ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 650/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC S. SA Brazi, a chemat în judecată pe pârâta S.N.P. P. SA, Sucursala Petrobrazi, solicitând anularea deciziei de anulare a protocolului din data de 20 aprilie 2002, a deciziei de adjudecare la licitație publică a executării operării vagoanelor C.F.R. și rampele de încărcare-descărcare din Sucursala Petrobrazi și a contractului încheiat de pârâtă cu SC G.F.R. SA. Tribunalul Prahova, prin încheierea din 25 aprilie 2002, a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă și a SC G.F.R. SA. Prin cererea reconvențională, pârâta S.N.P. P. SA, sucursala Petrobrazi, a solicitat anularea protocolului nr. 9383 din 20 aprilie 2002 pentru viciu de consimțământ.

La termenul din 23 septembrie 2002, tribunalul, prin sentința 2394, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului București. Această instanță, prin sentința comercială 8823 din 25 iunie 2004, a admis în parte acțiunea, a anulat decizia 259/ CG din 29 aprilie 2002 de anulare a protocolului din 24 aprilie 2002 încheiat între reclamantă și pârâta S.N.P. P. SA, a anulat hotărârea nr. 101 din 16 aprilie 2002 de adjudecare a licitației în favoarea pârâtei SC G.F.R. SA, a anulat contractul nr. 68 din 28 mai 2002 încheiat între pârâte, a respins cererea privind obligarea pârâtei S.N.P. P. SA să încheie actul adițional între părțile semnatare ale protocolului din 20 aprilie 2002 și a luat act de renunțarea la judecata cererii reconvenționale.

Instanța de fond a reținut în esență că pârâta S.N.P. P. SA nu era obligată să organizeze licitația conform O.U.G. nr. 60/2001 însă în caietul de sarcini a prevăzut desfășurarea licitației în două etape, prima având caracter eliminatoriu nerespectată de autoritatea contractantă atât în privința autorizației de furnizor feroviar cât și a absenței personalului calificat. Pe de altă parte instanța reține că decizia de anulare a protocolului nu este legală pentru că acesta reprezintă o convenție care nu poate fi desfăcută unilateral.

În privința contractului încheiat între cele două pârâte, instanța a considerat că încetarea acestuia prin ajungerea la termen la data de 30 aprilie 2004 nu lipsește de interes pe reclamantă care prin efectul nulității cere repunerea părților în situația anterioară; însă capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei P. SA să încheie actul adițional la protocolul din 20 aprilie 2002, este neîntemeiat întrucât perioada pentru care oferta a fost lansată a expirat.

Curtea de Apel București, prin decizia comercială 206 din 17 aprilie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile părților, considerând că prin contractul de prestări servicii încheiat pe o perioadă determinată, de 2 ani, a fost stins scopul licitației organizată în martie 2002, iar expirarea perioadei pentru care s-a lansat oferta nu mai îndreptățește la încheierea unui nou contract de prestări servicii decât în baza unei noi licitații, altfel încălcându-se principiul libertății contractuale; autoritatea contractantă a hotărât aplicarea O.U.G. nr. 60/2001 referirile la prevederile acestui act normativ fiind în hotărârea de adjudecare nr. 101 din 16 aprilie 2002; lipsa de interes prin constatarea nulității contractului ulterior încetării efectelor sale este neîntemeiată, nulitatea putând fi invocată chiar și în situațiile în care întoarcerea executării nu ar mai fi posibilă.

Pârâta P. SA nu a respectat dispozițiile O.U.G. nr. 60/2001 când a organizat licitația, act normativ la care făceau referire caietul de sarcini și instrucțiunile pentru ofertanți și a încălcat dreptul reclamantei de a fi parte contractantă la încheierea actului juridic. Împotriva deciziei astfel pronunțate SC P. SA și Sucursala Petrobrazi au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurentele susțin că anularea deciziei de anulare a protocolului din 20 aprilie 2002 și a hotărârii nr. 101 din 16 aprilie 2002 de adjudecare precum și a contractului de prestări servicii nr. 68 din 28 mai 2002 este lipsită de interes, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii în condițiile în care susține aplicarea O.U.G.

