ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3989/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința 7100 din 4 decembrie 2002 a Judecătoriei Bistrița, s-a declinat competența soluționării acțiunii disjunse din dosarul 5983/2002 al Judecătoriei Bistrița formulată de reclamanții G.A., V.C., A.E., V.L., R.L., H.I.M., Ș.I., Primăria Prundu Bârgăului împotriva pârâților S.C. H. S.A. Prundu Bârgăului prin administrator judiciar S.C. C.M. UV S.R.L. Bistrița, Ministerul Industriei și Resurselor și Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect constatarea nulității parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 03 nr. 0656/1993 în favoarea Curții de Apel.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că obiectul acțiunii îl constituie anularea unui act administrativ emis de o autoritate centrală, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate astfel, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența soluționării cauzei revine curții de apel. Reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că au solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate cu privire la terenurile din intravilanul localității Prundu Bârgăului, cu motivarea că acestea au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamanților ori, antecesorilor săi, conform Legii nr. 18/1991, modificată. Pârâta S.C. H. S.A.

prin administrator judiciar S.C. C.M. UV S.R.L. Bistrița prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii întrucât atât procedura prealabilă cât și acțiunea în contencios administrativ au fost tardiv formulate, încălcându-se astfel dispozițiile art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 29/1990. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 383 din 10 aprilie 2003, a respins acțiunea ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990. S-a reținut că potrivit acestui articol, anterior sesizării instanței, reclamantul trebuie să efectueze o reclamație administrativă în termenele și condițiile prevăzute de acest text.

Nerespectarea acestora echivalează cu lipsa procedurii prealabile. Reclamanții au luat cunoștință, aspect necontestat, despre existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în temeiul H.G. nr. 834/1991 în favoarea pârâtei, cel mai târziu la data de 29 ianuarie 2002, în dosarul nr. 798/2002 al Judecătoriei Bistrița. De la această dată începeau să curgă termenele de 30 de zile pentru formularea reclamației administrative și respectiv a acțiunii în contencios administrativ. În cauză, procedura prealabilă s-a realizat după disjungerea acestui capăt de cerere de Judecătoria Bistrița, la 4 decembrie 2002. Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamanții au declarat recurs și au solicitat admiterea lui și casarea sentinței cu trimitere.

În principal, se susține că, instanța a soluționat dosarul cu încălcarea competenței materiale, că, în cauză este vorba de un litigiu de natură civilă, având ca obiect stabilirea masei succesorale și revendicare, or acest capăt de cerere a fost disjuns ulterior și are un caracter civil. Greșit instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, formularea din dispozitiv de respingere fără a vedea în ce constă aceasta este necorespunzătoare. Nu se poate reține tardivitatea acțiunii pentru nerespectarea termenelor prevăzute la art. 5 din Legea nr. 29/1990 pentru că ei sunt terți față de certificatul de atestare a dreptului de proprietate în discuție, acest act nu le-a fost comunicat.

În practica judiciară s-a cristalizat punctul de vedere că, față de terți, termenul de atacare al certificatelor de atestare ale dreptului de proprietate este de un an și curge de la data înscrierii acestuia în registrele de inscripțiuni și trancripțiuni, respectiv în cartea funciară, lucru nerealizat în cauză. Nu se poate reține că începe să curgă termenul de la 29 ianuarie 2002, întrucât nu toți reclamanții au fost părți în acel dosar. Recursul este fondat. Susținerea din recurs privind necompetența instanței de contencios administrativ nu poate fi primită. Actul atacat, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, a fost dat în temeiul H.G. nr. 834/1991, emiterea sa fiind atribuită prin lege, autorității administrative.

Natura juridică a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este aceea a unui act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi. Împrejurarea că din acel act se nasc și efecte juridice subsecvente de drept civil nu-i modifică natura juridică, deoarece nu schimbă structura raporturilor care au prezidat emiterea lui și nici caracterul de autoritate al actului respectiv. A decide astfel, ar însemna să fie lipsită de conținut instituția controlului judiciar a actelor administrative, a cărei rațiune rezidă tocmai în necesitatea cenzurării manifestării de voință a autorității precum și a efectelor introduse de decizia autorității în raporturile specifice ce iau naștere din această decizie față de persoane fizice sau juridice vizate.

Nici motivul de recurs privind greșeala instanței că nu s-a pronunțat pe fondul cauzei nu poate fi primită, pentru că instanța a rămas în pronunțare pe excepție. Primind excepția, soluția s-a dat în funcție de aceasta, astfel că analizarea pe fond nu-și mai găsește justificarea. În conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel ce se consideră vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorității emitente, care este obligată să rezolve reclamația în termen de 30 de zile de la aceasta.

În cazul în care cel care se consideră vătămat nu este mulțumit de soluția dată reclamantei sale, el poate sesiza tribunalul în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției. Dacă cel care se consideră vătămat în dreptul său s-a adresat cu reclamație și autorității administrative ierarhic superioare celei care a emis actul, termenul de 30 de zile, prevăzut în alineatul precedent, se calculează de la comunicarea de către acea autoritate a soluției date reclamantei. Sesizarea tribunalului se va putea face și în cazul în care autoritatea administrativă emitentă sau autoritatea ierarhic superioară nu rezolvă reclamația în termenul prevăzut la art. 1. În toate cazurile, introducerea cererii la tribunal nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.

În speță, avem de a face cu o acțiune în contencios în urma disjungerii unui capăt de cerere din acțiunea de partaj succesoral și revendicare formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâții. Dosarul nr. 798/2002, luat drept punct de plecare a termenului de când reclamanții au cunoscut despre existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate de către instanță, nu poate avea relevanță întrucât acesta avea ca obiect, cererea de ordonanță președințială în care pârâții figurau S.C. C.M. UV S.R.L. administrativ judiciar al S.C. H. S.A. și Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18 /1991, deci nu reclamanții din prezenta cauză. Recurenții – reclamanți sunt terți, cărora, nu li s-a comunicat actul, astfel că procedura realizată de aceștia în decembrie 2002 nu poate fi privită decât că s-a realizat în termen.

În consecință, se va admite recursul în baza art. 312 și art. 313 C. proc. civ. și se va casa sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Primăria Prundu Bărgăului, prin primar și de G.A., V.C., A.E., V.L., R.L., M.I.M., Ș.I. împotriva sentinței civile nr. 383 din 10 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2003.