ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1986/2020

Ședința publică din data de 21 mai 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia și Fundația Statusul Romano-Catolic din Transilvania, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au Aparținut Cultelor Religioase Din România s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în tot a Deciziei nr. 5806 din data de 07.07.2016 emisă de Guvernul României - Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, comunicată pe data de 11.08.2016, precum și admiterea cererii de retrocedare înregistrată cu nr. x/30.01.2003 la Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobiliare care au aparținut cultelor religioase din România.

Prin sentința nr. 53/2017 din 09 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active și a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamante.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamantele, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivarea recursului, au arătat că motivarea sentinței recurate este superficială, instanța de fond reținând în lipsă de probe că imobilul în litigiu ar fi aparținut statului român, deși acest imobil a fost în proprietatea Statusului Romano-Catolic, fiind administrat de Ordinariul din Alba Iulia și preluat în mod abuziv în proprietatea statului român prin Decretul nr. 218/1960.

Totodată, hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în sensul că, în mod greșit a reținut instanța de fond că fondul de studii al Statusului Romano-Catolic ar fi fost înființat de principii Transilvaniei, creând o confuzie între activitatea de interes public desfășurată de respectivele fonduri și caracterul de bun public al patrimoniului său.

Împrejurarea că fondurile create în cadrul Statusului Romano-Catolic desfășurau o activitate de interes public nu le-a transformat în fonduri publice aparținând statului român, respectivele bunuri păstrându-și caracterul de bunuri ecleziastice.

A mai arătat că în abordarea cererii de retrocedare era necesar ca instanța de fond să se raporteze din punct de vedere juridic la situația existentă în momentul naționalizării, când imobilul în litigiu a fost în proprietatea unei persoane juridice cu caracter ecleziastic creată de Biserica Romano-Catolică de la care a fost preluat abuziv.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.

În motivare, intimata a arătat că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, reținând că recurentele nu au calitatea de persoane îndreptățite la retrocedare, întrucât nu au dovedit dreptul de proprietate al cultului asupra imobilului revendicat.

În opinia intimatei-pârâte, potrivit Acordului privitor la interpretarea art. IX din Concordatul de la 10.05.1927 între Sfântul Scaun și Guvernul României semnat la Vatican la data de 30.05.1932, Ordinariul Catolic de Rit Latin de la Alba Iulia avea în administrare bunurile aparținând diferitelor fonduri, iar nu un drept de proprietate, acesta aparținând fondurilor menționate în Acord, reglementat ca entități juridice distincte.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantele Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia și Fundația Statusul Romano - Catolic din Transilvania au supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, pe calea prevăzută de art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, decizia nr. 5806/7.07.2016 emisă de intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare prin care s-a respins cererea de retrocedare depusă de către Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia, în numele și pentru Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia, având ca obiect imobilul situat în Mun. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, reținând că nu este identitate între cel ce revendică imobilul și titularul dreptului de proprietate înscris în cartea funciară.

Soluționând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate toate criticile de nelegalitate invocate, reținând în esență că imobilul revendicat a fost proprietatea Fondului de Studii constituit ca fond public aflat în proprietatea statului, actele depuse nefiind în măsură să dovedească dreptul de proprietate al cultului, situație în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000.

Soluția instanței de fond este împărtășită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.

Efectuând propria evaluare a materialului probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

O primă critică de nelegalitate încadrată de recurentele-reclamante în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează nerespectarea de către judecătorul fondului a dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. în sensul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Critica este nefondată, întrucât din considerentele sentinței recurate rezultă că soluția de respingere a cererii s-a fundamentat pe existența dreptului de proprietate al Fondului de Studii asupra imobilului ce face obiectul cererii de retrocedare, judecătorul fondului explicând convingător că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 potrivit cărora doar imobilele aflate în proprietatea cultelor religioase din România preluate în mod abuziv se retrocedează foștilor proprietari.

Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticile recurentelor-reclamante vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 din perspectiva calității de persoană îndreptățită la retrocedare, instanța de fond ignorând caracterul juridic al imobilului în litigiu de bun cu caracter ecleziastic aflat în proprietatea unei persoane juridice creată de Biserica Romano-Catolică de la care a fost preluat în mod abuziv.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, "Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență."

De asemenea, conform alin. (8) al aceluiași articol "Prin centru de cult se înțelege instituția, cu sediul în România, care coordonează toate unitățile locale ale unui cult religios. Prin centru eparhial se înțelege instituția care are jurisdicție asupra unui număr de unități locale de cult situate într-o anumită zonă geografică a țării.", iar potrivit art. 4 din același act normativ:

"1) Cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.

(2) Pentru fiecare imobil solicitantul va pune la dispoziție Comisiei speciale de retrocedare, în vederea stabilirii dreptului de proprietate asupra imobilelor, actele sau orice alte dovezi necesare pentru stabilirea calității de fost proprietar, în condițiile ce se vor stabili prin regulamentul prevăzut la art. 3 alin. (3).

(3) Pentru stabilirea dreptului de proprietate solicitantul poate depune începuturi de dovadă scrisă, declarații de martori autentificate, expertize extrajudiciare, precum și orice acte care, coroborate, întemeiază prezumția existenței dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării abuzive.

(4) În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

(5) În aplicarea prevederilor alin. (4) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar".

