ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3703/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 8 mai 2002 reclamantul P.F. a chemat în

judecată pe S.C. A. S.A. Arad solicitând ca aceasta să fie obligată a-i

restitui în natură suprafața de 300 mp teren și a-i plăti despăgubiri pentru

214 mp suprafață construită.

În motivarea cererii întemeiată în drept pe

prevederile Legii nr. 10/2001, reclamantul a arătat, că prin  Decretul nr. 258

din 2 iulie 1976 al Consiliului de Stat al fostei Republici Socialiste România

i-a fost expropriată suprafața de 514 mp, situată în Arad, teren dat în administrarea

I.M.U. Arad și înregistrat în C.F.40968, trecând la S.C. A. S.A. în C.F.54971.

Prin cererea precizatoare din 16 iulie 2002 reclamantul

– față de susținerea pârâtei din întâmpinare în sensul că terenul revendicat a

fost vândut de aceasta cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data

vânzării – a solicitat și anularea contractelor de vânzare-cumpărare, fără a

indica numărul și data lor, numele cumpărătorilor și fără a cere introducerea

în cauză a acestora.

Sesizat cu judecarea cauzei, Tribunalul Arad, secția

civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 331 din 16 iulie 2002 prin care a

respins acțiunea reclamantului și a declarat nulă precizarea de acțiune privind

anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de S.C. A. S.A.

A reținut tribunalul, că terenul a fost

expropriat pentru dezvoltarea întreprinderii  de strunguri și utilizat în

realizarea scopului exproprierii, iar în temeiul Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991

a devenit proprietatea societății S.C. A. S.A., succesoarea legală a

Întreprinderii de strunguri a vândut, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001

și cu respectarea legilor în vigoare, hală debitare și teren intravilan în

suprafață de 1642 mp, cumpărătoarei S.C. E.P. SRL, precum și platformă depozit

laminate și teren intravilan în suprafață de 1112 mp cumpărătoarei S.C. I.I. SRL

Arad, aceste societăți devenind titularii dreptului de proprietate asupra

construcțiilor și terenului ca efect al Legii nr. 15/1990, H.G. nr. 834/1991 și

contractelor de vânzare-cumpărare.

Tribunalul a considerat, că restituirea în

natură a suprafeței de 300 mp preluată cu titlu valabil (decret de expropriere)

nu este posibilă, reclamantul trebuind să uzeze de dispozițiile art. 24 din

Legea nr. 10/2001 care obligă pe deținător să facă ofertă de restituire în

echivalent și a respins acțiunea împotriva S.C. A. S.A. în temeiul art. 11 din

Legea nr. 10/2001.

În lipsa obiectului și a numelui părților,

precizarea de acțiune privind nulitatea contractelor a fost declarată nulă în

temeiul art. 133 alin. (1) C. proc. civ.

Și capătul de cerere privind despăgubiri pentru

suprafața de 214 mp a fost respins, instanța apreciind că reclamantul trebuia

să urmeze procedura prevăzută de art. 36 din lege adresând notificarea

Prefecturii în raza căreia se află imobilul în termenul și în condițiile

prevăzute de art. 21, Prefectura urmând a se conforma dispozițiilor art. 37-40

din Legea nr. 10/2001.

Soluția dată de tribunal a fost confirmată de

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, care, prin decizia nr. 109 din 2

octombrie 2002 a respins apelul reclamantului P.F. împotriva sentinței civile

nr. 331 din 16 iulie 2002 a Tribunalului Arad.

Împotriva menționatei decizii, reclamantul a

declarat recurs, fără a invoca motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1-10

C. proc. civ., ci făcând doar o relatare a situației de fapt, care, nu face

posibilă încadrarea în vreunul din aceste motive.

Examinând decizia recurată, nu se poate reține

nici un motiv de ordine publică ce ar putea fi analizat în temeiul art. 306  alin.

(2) C. proc. civ.

Astfel, se constată că, în speță au fost corect

aplicate dispozițiile Legii nr. 10/2001 care în art. 24 alin. (7) și alin. (8)

și art. 31 reglementează o procedură specială, ce derivă din desfășurarea

procedurii necontencioase nefinalizate pe cale amiabilă în condițiile stabilite

de lege, când părțile se pot adresa tribunalelor având competențe stricte, de

la care nu se poate deroga.

Această procedură specială se deosebește de

procedura de drept comun prevăzută în art. 46 și art. 47 din lege în cadrul

căreia persoana îndreptățită poate promova acțiune în constatarea nulității

actelor juridice de înstrăinare, încheiate cu încălcarea dispozițiilor legii.

Așa după cu rezultă din actele dosarului

reclamantul nu a emis notificare în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001

către pârâtele deținătoare și proprietare ale terenului S.C. A. S.A., S.C. E.P.

SRL și S.C. I.I. SRL și nici nu există o dispoziție motivată dată de acestea,

care să poată fi atacată în justiție în conformitate cu prevederile art. 24 din

lege.

Chiar dacă ar fi existat notificarea și

respectiv dispoziția motivată, restituirea în natură a suprafeței de 300 mp tot

nu era posibilă, terenul fiind utilizat în scopul în care s-a dispus

exproprierea și apoi vândut cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la

momentul înstrăinării, motiv pentru care în mod  corect instanța prin decizia

atacată, a confirmat soluția instanței de fond de respingere a petitului

privind restituirea în natură a acestui teren.

Soluția este corectă și în privința capătului de

acțiune referitor la despăgubiri pentru suprafața de 214 mp teren, întrucât

această obligație revine Prefecturii Arad în condițiile stabilite prin art. 37-40

din lege și nu pârâtei S.C. A. S.A.

Se reține ca fiind corect soluționată și

problema declarării nule a cererii precizatoare privind constatarea nulității

vânzărilor către S.C. E.P. SRL și S.C. I.I. SRL, această cerere reprezentând o

acțiune de drept comun, reglementată de art. 46-48 din lege, de competența

judecătoriei în primă instanță și care nu putea fi disjunsă și nu putea fi

declinată competența în favoarea judecătoriei, de vreme ce a fost introdusă cu

încălcarea prevederilor art. 133 alin.(1) C. proc. civ.

Față de considerentele expuse și întrucât

decizia atacată este legală și temeinică  recursul reclamantului apare nefondat

și urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul P.F. împotriva deciziei civile nr.109 din 2 octombrie 2002 a Curții

de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  30 septembrie 2003.