ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3352/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3352/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată cu nr. 3475/105

din 09 iunie 200 la Tribunalul Prahova contestatoarea A.M. a chemat în judecată

pe intimații C.N.A.D.N.R. SA București, Statul Român - prin Ministerul Economiei

și Finanțelor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună

modificarea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 19 noiembrie

2007, în sensul obligării intimaților să-i acorde despăgubiri în raport de valoarea

reală, pentru terenul expropriat, proprietatea sa, situat în comuna G., de 1.426,421

m.p., precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestației,

contestatoarea a arătat ca în mod nelegal s-a dispus prin hotărârea sus-menționată,

acordarea unor despăgubiri pentru terenul expropriat de 20.280,29 RON, fără să se

țină seama de prețul de circulație al terenului în zona, de amplasamentul acestuia,

de pagubele ce i se cauzează ca urmare a exproprierii acestui teren care reprezintă

singura sursă de hrană a familiei sale.

La data de 24 iunie 2008,

intimata C.N.A.D.N.R. a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, precum și respingerea

contestației, atât timp cât s-a procedat în mod corect la evaluarea terenului

și la acordarea despăgubirilor, potrivit normelor legale în vigoare, despăgubiri

acceptate de către contestatoare.

La data de 02

septembrie 2008 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Finanțelor Publice și a respins contestația față de acesta ca fiind introdusă față

de o persoană fără calitate procesuală pasivă, a unit excepția lipsei calității

procesuale active a contestatoarei cu fondul.

La data de 14

octombrie 2008, intimata a invocat excepția lipsei de interes a contestatoarei,

excepție unită cu fondul.

În cauză s-au administrat

probe cu acte și o expertiză construcții.

Prin sentința civilă

nr. 1747 din 16 octombrie 2009, Tribunalul Prahova

a respins excepțiile lipsei

calității procesuale active a contestatoarei, a lipsei de interes a acesteia și

pe fond, a admis contestația formulată de contestatoarea A.M., a modificat în parte

hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 19 noiembrie 2007 în sensul că a obligat

pe intimată să achite contestatoarei suma totală de 40,938 RON reprezentând contravaloarea

despăgubirilor pentru terenul expropriat de 1.426,421 m.p. situat în comuna G.,

județul Prahova, proprietatea contestatoarei, în loc de 20.280,29 RON precum și

850 RON cheltuieli de judecată, reținând următoarele:

Conform hotărârii de stabilire

a despăgubirilor din 19 noiembrie 2007, procesului-verbal din 22 octombrie 2007,

documentației topografice, Memoriului Tehnic depuse la dosar, titlului de proprietate

nr. AA/2002, cererii nr. MM/2007, s-a dispus exproprierea și aprobarea acordării

de despăgubiri în favoarea contestatoarei pentru exproprierea terenului proprietatea

acesteia de 1.426,421 m.p. situat în comuna G., despăgubiri stabilite în baza

art. 6 din Legea nr. 198/2004 în valoare totală de 20.280,29 RON despăgubiri cu

care contestatoarea ar fi fost de acord.

Potrivit adresei sus-menționate

emisă de Banca C.,

despăgubirile în cuantum de 20.280,29 RON sunt la dispoziția exclusivă a reclamantei

încă de la data de 19 decembrie 2007, care poate oricând ridica suma.

În cazul în care se trece

peste excepțiile invocate, arată că sentința instanței de fond este lovită de nelegalitate

și netemeinicie, întrucât se fundamentează pe concluziile unui raport de expertiză

lovit de nulitate absolută, întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 25 și 26

din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Reclamanta

nu a înțeles să-și numească expert. Instanța nu l-a numit, astfel că expertiza este

întocmită și semnată de un singur expert, care nu a avut în vedere prețurile de

tranzacționare, ci numai ofertele de pe internet. Din adresa Primăriei G. rezultă

un preț mediu de 6 RON/m.p. și nu 7 euro/m.p. stabilit de expert.

Critică sentința instanței

de fond și pentru faptul că reclamanta nu a produs nici o probă din care să rezulte

că despăgubirea oferită de stat ar fi inferioară prețurilor reale de tranzacționare

ale altor terenuri de același fel din localitatea G.

În consecință, în principal

solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și

a excepției lipsei de interes, iar în subsidiar admiterea apelului și pe fond respingerea

acțiunii ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.

Avocat D.T., având cuvântul,

solicită respingerea excepțiilor invocate de apelantă ca neîntemeiate.

