ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 547/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 547/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra contestației în

anulare de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC S. SA Brazi

prin acțiunea introductivă a chemat în judecată pe pârâta S.N.P. P. SA, sucursala

P., solicitând anularea deciziei de anulare a protocolului din data de 20

aprilie 2002, a deciziei de adjudecare la licitația publică a executării operării

vagoanelor C.F.R. și rampelor de încărcare-descărcare din sucursala P. și a

contractului încheiat de pârâtă cu SC G.F.R. SA București.

Tribunalul Prahova, prin

încheierea din 25 aprilie 2002, a dispus introducerea în cauză, în calitate de

pârâtă și a SC G.F.R. SA.

Pârâta S.N.P. P. SA, sucursala

P., prin cerere reconvențională a solicitat anularea protocolului nr. 9383 din 20

aprilie 2002 pentru viciu de consimțământ.

Prin sentința civilă nr. 2394

din 23 septembrie 2002 Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București.

Tribunalul București, prin

sentința civilă nr. 8823 din 25 iunie 2004, a admis în parte acțiunea

reclamantei SC S. SA Ploiești, a anulat decizia nr. 259/ CG din 29 aprilie 2002

de anulare a protocolului din data de 24 aprilie 2002 încheiat între reclamantă

și pârâta S.N.P. P. SA, a anulat hotărârea nr. 101 din 16 aprilie 2002 de

adjudecare a licitației publice în favoarea pârâtei SC G.F.R. SA, a anulat

contractul nr. 68 din 28 mai 2002 încheiat între pârâte, a respins cererea

privind obligarea pârâtei S.N.P. P. SA să încheie actul adițional între părțile

semnatare ale protocolului din 20 aprilie 2002 și a luat act de renunțarea la

judecata cererii reconvenționale.

Prin decizia nr. 206 din 17

aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca

nefondate, apelurile părților declarate împotriva hotărârii instanței de fond.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 650 din 12 februarie 2007, a

admis recursul declarat de pârâtele SC P. SA, sucursala P. și SC P. SA

București împotriva deciziei nr. 206 din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, pe care a modificat-o, a admis apelul

declarat de aceleași pârâte împotriva sentinței comerciale nr. 8823 din 25

iunie 2004 a Tribunalului București pe care a schimbat-o în tot în sensul că a

respins acțiunea reclamantei, menținându-se restul dispozițiilor deciziei.

Împotriva deciziei nr. 650

din 12 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

a formulat contestație în anulare SC S. SA com. Brazi, jud. Prahova, în temeiul

art. 318 C. proc. civ., solicitând în concluzie admiterea contestației,

anularea deciziei din recurs și stabilirea unui termen pentru rejudecarea

recursului.

În criticile formulate

contestatoarea susține că soluția instanței supreme este rezultatul unei

greșeli materiale față de împrejurarea că în motivarea acesteia se invocă

elemente care prefigurează o soluție de admitere a recursului, iar soluția în

dispozitiv a fost de respingere a recursului, soluție ce contravine celor

reținute în considerentele hotărârii.

Contestatoarea mai susține

că și reținerea instanței în sensul că în contractul pus în discuție, se

prevedea că SC T. se obliga să asigure doar cheltuielile cu personalul, nu

angajarea acestuia, este tot rezultatul unei greșeli materiale.

Intimatele SC P. SA

București și SC P. SA, sucursala P. au depus întâmpinare la dosar prin care au

solicitat respingerea, ca nefondată, a contestației în anulare formulate.

Contestația în anulare este

nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 318

C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța

respingând recursul s-au admițându-l numai în parte a omis din greșeală să

cerceteze vreunul din motivele de casare.

Analizând susținerile contestatoarei

cu referire la neconcordanța dintre considerentele și dispozitivul deciziei

invocate, Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi vorba de o greșeală

materială în sensul legii, întrucât nu se referă la neregularități existente

care privesc actele de procedură.

Contestatoarea, în

realitate, pune în discuție probleme de fond legate de probele administrate și

de starea de fapt la care se referă litigiul.

Pentru aceleași considerente

nici al doilea motiv nu poate fi admis, întrucât susținerea referitoare la

clauzele contractului menționat și reținerea instanței, este tot o problemă de

fond, de apreciere a probelor, acesta putând fi considerat ca fiind o greșeală

de judecată ce nu poate fi îndreptată pe calea contestației în anulare.

În consecință, întrucât

motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ.,

contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC S. SA Brazi, județul Prahova împotriva

deciziei nr. 650 din 12 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2008.