ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3872/2020

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanta Parohia Reformată A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, anularea Deciziilor nr. 5693/23.06.2016 și 5694/23.06.2016 și obligarea pârâtei să emită decizii prin care să soluționeze favorabil cererile de retrocedare nr. x/27.01.2006 și nr. y/27.01.2006.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 73/2017 din 30 martie 2017, a admis acțiunea formulată de reclamanta Parohia Reformată A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase din România, a anulat Decizia nr. 5693/23.06.2016, a obligat pârâta să emită decizie prin care să soluționeze favorabil cererea de retrocedare nr. x/27.01.2006, a anulat Decizia nr. 5694/23.06.2016 și a obligat pârâta să emită decizie prin care să soluționeze favorabil cererea de retrocedare nr. x/27.01.2006.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase din România a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că instanța a interpretat și a aplicat în mod eronat prevederile art. 1 alin. (9), teza finală, din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare. În motivarea sentinței instanța de fond a apreciat în mod greșit că imobilele solicitate de către Parohia Reformată A. prin cererile de retrocedare nr. x/27.01.2006 și nr. x/27.0I.2006 au fost preluate în mod abuziv de către statul român în anul 1948, cu ocazia reformei învățământului realizată prin Decretele nr. 175/1948 și nr. 176/1948. Din cuprinsul cărților funciare aflate în dosarele aferente cererilor de retrocedare nu reiese dovada preluării abuzive de către statul român a imobilelor solicitate, acestea figurând și în prezent în proprietatea Bisericii Reformate de la localizare. Tocmai din acest motiv, prin adresa nr. x, Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a solicitat Parohiei Reformate A. să transmită acte sau orice alte înscrisuri, eventual declarații de martori autentificate notarial, din care să reiasă dovada preluării abuzive de către statul român a imobilelor solicitate, în perioada de referință a legii, respectiv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. cu menționarea anului preluării. În condițiile în care dovada preluării abuzive a imobilelor solicitate nu reiese din cărțile funciare, iar Parohia Reformată A. nu a transmis, în interiorul termenului de decădere de 120 de zile, acte din care să reiasă această dovadă, singura modalitate de soluționare, conform prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, a fost de respingere a cererilor de retrocedare depuse de către intimata-reclamantă. Faptul că reclamanta a depus declarații de martori în cadrul procedurii contencioase nu ar trebui să afecteze legalitatea Deciziilor nr. 5693/23.06.2016 și nr. 5694/23.06.2016, întrucât legalitatea deciziilor contestate trebuie apreciată în funcție de actele existente în dosar la momentul emiterii acestora. Se mai susține că instanța de fond a reținut, în mod greșit, că reclamanta s-a aflat într-o imposibilitate practică de a face proba preluării abuzive cu înscrisuri a imobilelor solicitate, având în vedere faptul că Primăria Municipiului Blaj nu a comunicat informații privind situația juridică a imobilelor. Așadar, neobținerea de către reclamantă a informațiilor privind situația juridică a imobilelor solicitate nu reprezintă un impediment în dovedirea preluării abuzive a acestora, în condițiile în care reclamanta avea posibilitatea, potrivit O.U.G. nr. 94/2000, republicata, cu modificările si completările ulterioare, să depună orice alte acte sau declarații. În ceea ce privește obligarea pârâtei să soluționeze favorabil cele două cereri de retrocedare depuse de către Parohia Reformată A., se arată că datorită faptului că situația de fapt a imobilelor solicitate nu este clară (nu se știe câte construcții sunt pe terenurile solicitate, nu se știe dacă clădirea școlii este o construcție veche sau noua), în ipoteza respingerii recursului recurenta va fi în imposibilitatea emiterii unor decizii în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimata Parohia Reformată A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că Eparhia Reformată din Ardeal a depus pentru Parohia Reformată A. cererea de retrocedare nr. x/27.01.2006, având ca obiect restituirea imobilului situat în satul A., Municipiul Blaj, județul Alba, înscris în Cartea funciară nr. x a localității A., nr. top. x, compus din teren intravilan de 360 mp având destinația de curte școală și cererea nr. x/27.01.2006, având ca obiect restituirea imobilului situat în satul A., Municipiul Blaj, județul Alba, înscris în cartea funciară nr. x a localității A., nr. top. x, compus din clădire și teren aferent în suprafață de 529 mp având destinația de școală generală și curte. Înalta Curte constată că în procedura administrativă, Secretariatul tehnic al Comisiei speciale a solicitat în perioada 2006-2008 și 2016 la Primăria A., respectiv Primăria Municipiului Blaj comunicarea de date despre situația juridică și locativă a imobilelor solicitate a fi restituite în natură, însă autoritățile nu au comunicat niciun răspuns. În vederea completării dosarelor aferente cererilor de retrocedare, prin adresa nr. x/26.01.2016, Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a solicitat Parohiei Reformate A. să transmită: - copia certificată, in extenso, a cărții funciare nr. x a localității A., însoțită de traducere legalizată integrală; - copia certificată, in extenso, a cărții funciare nr. x a localității A., însoțită de traducere legalizată integrală; - acte sau orice alte înscrisuri, eventual declarații de martori autentificate notarial, din care să reiasă dovada preluării abuzive de către statul român a imobilelor solicitate, în perioada de referință a legii, respectiv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu