ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3525/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 30 aprilie 2015, reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (A.N.R.P.) - Comisia specială de retrocedare a bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România, anularea în tot a Deciziilor nr. 763 și nr. 764 emise la data de 5 aprilie 2006 de către pârâtă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 137 din data de 15 decembrie 2015 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (A.N.R.P.) - Comisia Specială de Retrocedare a bunurilor imobile și terțul intervenient Parohia Evanghelică CA, prin C. și a anulat Deciziile nr. 763 și nr. 764 emise de Comisia Specială de Retrocedare a bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România din cadrul A.N.R.P.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România și intervenientul C., ambii criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta-pârâtă a solicitat, în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, casarea în parte a sentinței și respingerea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 763 din 5 aprilie 2006, susținând că rezultă fără dubiu că, în cauză au fost respectate prevederile legale în vigoare la emiterea deciziilor de retrocedare contestate.

Recurentul-intervenient a solicitat casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii reclamantelor în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea depusă la data de 25 mai 2016 intimații A. și B. au invocat excepția nulității recursurilor declarate, arătând că acestea sunt nemotivate și cuprind doar reluări ale motivelor și criticilor expuse prin întâmpinări.

În subsidiar au solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate, și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit potrivi art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților prin încheierea din data de 15 martie 2018.

Prin încheierea din data de 6 iunie 2018 completul filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a respins excepția nulității recursurilor invocată de intimații-pârâți, a declarat recursul admisibil în principiu și a fixat termen pentru judecata acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de casare invocate de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România și intervenientul C., ce se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a actelor dosarului și a dispozițiilor aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimații-reclamanți au investit instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității a două decizii: Decizia nr. 763 și Decizia nr. 764 emise la data de 5 aprilie 2006 de către recurenta-pârâtă ANRP-CSRBI.

Prin Decizia nr. 763/2006 Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor Imobile a dispus retrocedarea imobilului compus din construcții și terenul aferent situat în județul Mureș, înscris în CF nr. x a localității Senereuș, nr. top x, în favoarea Parohiei Evanghelice CA Senereuș, județul Mureș.

De asemenea, prin Decizia nr. 764/2006 CSRBI a dispus retrocedarea imobilului compus din construcții și terenul aferent situat în județul Mureș, înscris în CF nr. x a localității Senereuș, nr. top x, în favoarea Parohiei Evanghelice CA Senereuș, județul Mureș.

La data restituirii, cele două imobile retrocedate prin deciziile contestate, erau deja înstrăinate de către Primăria Bălăușeri conform contractului nr. x/27 martie 1998 încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, cu reclamanții.

Așadar, la data emiterii deciziilor nr. 763 și 764 din data de 5.04.2006, reclamanții aveau calitatea de proprietari asupra imobilului înscris în Cartea Funciară nr. x Senereuș, nr. cadastrale 58/b, 59, 60, prin Încheierea nr. 2930 din 21 martie 2006 fiind admisă cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate al acestora.

Astfel, la data emiterii deciziilor contestate, imobilul în cauză, aflându-se în proprietatea unor persoane fizice, nu mai putea face obiectul restituirii, întrucât nu mai erau îndeplinite condițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor din România.

În aceste condiții, dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 prevăd că, în cazul bunurilor înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989, titularii cererilor de retrocedare pot opta pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, potrivit art. 5 alin. (5).

De asemenea, în situația actelor juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență, încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale imperative în vigoare la data înstrăinării, dispozițiile art. 6 alin. (2) instituie sancțiunea nulității absolute.

Recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților- Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor Imobile avea obligația să verifice situația concretă a imobilelor indicate în cererea de retrocedare, în raport de contractul părților și mențiunile din cartea funciară.

Or, la data emiterii celor două decizii - 5 aprilie 2006, în cartea funciară nr. x Senereuș, reclamanții figurau în calitate de proprietari tabulari asupra imobilului construcție (cu destinația casă de locuit) și curte, cu numerele cadastrale 58/b, 59, 60 (extras de carte funciară - dosar fond). În această situație, restituirea unui imobil cu destinația casă de locuit aflat în proprietatea tabulară a unor persoane fizice nesocotește dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000.

Apărarea recurentului C., în sensul că încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului este nelegală, întrucât s-a vândut un bun aparținând bisericii nu poate fi reținută în cauză atâta timp cât contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 27 martie 1998 nu a fost anulat, dreptul de proprietate al reclamanților fiind înscris în cartea funciară la momentul emiterii deciziilor de retrocedare.

Pentru aceste considerente, având în vedere că nu au fost identificate motive de reformare a sentinței atacate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 496 C. proc. civ. va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor Imobile și C. împotriva Sentinței nr. 137 din 15 decembrie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL