ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2121/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC D. SA Popești-Leordeni a chemat

în judecată Ministerul Industriilor și Resurselor și SC M. SA București,

solicitând anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor seria M08 nr. 0794 din 19 mai 2000, în limita

unei suprafețe de 12.288 mp.

Pe cale de consecință, reclamanta a

cerut anularea contractului de vânzare-cumpărare, privind aceiași suprafață de

teren, autentificat sub nr. 1005 din 7 iunie 2000 și restabilirea situației

anterioare emiterii actului administrativ.

Prin sentința civilă nr. 650 din 19

iunie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea ca tardiv formulată.

Instanța a reținut că o atare

soluție se impune, deoarece reclamanta a cunoscut existența actului administrativ

supus controlului jurisdicțional la data de 26 martie 2001, dar s-a adresat cu

cererea pentru anularea lui după expirarea termenelor prevăzute de art. 5 din

Legea nr. 29/1990.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta SC D. SA Popești-Leordeni.

Recurenta a susținut că în mod

greșit prima instanță a admis excepția ridicată de pârâta secundă și a respins

acțiunea ca tardivă, din moment ce art. 5 al Legii nr. 29/1990 nu face nici o

distincție între termenele de prescripție a dreptului la acțiune și termenul de

decădere invocat în considerentele hotărârii. Că în realitate, față de

particularitatea cazului, acțiunea în contencios administrativ trebuia

examinată în fond.

Critica este neîntemeiată.

Din înscrisurile depuse de părți în

dosar rezultă că reclamanta a cunoscut existența certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M08 nr. 0794 din 19 mai 2000,

eliberat pârâtei secunde, ca urmare a corespondenței purtate cu SC E.C. SRL,

din 27 martie 2001.

Cu aceiași ocazie, reclamantei i-a

fost comunicată copia contractului de vânzare-cumpărare nr. 1005 din 7 iunie

2000, încheiat de SC M. SA și SC E.C. SRL, cu privire la terenul în suprafață

de 288 mp, în care este menționat actul administrativ în discuție.

După răspunsul primit din partea

Ministerului Industriei și Resurselor cu adresa nr. 186215 din 11 mai 2001,

reclamanta nu a mai depus diligențe în vederea valorificării dreptului său

subiectiv, despre care pretinde că i-a fost vătămat prin emiterea

certificatului de atestare.

Rezultă, deci, că acțiunea

înregistrată abia la 4 aprilie 2002 este, înr-adevăr, tardivă, deoarece

sesizarea instanței s-a făcut după expirarea termenelor prevăzute în art. 5 din

Legea nr. 29/1990, calificate corect prin sentință ca fiind termene de prescripție

și respectiv, de decădere, cel instituit prin ultimul alineat al articolului.

Față de considerentele expuse și de

inexistența unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate

chiar din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se

respinge recursul ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 274 din

același cod, recurenta va fi obligată să plătească intimatei SC M. SA

București, suma de 23.800.000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând

onorariul avocațial în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC D.

SA Popești-Leordeni, județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 650 din 19

iunie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Obligă recurenta SC D. SA

Popești-Leordeni, județul Ilfov ,la plata către intimata SC M. SA București, a

sumei de 23.800.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 iunie 2003.