În speță, prin cererea de retrocedare nr. x din 2830.01.2003 depusă la Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România s-a solicitat de către Arhiepiscopia Romano Catolică Alba Iulia pentru Consiliul Arhidiecezei Romano Catolice de Alba Iulia restituirea imobilului situat în Mun. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, înscris în CF x Cluj cu nr. topo x.

Prin decizia 5806 din 7 iulie 2016 a Comisiei Speciale de Retrocedare s-a respins cererea de retrocedare nr. x din 30.01.2003 depusă de către Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia pentru Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice de Alba Iulia întrucât imobilul solicitat nu a fost proprietatea Consiliului Arhidiecezei Romano-Catolice Alba Iulia, ci a Fondului de Studii.

Potrivit cărții funciare, imobilul din imobilul din x se compune din 2 corpuri de clădire cu suprafața de 1282 mp și este înscris sub nr. top. x din CF colectivă x Cluj și CF individuală x Cluj.

Direcția Patrimoniu Municipiului și Evidența proprietății Cluj-Napoca a arătat că această construcție a fost împărțită în 14 apartamente dintre care 11 apartamente cu destinația de locuință, iar 3 apartamente cu altă destinație decât cea de locuință și sunt în proprietatea statului și în administrarea Consiliului Local al mun. Cluj-Napoca.

Inițial imobilul a fost înscris în CF x Cluj fiind proprietatea Fondului de Studii, iar ulterior a fost preluat în baza Decretelor 176/1948, 266/1948/, 45/1949 fiind întabulat în favoarea Statului Român cu titlu de drept lege.

Acesta fiind contextul factual al cauzei, Înalta Curte constată că, potrivit art. 32 alin. (1) din Decretul-lege nr. 115/1938 "dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei".

Or, în cauză, dreptul de proprietate asupra imobilului a cărei retrocedare se solicită a fost înscris în cartea funciară în favoarea Fondului de Studii administrat de Ordinariul Catolic de Rit Latin din Alba Iulia.

Susținerile recurentelor în sensul că imobilului în litigiu, fiind în proprietatea unei persoane juridice cu caracter ecleziastic, îi sunt aplicabile regulile dreptului canonic au fost, în mod corect, respinse de judecătorul fondului, întrucât Acordul privitor la interpretarea art. IX din Concordatul de la 10 mai 1927 dintre Sfântul Scaun și Guvernul Român de care se prevalează recurentele-reclamante reglementează numai un drept de administrare în favoarea Ordinariului Catolic de Rit Latin Alba Iulia, dreptul de proprietate rămânând garantat în favoarea fondurilor respective, printre care și Fondul de studii, art. VIII din Acord dispunând în sensul că "se va proceda la rectificarea inscripțiilor privitoare la proprietatea bunurilor indicate în prezentul acord în cărțile funciare".

Această împrejurare este dovedită chiar de înscrierea operată în Cartea Funciară prin rectificarea mențiunii inițiale în baza deciziei Ministerului Justiției nr. 94109 din 16.07.1940, în sensul rectificării numelui proprietarului din "Fondul de Studii al Eparhiei Romano-Catolice din Ardeal" în acela de Fondul de Studii administrat de Ordinariul Catolic de Rit Latin de Alba Iulia.

Rezultă cu evidență că dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a aparținut Fondului de Studii, Ordinariul de Alba Iulia având recunoscut un drept de administrare.

Așa fiind, recurenta-reclamantă Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia care a depus cererea de retrocedare în numele și pentru Consiliul Arhidiecezei Romano-Catolice Alba Iulia conform art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 este ținută să justifice împrejurarea, în ipoteza în care Fondul de Studii și-a încetat existența, că este succesoarea în drepturi a acestui proprietar de la care imobilul a fost preluat de stat.

Susținerile recurentelor-reclamante în sensul că prin probele administrate în cauză au făcut dovada că Fundația Statusul Romano - Catolic din Transilvania este continuatoarea persoanei juridice înființate prin Acordul asupra Concordatului încheiat la 30.05.1932 nu pot fi primite, întrucât respectiva fundație a fost înființată în temeiul O.G. nr. 26/2000, ulterior formulării cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, iar încheierea civilă nr. 5348/25.11.2005 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2005 nu lămurește calitatea de succesoare în drepturi a recurentei-reclamante Fundația Statusul Romano - Catolic din Transilvania, ci dispune înscrierea Fundației Statusul Romano Catolic din Transilvania în registrul persoanelor juridice ale Judecătoriei Cluj-Napoca privind asociațiile și fundațiile fără scop patrimonial.

De altfel, chestiunea calității recurentei-reclamante Fundația Statusul Romano - Catolic din Transilvania înființată în baza Acordului încheiat la 30.05.1932 a fost tranșată în mod irevocabil în mai multe dosare aflate pe rolul Curții de Apel Cluj (dosar x/2006) sau al Tribunalului Cluj (dosar x/2006 care se impun cu putere de lucru judecat și în prezenta cauză, dat fiind efectul pozitiv al lucrului judecat reglementat de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, întrucât recurentele-reclamante nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu și nu au justificat astfel calitatea de persoane îndreptățite la restituire, Înalta Curte constată că este legală decizia nr. 5806/7.07.2016 prin care autoritatea intimată a respins cererea de retrocedare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia și Fundația Statusul Romano-Catolic din Transilvania împotriva sentinței civile nr. 53/2017 din 09 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia și Fundația Statusul Romano-Catolic din Transilvania împotriva sentinței civile nr. 53/2017 din 09 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2020.