ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3989/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința 7100 din 4 decembrie 2002 a

Judecătoriei Bistrița, s-a declinat competența soluționării acțiunii disjunse

din dosarul 5983/2002 al Judecătoriei Bistrița formulată de reclamanții G.A., V.C.,

A.E., V.L., R.L., H.I.M., Ș.I., Primăria Prundu Bârgăului împotriva pârâților S.C.

H. S.A. Prundu Bârgăului prin administrator judiciar S.C. C.M. UV S.R.L.

Bistrița, Ministerul Industriei și Resurselor și Ministerul Finanțelor Publice,

având ca obiect constatarea nulității parțiale a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 03 nr. 0656/1993 în

favoarea Curții de Apel.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că

obiectul acțiunii îl constituie anularea unui act administrativ emis de o

autoritate centrală, respectiv certificatul de atestare a dreptului de

proprietate astfel, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența

soluționării cauzei revine curții de apel.

Reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că

au solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate cu privire la terenurile din intravilanul localității Prundu

Bârgăului, cu motivarea că acestea au făcut obiectul reconstituirii dreptului

de proprietate în favoarea reclamanților ori, antecesorilor săi, conform Legii nr.

18/1991, modificată.

Pârâta S.C. H. S.A. prin administrator judiciar

S.C. C.M. UV S.R.L. Bistrița prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii

întrucât atât procedura prealabilă cât și acțiunea în contencios administrativ

au fost tardiv formulate, încălcându-se astfel dispozițiile art. 5 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 29/1990.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința nr. 383 din 10 aprilie 2003, a respins

acțiunea ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute

de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

S-a reținut că potrivit acestui articol,

anterior sesizării instanței, reclamantul trebuie să efectueze o reclamație

administrativă în termenele și condițiile prevăzute de acest text.

Nerespectarea acestora echivalează cu lipsa procedurii prealabile.

Reclamanții au luat cunoștință, aspect

necontestat, despre existența certificatului de atestare a dreptului de

proprietate emis în temeiul H.G. nr. 834/1991 în favoarea pârâtei, cel mai

târziu la data de 29 ianuarie 2002, în dosarul nr. 798/2002 al Judecătoriei

Bistrița. De la această dată începeau să curgă termenele de 30 de zile pentru

formularea reclamației administrative și respectiv a acțiunii în contencios

administrativ.

În cauză, procedura prealabilă s-a realizat după

disjungerea acestui capăt de cerere de Judecătoria Bistrița, la 4 decembrie

2002.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală,

reclamanții au declarat recurs și au solicitat admiterea lui și casarea sentinței

cu trimitere.

În principal, se susține că, instanța a

soluționat dosarul cu încălcarea competenței materiale, că, în cauză este vorba

de un litigiu de natură civilă, având ca obiect stabilirea masei succesorale și

revendicare, or acest capăt de cerere a fost disjuns ulterior și are un

caracter civil.

Greșit instanța nu s-a pronunțat asupra fondului

cauzei, formularea din dispozitiv de respingere fără a vedea în ce constă

aceasta este necorespunzătoare.

Nu se poate reține tardivitatea acțiunii pentru

nerespectarea termenelor prevăzute la art. 5 din Legea nr. 29/1990 pentru că ei

sunt terți față de certificatul de atestare a dreptului de proprietate în

discuție, acest act nu le-a fost comunicat.

În practica judiciară s-a cristalizat punctul de

vedere că, față de terți, termenul de atacare al certificatelor de atestare ale

dreptului de proprietate este de un an și curge de la data înscrierii acestuia

în registrele de inscripțiuni și trancripțiuni, respectiv în cartea funciară,

lucru nerealizat în cauză.

Nu se poate reține că începe să curgă termenul

de la 29 ianuarie 2002, întrucât nu toți reclamanții au fost părți în acel

dosar.

Recursul este fondat.

Susținerea din recurs privind necompetența

instanței de contencios administrativ nu poate fi primită.

Actul atacat, certificatul de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor, a fost dat în temeiul H.G. nr. 834/1991,

emiterea sa fiind atribuită prin lege, autorității administrative.

Natura juridică a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate este aceea a unui act administrativ de autoritate,

constitutiv de drepturi. Împrejurarea că din acel act se nasc și efecte

juridice subsecvente de drept civil nu-i modifică natura juridică, deoarece nu

schimbă structura raporturilor care au prezidat emiterea lui și nici caracterul

de autoritate al actului respectiv.

A decide astfel, ar însemna să fie lipsită de

conținut instituția controlului judiciar a actelor administrative, a cărei

rațiune rezidă tocmai în necesitatea cenzurării manifestării de voință a

autorității precum și a efectelor introduse de decizia autorității în

raporturile specifice ce iau naștere din această decizie față de persoane

fizice sau juridice vizate.

Nici motivul de recurs privind greșeala instanței

că nu s-a pronunțat pe fondul cauzei nu poate fi primită, pentru că instanța a

rămas în pronunțare pe excepție.

Primind excepția, soluția s-a dat în funcție de

aceasta, astfel că analizarea pe fond nu-și mai găsește justificarea.

În conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea

nr. 29/1990, înainte de a cere tribunalului anularea actului sau obligarea la

eliberarea lui, cel ce se consideră vătămat se va adresa pentru apărarea

dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul

administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2),

autorității emitente, care este obligată să rezolve reclamația în termen de 30

de zile de la aceasta.

În cazul în care cel care se consideră vătămat

nu este mulțumit de soluția dată reclamantei sale, el poate sesiza tribunalul

în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției.

Dacă cel care se consideră vătămat în dreptul

său s-a adresat cu reclamație și autorității administrative ierarhic superioare

celei care a emis actul, termenul de 30 de zile, prevăzut în alineatul

precedent, se calculează de la comunicarea de către acea autoritate a soluției

date reclamantei.

Sesizarea tribunalului se va putea face și în

cazul în care autoritatea administrativă emitentă sau autoritatea ierarhic

superioară nu rezolvă reclamația în termenul prevăzut la art. 1.

În toate cazurile, introducerea cererii la

tribunal nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului

administrativ a cărui anulare se cere.

În speță, avem de a face cu o acțiune în

contencios în urma disjungerii unui capăt de cerere din acțiunea de partaj

succesoral și revendicare formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâții.

Dosarul nr. 798/2002, luat drept punct de

plecare a termenului de când reclamanții au cunoscut despre existența

certificatului de atestare a dreptului de proprietate de către instanță, nu

poate avea relevanță întrucât acesta avea ca obiect, cererea de ordonanță președințială

în care pârâții figurau S.C. C.M. UV S.R.L. administrativ judiciar al S.C. H. S.A.

și Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18 /1991, deci nu reclamanții din

prezenta cauză.

Recurenții – reclamanți sunt terți, cărora, nu

li s-a comunicat actul, astfel că procedura realizată de aceștia în decembrie

2002 nu poate fi privită decât că s-a realizat în termen.

În consecință, se va admite recursul în baza

art. 312 și art. 313 C. proc. civ. și se va casa sentința cu trimitere spre

rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Primăria

Prundu Bărgăului, prin primar și de G.A., V.C., A.E., V.L., R.L., M.I.M., Ș.I.

împotriva sentinței civile nr. 383 din 10 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

noiembrie 2003.