ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 763/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 2

septembrie 2002, reclamanții G.A., V.C., A.E., V.L., R.L., H.I.M., Ș.I.,

Primăria comunei Prundu Bârgăului și Ministerul Industriilor, au solicitat să

se constate că masa succesorală rămasă de pe urma antecesorilor predecedați se

compune din terenurile înscrise în C.F. nr. C.F. nr. 431, C.F. nr. 1357, C.F. nr. 1174, C.F. nr. 1360, C.F. nr. 1279, C.F. nr. 234 și C.F. nr. 109, la care au vocație succesorală; că aceste terenuri au fost expropriate temporar; să

se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra acestor terenuri, seria M.030656 din 23

noiembrie 1993, emis de Ministerul Industriilor, în favoarea SC H. SA; să se

dispună intabularea în C.F. a dreptului de proprietate asupra acestor terenuri,

pe numele fiecăruia dintre ei și să fie obligată societatea pârâtă să le predea

posesia și folosința acestora și în fine, să fie obligată la cheltuieli de

judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au

susținut că aceste terenuri au făcut obiectul unei exproprieri temporare prin

Decretul nr. 404/1979, fiind necesare pentru organizarea de șantier în vederea

edificării fabricii de hârtie Prundu Bîrgăului, actuala pârâtă. La expirarea

termenului prevăzut de decretul menționat, aceste terenuri au continuat să fie

folosite abuziv de pârâtă, ulterior fiind înglobate în suprafața pentru care

s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate menționat.

Prin încheierea din 13 noiembrie

2002, Judecătoria Bistrița a disjuns capătul de cerere vizând anularea

certificatului de atestare, formând dosarul nr. 636/2002, iar ulterior, prin

încheierea din 4 decembrie 2002, a suspendat judecarea cererii referitoare la

constatarea masei succesorale și a calității de moștenitori a reclamanților.

Prin sentința civilă nr. 383 din 10

aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, căreia

i-a revenit prin declinare, soluționarea acțiunii în anulare a certificatului

seria M.030656/1993, a respins acțiunea, ca inadmisibilă, constatând ca

neîndeplinită procedura administrativă prealabilă prevăzută de dispozițiile

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.

Prin decizia civilă nr. 3989 din 19

noiembrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ, a admis recursul declarat de reclamanții G.A., V.C., A.E., V.L.,

R.L., H.I.M., Ș.I., Primăria comunei Prundu Bârgăului, a casat sentința Curții

de Apel Cluj și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. S-a

reținut că în absența comunicării actului administrativ către reclamanți,

plângerea administrativă formulată de aceștia, în decembrie 2002, după ce au

cunoscut de existența certificatului, s-a realizat în termen.

În fond, după casare, Curtea de Apel

Cluj, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 970 din 6

octombrie 2004, a respins acțiunea și a obligat reclamanții să plătească în

solidar, către SC H. SA, 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a stabili astfel, instanța a

reținut că terenurile în discuție au fost scoase din circuitul civil și

expropriate definitiv, date spre administrare direct Fabricii de hârtie

Bistrița, actuala pârâtă, astfel încât, la momentul intrării în vigoare a Legii

nr. 15/1990 ele se aflau în patrimoniul societății, situație în raport cu care

certificatul de atestare s-a emis legal.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs, reclamanții G.A., V.C., A.E., V.L., R.L., H.I.M., Ș.I.,

Primăria comunei Prundu Bârgăului, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenții au susținut că Decretul

nr. 404/1979 a expropriat o suprafață de 34.813 mp, din care 21.607 mp a fost

expres menționată ca fiind expropriată temporar, până la 31 mai 1981 și care,

conform tabelului centralizator anexat la decret, include și terenurile ce fac

obiectul litigiului.

Au mai arătat că aceste terenuri se

regăsesc în continuare între aceleași limite, unele fiind ocupate de

construcții dezafectate care au servit la momentul respectiv, organizării de

șantier.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței formulate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reține că

acestea se justifică.

Prin Decretul nr. 404/1979 s-au

trecut în proprietatea statului și s-au dat în administrarea directă a

Întreprinderii de Hârtie Bistrița - Prundu Bîrgăului, terenuri în suprafață de

34.813 mp.

Prin același decret s-a aprobat

scoaterea din producția agricolă a unei suprafețe de 56.420 mp, din care 34.813

mp definitiv și 21.607 mp până la 31 mai 1981.

Potrivit centralizatorului anexă la

decret, în această ultimă suprafață expropriată temporar, se regăsesc și

terenurile solicitate de reclamanți, prin acțiune.

Este evident că aceste terenuri nu

au fost trecute definitiv în proprietatea statului și cu atât mai puțin nu au

fost date în administrarea fabricii de hârtie, ele nefăcând parte din

patrimoniul acesteia.

Faptul că fabrica a continuat să le

folosească abuziv, nu poate constitui un argument pentru menținerea

certificatului de atestare, prin împlinirea termenului pentru care au fost

expropriate (31 mai 1981), ele redevenind proprietatea persoanelor menționate

în centralizatorul anexă la decret.

Astfel fiind și având în vedere și

concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, care confirmă identificarea

suprafețelor solicitate de reclamanți, persoane fizice, precum și faptul că

acestea au făcut parte din zona denumită organizare de șantier, scop pentru

care, de altfel, au și fost expropriate la momentul respectiv, urmează a se

constata ca fiind nelegală includerea lor în suprafața pentru care s-a emis

certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.030656/1993.

În ce privește cererea reclamantei

Primăria Prundu Bîrgăului, prin care aceasta solicită o suprafață de 45.404 mp,

ca fiind expropriată temporar, înscrisă în C.F. nr. 109, ca aparținând comunei

Susenii Bîrgăului, urmează a fi apreciată ca nefondată.

Nu numai că acest teren nu este

cuprins în Centralizatorul anexă la Decretul nr. 404/1979 privind terenurile

expropriate temporar, dar și expertiza efectuată în cauză nu a putut identifica

suprafața înscrisă în C.F. nr. 109 Susenii Bîrgăului, decât cu un teren numit

„Holda nămol” și care în documentația ce a stat la baza certificatului de

atestare contestat, are o suprafață de 10.947,12 mp, în timp ce în realitate

este de 9421 mp.

Mai mult, expertul descrie acest

teren ca fiind o zonă de depozitare a gunoaielor, aparent negestionată de

cineva.

În raport cu aceste considerente și

având în vedere dispozițiile art. 312 și 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții G.A., V.C., A.E., V.L., R.L., H.I.M. și Ș.I. împotriva sentinței

civile nr. 970 din 6 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată, în sensul

că admite în parte acțiunea și anulează certificatul de atestare a dreptului de

proprietate seria M.030656 din 23 noiembrie 1993, eliberat de Ministerul

Industriilor în favoarea SC H. SA, pentru suprafața de 9005 mp (însumând suprafețele

solicitate de reclamanții persoane fizice).

Respinge recursul declarat de

Primăria Prundu Bîrgăului și obligă pârâta SC H. SA, prin lichidator, SC C.M.

SRL Bistrița, la 33.000.000 ROL către reclamanții persoane fizice.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 martie 2006.