ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4361/2010

Asupra contestației în anulare de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamanta SC L. SRL București, în contradictoriu cu pârâta SC S.L. SA Iași a solicitat evacuarea pârâtei din imobilele proprietatea sa situate în Buzău, str. Cuza Vodă si strada Unirii, parter si obligarea la plata sumei de 26.636.54 lei cu titlu de daune, cu cheltuieli de judecată. Judecătoria Buzău prin sentința civilă nr. 5067 din 26 septembrie 2007 a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, cu motivarea că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comerciala al căror obiect este neevaluabil în bani. Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, prin Decizia nr. 547 din 26 iulie 2008 a admis în parte cererea principală și a respins în totalitate cererea reconvențională a pârâtei. A dispus evacuarea paratei reclamante din spațiile comerciale proprietatea reclamantei pârâte, respectiv spațiul comercial în suprafață de 148 mp situat în municipiul Buzău, strada Unirii bloc 01, parter și spațiul comercial în suprafață de 62,74 mp situat in municipiul Buzău str. Cuza Vodă nr. 1-3 județul Buzău. A respins capătul de cerere privind obligarea reclamantei la daune privind lipsa de folosință a spațiilor, fiind obligată pârâta reclamantă la 7.373 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 233 din 9 decembrie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC S.L. SA, reținând că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică în raport de probatoriile administrate în cauză. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC S.L. SA, care a criticat această hotărâre pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9 C. proc. civ. admiterea modificarea deciziei atacate si admiterea apelului cu consecința modificării în parte a sentinței fondului, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamanta pârâtă SC S.L.

SRL București, iar în subsidiar solicită casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2424 din 15 octombrie 2009 a respins ca nefondat recursul pârâtei SC S.L. SA, reținând că, printr-o integrală și completă apreciere a probelor instanțele judecătorești anterioare, au stabilit cu rigurozitate adevăratele raporturi dintre părți cu reala întindere a drepturilor si obligațiilor așa cum se regăsesc stipulate în contractele de închiriere nr. 7/2000 și nr. 6329/2000, cu modificările aduse prin actele adiționale corespunzătoare.

A mai reținut instanța de recurs că, admiterea sau respingerea probelor este lăsată la aprecierea instanței și ele pot fi încuviințate numai dacă pot duce la dezlegarea pricinii, ori în speța de față, instanța a dat dovadă de rol activ si a administrat suficiente probe care au condus la stabilirea unei corecte situații de fapt și de drept, de asemenea și dreptul la apărare a fost respectat în egală măsură ambelor părți. Împotriva acestei decizii, contestatoarea SC S.L. SRL București a formulat contestație în anulare, înregistrată la data de 12 aprilie 2010, solicitând în temeiul art. 317 alin. (2) și art. 318 C. proc. civ., admiterea contestației, anularea deciziei pronunțate de instanța de recurs și rejudecarea recursului.

Potrivit contestatoarei, instanța de recurs a soluționat cauza fără a pune în discuția părților cererea reclamantei SC S.L. SRL București, de renunțare la judecata capătului de cerere privind evacuarea pârâtei din imobilele proprietatea acesteia, precum și la cheltuielile de judecată, cerere care a fost adusă la cunoștința pârâtei și la care aceasta a achiesat și că, la termenul de judecată, când s-a acordat cuvântul pe fond, pârâta a fost reprezentată de o persoană care nu avea mandat legal în acest sens. Verificând condițiile de admisibilitate ale acestei căi extraordinare de atac, de retractare, prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 317 alin. (2) și art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susținerile contestatoarei, în sensul că recursul a fost respins fără ca acesta să fie judecat în fond, iar dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale grave, sunt nefondate.

Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când respingând recursul sau admițându-l în parte, instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare. Având în vedere caracterul de excepție al textului mai sus evocat, analiza susținerilor contestatoarei presupune a avea în vedere acele greșeli materiale care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. Este de observat că o astfel de eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății, pentru verificarea căreia nu se impune reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor administrate în cauză.

Astfel că, din motivele dezvoltate de contestatoare, rezultă că s-au formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, tinzând în realitate la o reformare a soluției. În acest context, Înalta Curte constată că instanța de recurs a analizat toate criticile privind legalitatea deciziei pronunțate de instanța de apel, sens în care nu se poate reține susținerea contestatoarei referitor la faptul că instanța de recurs nu a pus în discuția părților cererea de renunțare formulată de reclamantă privind evacuarea pârâtei, având în vedere că aceasta a tăcut obiectul dezbaterilor cu ocazia acordării cuvântului de fond. Așa fiind, Înalta Curte constată că motivele invocate nu intră în sfera de aplicare a prevederilor 317 alin. (2) și art. 318 C. proc.

civ., avute în vedere de legiuitor, motiv pentru care contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC L. SRL București împotriva Deciziei nr. 2424 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2010.