ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7425/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10

iunie 2003, reclamantul C.G. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice

și C.E.C., solicitând să se dispună anularea ordinului care a dus la emiterea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.16 nr. 0560 din

10 ianuarie 2003, emis de primul pârât, în favoarea celei de a doua pârâtă,

pentru o suprafață de 51,69 mp din suprafața în cotă parte indiviză de 73,52 mp

din comuna Vidra. Totodată, reclamantul a cerut obligarea pârâților în solidar,

la plata daunelor cominatorii în sumă de 2 milioane lei/zi de întârziere, de la

data rămânerii definitive a hotărârii.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1912 din 13 noiembrie 2003,

a respins excepțiile invocate de pârâți și ca nefondată, acțiunea

reclamantului.

Instanța a reținut în baza probelor

administrate, legalitatea actelor atacate de reclamant.

Împotriva sus-menționatei sentințe,

reclamantul a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,

criticând-o pentru nelegalitate și susținând că motivarea hotărârii este

străină de natura pricinii, respectiv că hotărârea a fost dată cu încălcarea

legii.

Recursul este nefondat.

Prin certificatul seria M.16 nr.

0560 din 10 ianuarie 2003, emis în temeiul Legii nr. 15/1990 și a H.G. nr.

834/1991, de Ministerul Finanțelor Publice, pârâtei C.E.C. i-a fost atestat

dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 51,69 mp, în

proprietate exclusivă și de 73,52 mp, în proprietate indiviză, teren situat în

comuna Vidra.

Certificatul sus-menționat s-a emis

pe baza documentației întocmită potrivit legii și a sentinței civile nr. 787

din 17 februarie 2000, pronunțată de Judecătoria Buftea, rămasă definitivă și

irevocabilă, prin care s-a constatat că pârâta C.E.C. a folosit neîntrerupt din

anul 1971, imobilul construcție și teren în suprafață de 136,21 mp, situat în comuna

Vidra, județul Ilfov.

Reclamantul nu a făcut dovada unui

drept recunoscut de lege, în care să fi fost vătămat, în sensul art. 1 din

Legea nr. 29/1990, hotărârile judecătorești atestând respingerea acțiunii în

revendicare formulată și a apelului declarat.

Ordinul și certificatul de atestare

a dreptului de proprietate seri M.16 nr. 0560 din 10 ianuarie 2003, ambele acte

emise de Ministerul Finanțelor Publice sunt legale, iar sentința nu conține

motive străine de natura pricinii, fiind legală și temeinică în raport cu

probele administrate.

Așa fiind, recursul reclamantului

este nefondat și urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.G.,

împotriva sentinței civile nr. 1912 din 13 noiembrie 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 octombrie 2004.