ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3703/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 8 mai 2002 reclamantul P.F. a chemat în judecată pe S.C. A. S.A. Arad solicitând ca aceasta să fie obligată a-i restitui în natură suprafața de 300 mp teren și a-i plăti despăgubiri pentru 214 mp suprafață construită. În motivarea cererii întemeiată în drept pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamantul a arătat, că prin Decretul nr. 258 din 2 iulie 1976 al Consiliului de Stat al fostei Republici Socialiste România i-a fost expropriată suprafața de 514 mp, situată în Arad, teren dat în administrarea I.M.U. Arad și înregistrat în C.F.40968, trecând la S.C. A. S.A. în C.F.54971.

Prin cererea precizatoare din 16 iulie 2002 reclamantul – față de susținerea pârâtei din întâmpinare în sensul că terenul revendicat a fost vândut de aceasta cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data vânzării – a solicitat și anularea contractelor de vânzare-cumpărare, fără a indica numărul și data lor, numele cumpărătorilor și fără a cere introducerea în cauză a acestora. Sesizat cu judecarea cauzei, Tribunalul Arad, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 331 din 16 iulie 2002 prin care a respins acțiunea reclamantului și a declarat nulă precizarea de acțiune privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de S.C. A. S.A. A reținut tribunalul, că terenul a fost expropriat pentru dezvoltarea întreprinderii de strunguri și utilizat în realizarea scopului exproprierii, iar în temeiul Legii nr. 15/1990 și H.G.

nr. 834/1991 a devenit proprietatea societății S.C. A. S.A., succesoarea legală a Întreprinderii de strunguri a vândut, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și cu respectarea legilor în vigoare, hală debitare și teren intravilan în suprafață de 1642 mp, cumpărătoarei S.C. E.P. SRL, precum și platformă depozit laminate și teren intravilan în suprafață de 1112 mp cumpărătoarei S.C. I.I. SRL Arad, aceste societăți devenind titularii dreptului de proprietate asupra construcțiilor și terenului ca efect al Legii nr. 15/1990, H.G. nr. 834/1991 și contractelor de vânzare-cumpărare. Tribunalul a considerat, că restituirea în natură a suprafeței de 300 mp preluată cu titlu valabil (decret de expropriere) nu este posibilă, reclamantul trebuind să uzeze de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 care obligă pe deținător să facă ofertă de restituire în echivalent și a respins acțiunea împotriva S.C.

A. S.A. în temeiul art. 11 din Legea nr. 10/2001. În lipsa obiectului și a numelui părților, precizarea de acțiune privind nulitatea contractelor a fost declarată nulă în temeiul art. 133 alin. (1) C. proc. civ. Și capătul de cerere privind despăgubiri pentru suprafața de 214 mp a fost respins, instanța apreciind că reclamantul trebuia să urmeze procedura prevăzută de art. 36 din lege adresând notificarea Prefecturii în raza căreia se află imobilul în termenul și în condițiile prevăzute de art. 21, Prefectura urmând a se conforma dispozițiilor art. 37-40 din Legea nr. 10/2001. Soluția dată de tribunal a fost confirmată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, care, prin decizia nr. 109 din 2 octombrie 2002 a respins apelul reclamantului P.F.

împotriva sentinței civile nr. 331 din 16 iulie 2002 a Tribunalului Arad. Împotriva menționatei decizii, reclamantul a declarat recurs, fără a invoca motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., ci făcând doar o relatare a situației de fapt, care, nu face posibilă încadrarea în vreunul din aceste motive. Examinând decizia recurată, nu se poate reține nici un motiv de ordine publică ce ar putea fi analizat în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Astfel, se constată că, în speță au fost corect aplicate dispozițiile Legii nr. 10/2001 care în art. 24 alin. (7) și alin. (8) și art. 31 reglementează o procedură specială, ce derivă din desfășurarea procedurii necontencioase nefinalizate pe cale amiabilă în condițiile stabilite de lege, când părțile se pot adresa tribunalelor având competențe stricte, de la care nu se poate deroga.

Această procedură specială se deosebește de procedura de drept comun prevăzută în art. 46 și art. 47 din lege în cadrul căreia persoana îndreptățită poate promova acțiune în constatarea nulității actelor juridice de înstrăinare, încheiate cu încălcarea dispozițiilor legii. Așa după cu rezultă din actele dosarului reclamantul nu a emis notificare în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 către pârâtele deținătoare și proprietare ale terenului S.C. A. S.A., S.C. E.P. SRL și S.C. I.I. SRL și nici nu există o dispoziție motivată dată de acestea, care să poată fi atacată în justiție în conformitate cu prevederile art. 24 din lege.

Chiar dacă ar fi existat notificarea și respectiv dispoziția motivată, restituirea în natură a suprafeței de 300 mp tot nu era posibilă, terenul fiind utilizat în scopul în care s-a dispus exproprierea și apoi vândut cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul înstrăinării, motiv pentru care în mod corect instanța prin decizia atacată, a confirmat soluția instanței de fond de respingere a petitului privind restituirea în natură a acestui teren. Soluția este corectă și în privința capătului de acțiune referitor la despăgubiri pentru suprafața de 214 mp teren, întrucât această obligație revine Prefecturii Arad în condițiile stabilite prin art. 37-40 din lege și nu pârâtei S.C. A. S.A.

Se reține ca fiind corect soluționată și problema declarării nule a cererii precizatoare privind constatarea nulității vânzărilor către S.C. E.P. SRL și S.C. I.I. SRL, această cerere reprezentând o acțiune de drept comun, reglementată de art. 46-48 din lege, de competența judecătoriei în primă instanță și care nu putea fi disjunsă și nu putea fi declinată competența în favoarea judecătoriei, de vreme ce a fost introdusă cu încălcarea prevederilor art. 133 alin.(1) C. proc. civ. Față de considerentele expuse și întrucât decizia atacată este legală și temeinică recursul reclamantului apare nefondat și urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.F. împotriva deciziei civile nr.109 din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2003.