ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 220/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 11597 din 30 septembrie 2003, Tribunalul București secția comercială în rejudecare a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta R.A.D.E.T. și în consecință a obligat-o pe pârâta SC R. SA București la plata sumei de 130.543.976 lei majorări de întârziere.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, cu respectarea recomandărilor deciziei de casare din 4 februarie 2002 a Curții de Apel București, a administrat o expertiză contabilă iar la solicitarea reclamantei o nouă expertiză contabilă, ambele rapoarte concluzionând în sensul că pârâta nu datorează majorări pentru sumele ce au format obiectul minutei din 10 iunie 1998. Instanța de fond a apreciat în consecință, că pârâta trebuia obligată la plata de majorări de întârziere doar pentru sumele care nu au format obiectul reeșalonării convenită în 10 iunie 2003, confirmând sub aspectul cuantumului prima expertiză care a considerat ca dată a plății data în care banii au intrat în contul reclamantului și care corespunde mențiunii în acest sens de pe facturi.

Curtea de Apel București secția comercială, prin decizia nr. 207 din 18 martie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta R.A.D.E.T. București. Criticile apelantei cu privire la greșita confirmare de către instanța de fond a primului raport de expertiză, interpretarea greșită a minutei încheiată de părți la 10 iunie 1998 și greșita raportare a expertului M.G. la decizia nr. 2966 din 9 iunie 1998 a Curții Supreme de Justiție au fost înlăturate de instanța de apel care a reținut temeinicia și legalitatea sentinței în raport de conținutul minutei din 10 iunie 1998 înfățișată instanței în original și din care rezultă că SC R. SA nu a fost de acord cu plata penalităților în valoare de 576 milioane lei.

S-a mai reținut că minuta a fost semnată fără obiecțiuni din partea R.A.D.E.T. spre deosebire de exemplarul apelantei depus în susținerea pretențiilor sale. În contra acestei decizii reclamanta R.A.D.E.T. a declarat recurs solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și obligării pârâtei la plata sumei de 749.612.871 lei cu titlu de majorări de întârziere. Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticând greșita interpretare a conținutului minutei încheiată în 10 iunie 1998 între părți care nu consemnează un act de renunțare a sa la plata penalităților datorate de pârâtă ci dimpotrivă conține propunerea de eșalonare a întregului debit; facturi și penalități în acord și cu Legea nr. 4/1981 modificată.

Intimata SC R. SA a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a deciziei atacate conform cu art. 969 și art. 970 C. civ. Recursul nu este fondat. La dosarul de fond reclamanta R.A.D.E.T. a prezentat în copie minuta încheiată de părți la 10 iunie 1998, care are ca obiect eșalonarea plăților și în care se menționează că SC R. SA nu este de acord cu plata penalităților în sumă de 576 milioane lei, semnată fără obiecțiuni de către părți dar care, după semnături are înscris de mână și parafat numai de către reclamantă că „pe perioada eșalonării se percep penalizări conform legislației în vigoare”. Cum înscrisul intitulat „minută” prezentat în original în fața instanței de apel nu mai conține acest adaos, soluțiile instanțelor sunt corecte și în concordanță cu prevederile art. 969 C. civ.

În ce privește incidența Legii nr. 4/1981 modificată, nefiind invocată ca motiv de apel și analizată în decizia atacată nu poate fi invocată omisso medio.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta R.A.D.E.T. București, împotriva deciziei comerciale nr. 207 din 18 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 ianuarie 2006.