Calitatea procesuală activă

presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care

este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății, fiind astfel îndreptățită

reclamanta să promoveze acțiunea față de dispozițiile generale. Dispozițiile

art. 9 din Legea nr. 198/2004 reglementează condițiile în care o persoană poate

contesta o decizie de acordare a despăgubirilor pentru terenul expropriat, fiind

o situație de excepție. Legiuitorul a făcut acte speciale cu privire la exceptarea

unor persoane, ceea ce nu este cazul în speță.

Și excepția lipsei de

interes a reclamantei de a promova acțiunea este neîntemeiată, având în vedere cuantumul

foarte mic al despăgubirilor acordate pentru terenul de care a fost expropriată

și care nu acoperă prejudiciul efectiv suferit de aceasta prin deposedare.

Pe fondul cauzei, arată

că și celelalte motive de apel sunt neîntemeiate reclamanta făcând, fără putință

de tăgadă, proba prejudiciului suferit prin expertiza întocmită, care a concluzionat

în mod indubitabil că valoarea terenului de care reclamanta a fost deposedată este

mai mare decât cea acordată.

În ceea ce privește faptul

că hotărârea instanței de fond este afectată de nelegalitate, fiind fundamentată

pe concluziile unui raport de expertiză lovit de nulitate absolută, instanța de

apel va aprecia asupra faptului că Legea nr. 33/1994 nu instituie ca sancțiune nulitatea

absolută a raportului întocmit în alte modalități decât cea prevăzută de art. 25

din același act normativ.

Atunci când legiuitorul

a ținut să instituie o atare sancțiune, a emis norme imperative, situație care nu

se regăsește în Legea nr. 33/1994.

În consecință solicită

respingerea apelului ca nefondat și acordarea de cheltuieli de judecată. Depune

concluzii scrise.

Reprezentantul Parchetului,

având cuvântul, arată că apelul este întemeiat și se impune admiterea acestuia,

schimbarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.

Potrivit raportului de

expertiză tehnică construcții, inclusiv refacerea ing. R.M., valoarea totală a terenului

de 1.426,421 m.p. situat în comuna G. supus exproprierii, este de 40.938 RON, adică

7 euro/m.p., ținându-se seama de fertilitatea foarte bună a acestuia, de destinația

acestuia, de existența în viitor a posibilității edificării unor locuințe, de aproprierea

de nodul rutier la intersecția autostrăzii cu DN 1 și de prețul practicat în zonă.

Dispozițiile art. 5

și urm. din Legea nr. 198/2004 stipulează ca în

cazul exproprierii terenurilor pentru construcția

unor autostrăzi,

cuantumul despăgubirilor acordat proprietarului terenului expropriat, se stabilește

în funcție de valoarea de circulație terenului determinată de amplasament, de prețul

pieței, de fertilitatea terenului, de pagubele produse în urma exproprierii.

Așadar, din analiza probelor

administrate în cauză, a rezultat ca în baza hotărârii din 19 noiembrie 2007, procesului-verbal

din anul 2007, s-a dispus exproprierea terenului de 1.426,421 m.p. situat în comuna

G. proprietatea contestatoarei pentru construirea unei autostrăzi București-Brașov

și acordarea cu titlu de despăgubiri în valoare totală a sumei de 20.280,29 RON,

însă, din raportul de expertiză tehnică ing. R.M., refacere, reiese că valoarea

totală de circulație a terenului sus-menționat la data efectuării expertizei este

de 40.938 RON, adică de 7 euro/m.p. calculată ținându-se seama de amplasamentul

terenului, de gradul de fertilitate a acestuia, de destinația terenului viitoare

(posibilitatea edificării unor construcții), prețul pieței actual.

Ca atare, atâta timp cât

raportul de expertiză tehnică ing. R.M. atestă că valoarea reală de circulație a

terenului în litigiu de 1.426,421 m.p. proprietatea contestatoarei supus exproprierii

este de 40.938 RON, ținându-se seama de o seama de criterii (amplasament, valoare

economică în prezent și în viitor, prețul pieței etc.), iar prin hotărârea  din

19 noiembrie 2007 s-a stabilit o valoare totală a acestui teren cu titlu de despăgubiri

de 20.280,29 RON, înseamnă că aceasta din urmă valoare a terenului nu constituie

valoarea reală de circulație a acestuia, calculată în raport de criteriile prevăzute

de lege, inclusiv de actele normative în domeniu care este de 40.938 RON și nicidecum

de 20.280,29 RON, mai ales că aceasta din urmă valoare a fost stabilită de un expert

de o altă specialitate (metalurgie) și nicidecum evaluări imobiliare construcții

având un simplu atestat de evaluări imobiliare ce nu suplinește pregătirea de specialitate

în domeniul identificării și evaluării terenurilor.