menționarea anului preluării; - copia certificatului de înregistrare fiscală al Parohiei Reformate A.. Totodată, prin adresa nr. x/26.01.2016, Parohiei Reformate A. i s-a atras atenția asupra prevederilor art. 32 din Legea nr. 165/2013 prin care s-a instituit, în procedura administrativă, un termen de decădere de 120 de zile în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile prevăzute de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii sale. Parohia Reformată A. nu a transmis niciun răspuns la adresa nr. x/26.01.2016, emisă de către Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare. Prin Decizia nr. 5693/23.06.2016 și Decizia nr. 5694/23.06.2016, Comisia specială de retrocedare a dispus respingerea cererilor de retrocedare nr. x/27.01.2006 și nr. y/27.01.2006, depuse de către Parohia Reformată A., având în vedere faptul că la dosare nu au fost depuse acte din care să reiasă dovada preluării abuzive a imobilelor în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Înalta Curte constată, pe de o parte, că din înscrierile de cartea funciară nr. x a localității A. evidențiate sub nr. top. x și cartea funciară nr. x a localității A. evidențiate sub nr. top. x rezultă că, proprietarul tabular a imobilelor revendicate este Biserica Reformată de la localizare, respectiv de la data de 01.01.1900. În acest context este evident că imobilele au constituit proprietatea tabulară a reclamantei la data trecerii în proprietatea Statului Român, fiind proprietatea unui cult religios. Pe de altă parte, instanța de control judiciar reține că deși în cartea funciară nu s-a operat preluarea imobilelor, din actele dosarului rezultă că imobilele au trecut în proprietatea statului în perioada de referință a O.U.G. nr. 94/2000 respectiv în anul 1948, având în vedere următoarele: - Decretul 175/02.08.1948 pentru reforma învățământului care prevede că, "toate școlile confesionale sau particulare de orice fel devin școli de Stat"; - Decretul - Lege nr. 176/1948 în care erau enumerate și grupate pe județe instituțiile și imobilele naționalizate. Imobilele în cauză nu au fost trecute nominal în Decretul - Lege nr. 176/1948 dar s-a prevăzut prin art. 1 că: "Pentru buna organizare și funcționare a învățământului public de Stat și pentru lărgirea și democratizarea învățământului, toate bunurile mobile și imobile ce au aparținut bisericilor, congregațiilor, comunităților religioase, asociațiilor particulare cu sau fără scop lucrativ și în general, particularilor, persoanelor fizice sau juridice și au servit funcționării școlilor de învățământ trecute, conform art. 35 din legea învățământului public, la Stat, trec în proprietatea Statului, atribuindu-se Ministerului Învățământului Public, care le va întrebuința pentru nevoile Învățământului. "; - Decretul nr. 266/1948 pentru organizarea Ministerului Învățământului Public care la art. 51 prevede că " Bunurile mobile și imobile folosite cu orice titlu de instituțiile școlare de orice grad și categorie, precum și ale oricăror instituții culturale și științifice administrate sau dependente de Ministerul Public, sunt proprietatea Statului și sunt date în folosința Ministerului Învățământului Public."; - Opinia Primăriei Municipiului Blaj conform cărei imobilul a trecut din proprietatea Bisericii Reformate în cea a Municipiului Blaj în baza Decretului 175/1948, respectiv al art. I și II din Decretul 176/1948; - Declarațiile martorilor B. și C.. Prin coroborarea prevederilor normelor juridice mai sus menționate rezultă fără echivoc că, toate imobilele în care au funcționat ca instituții școlare au trecut în proprietatea statului în anul 1948. Faptul că, la data soluționării cererii de retrocedare, imobilele să se aflau în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2 din O.U.G. nr. 94/2000, rezultă din H.G. nr. 974/2002 Anexa 4 M.O. 701 bis că, la momentul revendicării imobilul era în domeniul public al Municipiului Blaj. Astfel fiind, Înalta Curte constată că, instanța de fond, în mod corect a reținut că toate condițiile cumulative prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 90/2000 sunt îndeplinite în cauză, iar cererile de retrocedare sunt întemeiate. În ceea ce privește criticile recurentei cu privire la incidența decăderii din termenul de a propune probe prevăzut de art. 32 alin. (1) din Legea 165/2013, Înalta Curte apreciază că acestea sunt neîntemeiate și nu pot fi primite deoarece reclamanta a depus la dosarul cauzei toate înscrisurile pe care le-a avut în posesie și care au fost eliberate de către autoritățile competente la solicitarea acesteia. De asemenea, în mod temeinic și legal a reținut instanța de fond că reclamanta a fost în imposibilitate să depună la dosarele de revendicare actele care trebuia să le obțină de la Primăria Municipiului Blaj, având în vedere că nu i-au fost comunicate de către această instituție, neavând nicio modalitate de a constrânge Primăria să comunice informațiile solicitate. De altfel, la soluționarea cererilor de retrocedare, Comisia nu a avut în vedere dispozițiile art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, respectiv ale pct. 13 lit. c) din Normele Metodologice care stabileau coroborarea tuturor probelor administrate în procedură, respingând cererile motivat de faptul că, din înscrisurile depuse nu rezultă dovada preluării abuzive a imobilelor, raportându-se doar la înscrierile de carte funciară fără a se raporta și la celelalte acte depuse, respectiv la decretele de naționalizare. Având în vedere cele prezentate, Înalta Curte, în acord cu aspectele reținute de instanța de fond, consideră că toate condițiile cumulative prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 90/2000 sunt îndeplinite în cauză, cele două cereri de retrocedare fiind întemeiate. De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.