ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2715/2003

Asupra recursului de față constată:

Prin sentința civilă nr. 1045/2000, pronunțată de Tribunalul

Prahova, s-a admis în parte acțiunea în pretenții, formulată de reclamanta S.N.P.

P. SA, sucursala C.O.L. București, împotriva pârâtelor S.N.T.F.M. C.F.R M. SA,

sucursala București, S.N.P. SA, sucursala P.E.T., și S.N.P. P. SA, sucursala P.E.Z.

Ploiești, și a fost obligat transportatorul la plata sumei de 108.089.595 lei,

reprezentând contravaloare marfă, respingându-se acțiunea față de celelalte

pârâte.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că

transportatorul nu s-a preocupat de asigurarea pazei pe timpul transportului a

mărfii.

Împotriva sentinței, pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA a

declarat apel, susținând că nu are culpă în producerea pagubei.

Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de pârâtă, a

schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea și față de pârâta-apelantă.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva deciziei nr. 620 din 8 mai 2001, pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala C.O.L. București, a

declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât, în mod

greșit, a fost înlăturată culpa pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. SA doar în baza expertizei

tehnice, fără a sesiza că expertiza efectuată nu se referea la verificările

efective a situației de fapt, ci la preluarea concluziilor comisiei mixte

relatate în procesul-verbal.

Se mai susține că sigiliile predătorului au fost

aplicate larg, dar intacte, așa cum rezultă din ambele procese-verbale.

Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate,

în raport cu criticile formulate, se constată că recursul declarat este

nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

rezultă:

În raport cu constatările menționate de comisia mixtă,

constituită din reprezentanții S.N.P. P. SA, sucursala C.O.L., C.F.R. și

Romcontrol, în procesul-verbal de constatare nr. 678/106 din 1999, în mod corect,

instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice la un vagon

identic, pentru a stabili dacă se putea produce o lipsă de produs în timpul

transportului, față de culpa invocată, respectiv, lipsa a două sigilii din opt

aplicate, nu la sistemul de asigurare a domei, unde, de altfel, s-a găsit

intact sigiliul predătorului nr. 91513, ci la butoanele de strângere a

capacului domei, care, nu sunt prevăzute cu dispozitive de sigilare.

Din concluziile expertizei efectuate la vagonul

identic de același tip și cu același nivel de sigilare a sistemelor de

închidere – deschidere, s-a stabilit că nu era posibil din punct de vedere

tehnic ca, pe timpul transportului, să se producă lipsa pretinsă de recurenta-reclamantă.

De menționat este faptul că nu a fost posibilă

expertizarea vagonului în cauză față de data sosirii acestuia la destinație, 18

decembrie 1999, și cel al expertizei tehnice depuse de instanța de apel.

Din probele efectuate mai rezultă că butoanele de

strângere a capacului domei nu sunt prevăzute cu dispozitive de sigilare și,

atât la încărcarea mijlocului de transport, cât și cu ocazia verificării

etanșeității la sosirea vagonului în stația de destinație, nu au fost

constatate scurgeri de conținut pe la gurile de descărcare ale vagonului, iar

ventilul central, care are control asupra robinetelor vagonului, a fost găsit

cu sigiliul predătorului intact, corect aplicat și pe poziția închis.

Astfel fiind, în raport cu considerentele arătate,

recursul declarat este nefondat, decizia pronunțată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.N.P.

P. SA, sucursala C.O.L. București, împotriva deciziei nr. 620 din 8 mai 2001 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 22 mai 2003.