De altfel, din conținutul

hotărârii  din 19 noiembrie 2007, procesului-verbal din 2007, documentației cadastrale

anexate la acestea, nu reiese care au fost criteriile ce au stat la baza evaluării

terenului și acordării despăgubirilor, modul de calcul al acestora, invocându-se

simple articole, fără niciun corespondent din punct de vedere al evaluării terenului

în litigiu, astfel încât, singura probă care atestă valoarea reală a terenului în

litigiu și a despăgubirilor de care ar trebui să beneficieze contestatoarea, o constituie

raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de către un specialist în domeniu.

Faptul că Legea nr.

198/2004 prevede evaluarea terenurilor de către un expert în evaluări imobiliare,

nu înseamnă în mod automat că terenul în litigiu nu poate fi evaluat de un expert

de specialitate construcții, ci, doar de experți cu atestate evaluări imobiliare

deoarece este de notorietate că evaluarea unui teren implică existența unor cunoștințe

specifice de specialitate topografie care să permită expertului justificarea tuturor

elementelor ce au stat la baza identificării și stabilirii valorii de circulație

și a despăgubirilor cuvenite contestației și nicidecum un simplu atestat care nu

înlocuiește pregătirea de specialitate.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat apel pentru Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA iar prin decizia civilă

nr. 44 din 4 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești s-a admis apelul pârâtului, s-a

schimbat în tot hotărârea instanței de fond în sensul admiterii lipsei calității

procesuale active a reclamantei și respingerii pe cale de consecință a contestației

formulate de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit art. 9 din Legea

nr. 198/2004 modificată și completată pentru ca o persoană să poată avea calitate

procesuală activă în cauză,

aceasta trebuie să aibă calitatea de expropriat nemulțumit

de

cuantumul

despăgubirii, care se apreciază prin raportare la momentul întocmirii procesului-verbal

al Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 și nicidecum prin raportare la alte

momente ulterioare.

Astfel instanța de apel

a reținut că sunt incidente aceste dispoziții legale raportat la procesul- verbal

din 22 octombrie 2007 și pe cale de consecință incidența excepției lipsei calității

procesuale active a reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta A.M., solicitând modificarea ei în sensul respingerii

apelului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea hotărârii instanței de

fond.

Criticile aduse hotărârii

instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Recurenta susține că instanța

de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, în condițiile în care

a reținut excepția lipsei calității procesuale active prin prisma dispozițiilor

art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Or, susține recurenta,

prin reținerea excepției lipsei calității procesuale active, i s-a încălcat accesul

liber la justiție legiferat prin art. 21 pct. 1 și 2 din Constituția României și

respectiv art. 6 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Este real că o condiție

„sine qua non” pentru ca o persoană să fie parte în proces, este calitatea procesuală

„legitimatio ad causam”, care contribuie la desemnarea titularului dreptului de

a acționa, dar și a persoanei, împotriva căreia se poate exercita acțiunea.

Astfel calitatea procesuală

se determină în concret, la speță, în raport cu litigiul dedus judecății.

Calitatea procesuală activă

presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care

este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.

Instanța este astfel obligată

să verifice calitatea procesuală deoarece raportul de drept procesual nu se poate

lega valabil decât între titularii dreptului, ce rezultă din raportul de drept material

dedus judecății.

Astfel din perspectiva

celor expuse, nu este incidentă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei,

cum de altfel bine a reținut instanța de fond.

Reclamanta are nu numai

calitate procesuală activă dar și un interes în condițiile în care potrivit

art. 5 și urm. din Legea nr. 198/2004 în cazul exproprierii terenurilor pentru construcția

unei autostrăzi, cuantumul despăgubirilor acordate proprietarului terenului expropriat,

se stabilește în funcție de valoarea de circulație a terenului determinată de amplasament,

de prețul pieței, de fertilitatea terenului, de pagubele produse în urma exproprierii.

Or, în raport de aceste

criterii legale, în mod corect a reținut instanța de fond că ele nu se regăsesc

nici în conținutul hotărârii  din 19 noiembrie 2007 și nici a procesului verbal

din 22 octombrie 2007 și că singura probă ce ține seama de criteriile sus arătate

o constituie expertiza tehnică efectuată de un specialist în domeniu.

Față de cele expuse, instanța

de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii în ce privește incidența

excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, motiv pentru care fiind

prezente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a se admite,

a se modifica hotărârea instanței de apel în sensul respingerii apelului ca nefondat

și menținerii hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta A.M. împotriva deciziei nr. 44 din 4 martie 2010 a Curții de Apel

Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Modifică decizia atacată,

în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

împotriva sentinței nr. 1747 din 16 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2011.