ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 848/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 848/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-au
luat în examinare recursurile declarate de S.C. „S” SA București și Ministerul
Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței împotriva sentinței civile
nr.66 din 28 ianuarie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios
administrativ.
La
apelul nominal s-au prezentat: recurentul pârât Ministerul Lucrărilor Publice,
Transporturilor și Locuinței reprezentat de consilierul juridic T.R. și
intimata reclamantă SC „D” SA Popești-Leordeni prin consilierul juridic D.Ș. ,
lipsind recurenta pârâtă SC „S” SA București.
Procedura
completă.
După
prezentarea referatului cauzei, Curtea a apreciat pricina în stare de judecată
și a acordat cuvântul în fond părților prezente.
Consilierul
juridic T.R. a solicitat admiterea ambelor recursuri, susținând motivele de
casare invocate în scris.
Penru
intimata reclamantă, consilierul juridic D.Ș. a formulat oral concluzii în
sensul respingerii recursurilor, ca nefondate, în considerarea celor expuse în
întâmpinarea depusă la dosar.
C
U R T E A
Asupra
recursurilor de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea formulată la data de 9 aprilie 2001 reclamanta S.C. „D” SA a solicitat
anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 10
nr.0481 din 26 iulie 1999 emis de Ministerul Lucrărilor Publice,
Transporturilor și Locuinței în favoarea S.C. „S” S.A. privind suprafața de
13697,97 m.p., plus cheltuieli de judecată.
În
motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamantei îi aparține terenul în discuție,
conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 03
nr.1396/1994.
Prin
sentința civilă nr.66/2002 a Curții de Apel București – Secția contencios
administrativ, acțiunea a fost admisă reținându-se că actul atacat a fost emis
fără încheierea procesului-verbal de vecinătate cu S.C. „D” SA iar terenul de
3,6 ha. menționat în planul anexă la Ordinul M.I.C.P. nr.305/1987, emis în baza
Decretului nr.258/1987, nu este același cu terenul menționat în certificatul
emis S.C. „S” S.A. de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și
Locuinței.
Împotriva
acestei hotărâri au declarat recursuri în termen S.C. „S” SA și Ministerul
Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
În
motivarea recursului formulat de S.C. „S” SA se arată că instanța a reținut
greșit că certificatul atacat a fost emis fără încheierea procesului-verbal de
vecinătate, întrucât terenul nu se învecinează cu cel al reclamantei; că nu
există identitate între cele două terenuri iar pentru lămurirea acestui aspect
instanța trebuia să pună în discuția părților efectuarea unei expertize
topografice.
În motivarea recursului declarat de Ministerul Lucrărilor Publice,
Transporturilor și Locuinței s-a arătat că acțiunea și plângerea prealabilă
sunt tardive; că cele două societăți comerciale nu se învecinează și că se
impunea efectuarea unei expertize.
Verificând cauza în funcție de motivele de recurs formulate în
lumina dispozițiilor art.304
1
Cod procedură civilă, Curtea constată
că recursurile sunt fondate urmând a fi admise. Sentința se va casa și cauza va
fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe pentru următoarele considerente:
Având în vedere că intimata-reclamantă a formulat plângere
prealabilă la data de 5 martie 2001 (fila 10 dosar fond) iar actul atacat a
fost emis la data de 26 iulie 1999, se impune a se stabili data luării la
cunoștință a existenței certificatului de către S.C. „D” S.A. pentru a se
verifica respectarea dispozițiilor art.5 din Legea nr.29/1990.
În măsura în care se va stabili că procedura prealabilă nu a fost
tardiv efectuată și că acțiunea a fost promovată în termen legal, instanța de
fond va ordona efectuarea unei expertize topografice, conform solicitărilor
S.C. „S” S.A. și Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței,
expertiză care să stabilească situarea terenurilor, vecinătățile și dacă
terenurile se suprapun parțial sau total.
Pentru motivele arătate recursurile vor fi admise, hotărârea
atacată se va casa și cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe,
în temeiul art.313 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursurile declarate de pârâtele S.C. „S” SA București și Ministerul
Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței împotriva sentinței civile
nr.66 din 28 ianuarie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios
administrativ.
Casează
sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 4 martie 2003.