea art. 26 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 33/1994, iar stabilirea cuantumului despăgubirilor ce i se cuvin

reclamantei impune, cu respectarea dispozițiilor legale mai sus indicate,

efectuarea unui nou raport de expertiză, care să aibă în vedere prețurile cu

care se vând terenurile de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data efectuării acestuia, precum și daunele aduse proprietarului sau, după

caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate

de aceștia, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit art. 305 C.

proc. civ.

În ceea ce privește

critica formulată de recurenta-reclamantă privind soluționarea greșită a

apelului declarat de către aceasta împotriva încheierii de îndreptare eroare

materială din 16 iulie 2010, prin care s-a respins cererea reclamantei privind

indicarea sediului social al intimatei ca fiind în București, sector 1 și nu în

București, sector 6, se constată că este neîntemeiată, întrucât instanțele de

fond și apel au reținut că atât prin întâmpinarea depusă la fond, cât și prin

cererea de apel, intimata și-a indicat sediul ca fiind în București, sector 6

și nu în București, sector 1, cum susține recurenta, iar aceasta este o

chestiune de fapt ce nu poate fi reevaluată în recurs, față de actuala structură

a art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Pentru considerentele

expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va admite

recursul declarat de recurenta-reclamantă și de recurentul-pârât, pentru

soluționarea unitară a cauzei, va casa Decizia nr. 195 din 4 octombrie 2010 a

Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Se va respinge

recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva Deciziei nr. 253/2010

pronunțată de aceeași instanță.

Cu ocazia

rejudecării, se va administra probatoriul în sensul celor mai sus expuse și vor

fi avute în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamanta SC I. SA și pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA

- D.R.D.P. împotriva Deciziei nr. 195 din 4 octombrie 2010 a Curții de Apel

Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o

casează.

Trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC I. SA împotriva Deciziei nr. 253

din 6 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2011.