nr. 60/2001, cu organizarea licitației în două etape; hotărârea cuprinzând motive contradictorii prin soluționarea de către secția comercială și aplicarea Ordonanței de Urgență ce stabilește competența contenciosului administrativ iar instanța a interpretat greșit actele deduse judecății considerând lipsa autorizațiilor A.F.E.R. în oferta de participare a G.F.R. În cazul neprezentării unuia din documentele enumerate în Cap. II din Instrucțiuni sancțiunea era depunctarea ofertantului nu descalificarea acestuia. Instanțele greșit au avut în vedere procesul verbal nr. 0007 din 4 februarie 2003, deși acesta fusese anulat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune: Esența nulității o constituie sancțiunea care lipsește actul juridic de efectele sale care contravin finalității dispozițiilor legale încălcate la încheierea actului juridic.

Consecința o reprezintă restituirea contraprestațiilor dacă actul juridic a fost executat până la momentul la care a fost anulat. În condițiile concrete ale executării contractului de servicii privind luarea în primire a vagoanelor, operarea lor pe rampele de încărcare descărcare, trierea și sortarea lor, sancțiunea nulității, după executare lipsește de conținut însăși instituția nulității: părțile nu-și mai pot restitui prestațiile reciproce, întrucât operațiunile executate nu mai pot fi restituite, iar pentru acestea prestatorul este îndreptățit la o plată. Astfel obligația imposibil de executat este la rândul ei lovită de nulitate. În aceeași măsură, însă, partea prejudiciată de o eventuală nelegalitate a contractului de prestări servicii este îndreptățită la rândul său, la căi procedurale deschise altor acțiuni.

În instrucțiunile pentru ofertanți de participare la licitație au fost prevăzute criteriile de acceptare a ofertei, printre care și cele de eligibilitate stabilite în Cap. II pct. 1 lit. a). Printre acestea, la pct. 7 se stabilea autorizarea A.F.E.R. conform caietului de sarcini iar la pct. 9 asigurarea personalului de specialitate pentru îndeplinirea contractului. Invocarea în documentația de licitație a prevederilor O.U.G. nr. 60/2001 a fost însă greșit interpretată de către instanța de apel. Referirea la actul normativ citat apare ca o normă de trimitere în care prevederi ale acestuia sunt incluse în instrucțiunile și caietul de sarcini pentru participarea la licitație. Cu toate acestea, prevederile exprese ale Cap. II pct. 1 lit. a) 7 din caietul de sarcini stabileau, sub condiția neeligibilității autorizația de furnizor feroviar al ofertantului, condiție pe care pârâta SC G.F.R.

SA nu o îndeplinea la momentul licitației. Contractul de asociere cu SC T. era în măsură să acopere neregularitatea dacă această societate comercială ar fi fost autorizată A.F.E.R. Din această perspectivă instanțele de fond au stabilit judicios că hotărârea de adjudecare a nesocotit condițiile prescrise în caietul de sarcini ce prevedeau descalificarea ofertantului neautorizat și nu depunctarea acestuia. În privința nerespectării condiției personalului de specialitate, instanțele de fond au interpretat greșit actele deduse judecății. Atât în instrucțiunile de licitație cât și în Regulament era prevăzută posibilitatea asigurării prin mijloace proprii sau contracte, a îndeplinirii contractului de servicii (Cap. II pct. 9 și 10), iar pârâta SC G.F.R.

SA a făcut dovada contractului de asociere cu SC T. SA și a celui de prestări servicii cu SC S.G. SRL Ploiești. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 206 din 17 aprilie 2006, va admite apelul declarat de recurente, va schimba în parte sentința 8823 din 25 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul București și pe fond va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtele SC P. SA, sucursala PETROBRAZI și SC P. SA București împotriva deciziei nr. 206 din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Modifică decizia recurată, admite apelul declarat de aceleași pârâte împotriva sentinței comerciale nr. 8823 din 25 iunie 2004 a Tribunalului București, schimbă în tot sentința în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC S. SA Ploiești. Menține restul dispozițiilor deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2007.