ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 848/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de S.C. „S” SA București și Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței împotriva sentinței civile nr.66 din 28 ianuarie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței reprezentat de consilierul juridic T.R. și intimata reclamantă SC „D” SA Popești-Leordeni prin consilierul juridic D.Ș. , lipsind recurenta pârâtă SC „S” SA București. Procedura completă. După prezentarea referatului cauzei, Curtea a apreciat pricina în stare de judecată și a acordat cuvântul în fond părților prezente. Consilierul juridic T.R.

a solicitat admiterea ambelor recursuri, susținând motivele de casare invocate în scris. Penru intimata reclamantă, consilierul juridic D.Ș. a formulat oral concluzii în sensul respingerii recursurilor, ca nefondate, în considerarea celor expuse în întâmpinarea depusă la dosar. C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 9 aprilie 2001 reclamanta S.C. „D” SA a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 10 nr.0481 din 26 iulie 1999 emis de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței în favoarea S.C. „S” S.A. privind suprafața de 13697,97 m.p., plus cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamantei îi aparține terenul în discuție, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr.1396/1994. Prin sentința civilă nr.66/2002 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ, acțiunea a fost admisă reținându-se că actul atacat a fost emis fără încheierea procesului-verbal de vecinătate cu S.C. „D” SA iar terenul de 3,6 ha. menționat în planul anexă la Ordinul M.I.C.P. nr.305/1987, emis în baza Decretului nr.258/1987, nu este același cu terenul menționat în certificatul emis S.C. „S” S.A. de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței. Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen S.C.

„S” SA și Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului formulat de S.C. „S” SA se arată că instanța a reținut greșit că certificatul atacat a fost emis fără încheierea procesului-verbal de vecinătate, întrucât terenul nu se învecinează cu cel al reclamantei; că nu există identitate între cele două terenuri iar pentru lămurirea acestui aspect instanța trebuia să pună în discuția părților efectuarea unei expertize topografice. În motivarea recursului declarat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței s-a arătat că acțiunea și plângerea prealabilă sunt tardive; că cele două societăți comerciale nu se învecinează și că se impunea efectuarea unei expertize.

Verificând cauza în funcție de motivele de recurs formulate în lumina dispozițiilor art.304 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursurile sunt fondate urmând a fi admise. Sentința se va casa și cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe pentru următoarele considerente: Având în vedere că intimata-reclamantă a formulat plângere prealabilă la data de 5 martie 2001 (fila 10 dosar fond) iar actul atacat a fost emis la data de 26 iulie 1999, se impune a se stabili data luării la cunoștință a existenței certificatului de către S.C. „D” S.A. pentru a se verifica respectarea dispozițiilor art.5 din Legea nr.29/1990. În măsura în care se va stabili că procedura prealabilă nu a fost tardiv efectuată și că acțiunea a fost promovată în termen legal, instanța de fond va ordona efectuarea unei expertize topografice, conform solicitărilor S.C.

„S” S.A. și Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, expertiză care să stabilească situarea terenurilor, vecinătățile și dacă terenurile se suprapun parțial sau total. Pentru motivele arătate recursurile vor fi admise, hotărârea atacată se va casa și cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, în temeiul art.313 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâtele S.C. „S” SA București și Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței împotriva sentinței civile nr.66 din 28 ianuarie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.