ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 547/2008

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC S. SA Brazi prin acțiunea introductivă a chemat în judecată pe pârâta S.N.P. P. SA, sucursala P., solicitând anularea deciziei de anulare a protocolului din data de 20 aprilie 2002, a deciziei de adjudecare la licitația publică a executării operării vagoanelor C.F.R. și rampelor de încărcare-descărcare din sucursala P. și a contractului încheiat de pârâtă cu SC G.F.R. SA București. Tribunalul Prahova, prin încheierea din 25 aprilie 2002, a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă și a SC G.F.R. SA. Pârâta S.N.P. P. SA, sucursala P., prin cerere reconvențională a solicitat anularea protocolului nr. 9383 din 20 aprilie 2002 pentru viciu de consimțământ.

Prin sentința civilă nr. 2394 din 23 septembrie 2002 Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 8823 din 25 iunie 2004, a admis în parte acțiunea reclamantei SC S. SA Ploiești, a anulat decizia nr. 259/ CG din 29 aprilie 2002 de anulare a protocolului din data de 24 aprilie 2002 încheiat între reclamantă și pârâta S.N.P. P. SA, a anulat hotărârea nr. 101 din 16 aprilie 2002 de adjudecare a licitației publice în favoarea pârâtei SC G.F.R. SA, a anulat contractul nr. 68 din 28 mai 2002 încheiat între pârâte, a respins cererea privind obligarea pârâtei S.N.P.

P. SA să încheie actul adițional între părțile semnatare ale protocolului din 20 aprilie 2002 și a luat act de renunțarea la judecata cererii reconvenționale. Prin decizia nr. 206 din 17 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca nefondate, apelurile părților declarate împotriva hotărârii instanței de fond. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 650 din 12 februarie 2007, a admis recursul declarat de pârâtele SC P. SA, sucursala P. și SC P. SA București împotriva deciziei nr. 206 din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care a modificat-o, a admis apelul declarat de aceleași pârâte împotriva sentinței comerciale nr. 8823 din 25 iunie 2004 a Tribunalului București pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acțiunea reclamantei, menținându-se restul dispozițiilor deciziei.

Împotriva deciziei nr. 650 din 12 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a formulat contestație în anulare SC S. SA com. Brazi, jud. Prahova, în temeiul art. 318 C. proc. civ., solicitând în concluzie admiterea contestației, anularea deciziei din recurs și stabilirea unui termen pentru rejudecarea recursului. În criticile formulate contestatoarea susține că soluția instanței supreme este rezultatul unei greșeli materiale față de împrejurarea că în motivarea acesteia se invocă elemente care prefigurează o soluție de admitere a recursului, iar soluția în dispozitiv a fost de respingere a recursului, soluție ce contravine celor reținute în considerentele hotărârii.

Contestatoarea mai susține că și reținerea instanței în sensul că în contractul pus în discuție, se prevedea că SC T. se obliga să asigure doar cheltuielile cu personalul, nu angajarea acestuia, este tot rezultatul unei greșeli materiale. Intimatele SC P. SA București și SC P. SA, sucursala P. au depus întâmpinare la dosar prin care au solicitat respingerea, ca nefondată, a contestației în anulare formulate. Contestația în anulare este nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța respingând recursul s-au admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Analizând susținerile contestatoarei cu referire la neconcordanța dintre considerentele și dispozitivul deciziei invocate, Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii, întrucât nu se referă la neregularități existente care privesc actele de procedură. Contestatoarea, în realitate, pune în discuție probleme de fond legate de probele administrate și de starea de fapt la care se referă litigiul. Pentru aceleași considerente nici al doilea motiv nu poate fi admis, întrucât susținerea referitoare la clauzele contractului menționat și reținerea instanței, este tot o problemă de fond, de apreciere a probelor, acesta putând fi considerat ca fiind o greșeală de judecată ce nu poate fi îndreptată pe calea contestației în anulare.

În consecință, întrucât motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC S. SA Brazi, județul Prahova împotriva deciziei nr. 650 din 12 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2008.