ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5469/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 17 martie 2004, reclamanții B.L.H., B.L.R. și C.C.M. au chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea H.G. nr. 905/2002, Anexa nr. 1, poziția 1, prin care s-a dispus trecerea în domeniul public al județului Bistrița-Năsăud, a imobilului situat în municipiul Bistrița. În motivarea cererii, reclamanții au învederat că imobilul sus-menționat a fost proprietatea bunicului lor, până în anul 1950, când a trecut în proprietatea Statului, în mod abuziv, în temeiul Decretului nr. 92/1950. Reclamanții au mai arătat că au solicitat în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului, notificarea adresată Primăriei municipiului Bistrița nefiind încă soluționată și, de asemenea, au revendicat și în justiție, construcția și terenul din Piața P.R.

- dosar nr. 2328/2003, al Tribunalului Bistrița Năsăud, suspendat conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 663 din 19 mai 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepțiile invocate de pârât privind tardivitatea acțiunii și lipsa calității procesuale active și a admis acțiunea. Astfel, instanța a dispus anularea parțială a H.G. nr. 905/2002, Anexa nr. 1, privind imobilul din Bistrița, înscris în C.F. nr. 2776 Bistrița, cu nr. top 93/19/3 și 93/39 casă și grădină. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că imobilul în litigiu, ce a fost proprietatea antecesorului reclamanților, a trecut în proprietatea Statului, conform Decretului nr. 92/1950 și a fost dat în administrarea Inspectoratului Județean de Cultură Bistrița.

Reclamanții, ca moștenitori ai fostului proprietar al imobilului, despre care se pretinde că era exceptat de la naționalizare, justifică interesul legitim de a promova acțiunea și au, așadar calitate procesuală activă. Instanța a mai reținut că reclamanții au luat cunoștință despre anexele hotărârii de guvern în cadrul procesului civil de revendicare, adresându-se în termen instanței de contencios administrativ. Pe fondul cauzei s-a constatat că situația juridică a imobilului este incertă, în raport cu existența procesului civil și cu poziția Consiliului Județean Bistrița care a fost de acord cu retrocedarea imobilului revendicat, astfel încât modificarea regimului juridic al construcției și terenului aferent s-a realizat cu lezarea intereselor reclamanților privind redobândirea imobilului.

Împotriva sentinței a declarat recurs, Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâtul a invocat și în recurs, tardivitatea formulării acțiunii la 17 martie 2004, în condițiile în care H.G. nr. 905/2002 a fost publicată în M. Of. nr. 647/31.08.2002, depășindu-se, astfel, termenul stabilit imperativ prin art. 5 din Legea nr. 29/1990. Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat că actul administrativ contestat a fost adoptat în baza hotărârii Consiliului Județean Bistrița Năsăud, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Administrației și Internelor, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000, privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Reclamanții nu au contestat hotărârea unității administrativ-teritoriale care a întocmit inventarul bunurilor reprezentând domeniul său public, act ce a fost ulterior însușit prin H.G. nr. 905/2002. Pârâtul a mai arătat că hotărârea atacată, fiind doar o atestare a regimului juridic al bunurilor, nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unității administrativ-teritoriale, deci nu vatămă dreptul de proprietate al reclamanților. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Referitor la critica privind greșita respingere a excepției tardivității formulării acțiunii, Curtea reține că susținerea pârâtului este neîntemeiată.

Astfel cum rezultă din dosar, H.G. nr. 905/2002 a fost publicată în M. Of. nr. 647/31.08.2002, dar nu și anexele, menționându-se la subsol că Anexele nr. 1 - 58 ale hotărârii se publică ulterior. Față de această împrejurare nu se poate opune reclamanților, nerespectarea termenului de a se adresa justiției, în raport cu data de 31 august 2002. Din acest punct de vedere, instanța de fond a apreciat în mod judicios că termenul de introducere a acțiunii începe să curgă de la data când, cu ocazia judecării procesului de revendicare, li s-a comunicat reclamanților, copia anexei hotărârii de guvern. Pe fondul litigiului, criticile sunt, de asemenea, neîntemeiate. Reclamanții și-au dovedit interesul legitim lezat prin actul administrativ contestat, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil.

Astfel, rezultă din dosar că bunicul reclamanților a fost proprietarul imobilului în litigiu, ce a fost naționalizat conform Decretului nr. 92/1950 și că pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud se află acțiunea în revendicare a aceluiași imobil în care se invocă preluarea abuzivă a imobilului și terenului în litigiu. Referitor la pretențiile reclamanților, se află la dosarul de fond, o adresă din partea Consiliului Județean Bistrița Năsăud, prin care se declară de acord în procesul civil cu restituirea imobilului revendicat. În aceste împrejurări, reclamanții și-au demonstrat interesul legitim de a pretinde anularea parțială a actului administrativ prin care s-a atestat apartenența la domeniul public al municipiului Bistrița, a imobilului în litigiu.

Apare, de asemenea, ca neîntemeiată și critica privind greșita admitere a acțiunii, în condițiile în care reclamanții nu au contestat hotărârea consiliului local, prin care s-a aprobat inventarul bunurilor proprietate publică a unității administrativ-teritoriale. Acest act administrativ nu a fost comunicat reclamanților și deci, nu le este opozabil, aceștia neavând cunoștință despre faptul includerii imobilului în domeniul public al municipiului Bistrița, decât când li s-a comunicat anexa la H.G. nr. 905/2002. Este lipsită de suport legal și susținerea că hotărârea atacată, fiind doar o atestare a regimului juridic al proprietății, nu ar avea efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unității administrativ-teritoriale și, deci, acțiunea ar fi lipsită de interes.

Sub acest aspect, în procedura reglementată de Legea nr. 213/1998, hotărârea de trecere a unui bun dintr-un domeniu, în altul, nu constituie o simplă atestare, ci este o problemă de regim juridic al acelui bun, reclamanții având dreptul de a cere cenzurarea actului administrativ prin care s-a dispus asupra imobilului asupra căruia se reclamă un drept de proprietate. Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 663 din 19 mai 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2005.